Mortaciune

Jur ca te voi astepta, te voi astepta pana in ziua mortii tale. Voi dansa pe mormantul tau, iti voi lua banii de pe ochi si din groapa, dar iti voi pune o sticla de vin rosu demisec cu tine in sicriu, ca sa te poti bucura si sa poti canta in voie la harpa pe norisorii albi.

Ma vei privi de sus dand din aripi si iti vei da seama abia atunci ca mi-am dorit mult sa mori, moartea ta este dorita de catre toti, tu cocolar ce esti.

Certitudine

Cu certitudine alcoolul imi va patrunde pana in cei mai infecti si mai trantori neutroni si finalitatea va rezulta dintr-un dans tribal intr-o atmosfera de aburi de jack, unde genunchii vor face cunostinta cu pamantul, cotul mi se va imprietenii cu pietrisul si somnul va disparea.
Asa sa ajute Dumnezeu!

Vulpea si calul - Poveste de fratii Grimm

Avea un taran , odata , un cal care ii fusese de mare ajutor dar care imbatranise si nu mai putea fi pus la munca ; asa ca , taranul , nemaivrand sa ii dea de mancare degeaba , ii spuse :" Nu vreau sa mai stai la mine , pleaca din grajdul meu si sa nu indraznesti sa te intorci decat daca imi veu arata ca esti mai puternic decat un leu".Apoi , deschise poarta curtii sale si il lasa pe cal sa plece pe ulita.

Bietul cal , intristat din cale afara , rataci in susul si in josul padurii , incercand sa-si gaseasca un mic adapost contra ploii si vantului.In drumul sau , el intalni o vulpe care ii zise :"Ce s-a intamplat , prietene ? De ce mergi cu capul in jos si arati atat de singuratic si mahnit ?" "Of", raspunse calul , "dreptatea si zgarcenia nu au facut niciodata casa buna ; stapanul meu a uitat cate am facut pentru el de-a lungul a multi ani , si , pentru ca nu mai pot sa muncesc, m-a alungat spunandu-mi ca nu ma pot intoarce la el decat daca am sa fiu mai de puternic decat leu.Cum as putea sa fac asta ? Stia ca asa ceva este imposibil , de aceea mi-a vorbit in felul asta ."

Vulpea incerca sa il inveseleasca si ii spuse :"Te voi ajuta ! Culca-te aici si incearca sa stai
nemiscat , ca si cum ai fi mort ".Calul facu asa cum i se zisese , iar vulpea se duse direct la o pestera din apropiere , in care locuia un leu , si ii spuse acestuia :"La mica distanta de aici se afla un cal mort ! Vino cu mine si vei avea parte de o masa excelenta ".Leul , incantat la culme de aceasta invitatie , porni imediat la drum , iar atunci cand ajunsera langa trupul calului , vulpea ii spuse :"Nu cred ca poti sa il mananci confortabil in locul acesta ; iata ce putem face : te voi lega strans de coada lui ca sa il poti duce pana la vizuina ta , iar acolo il vei putea manca pe indelete , fara sa te deranjeze nimeni."

Acest sfat ii fu pe plac leului , asa ca se intinse pe pamant , pentru ca vulpea sa il poata lega strans de cal.Vulpea , insa ii lega leului picioarele , unul de celalalt , atat de tare , incat toata puterea lui nu era de ajuns pentru a putea sa rupa legaturile.Cand isi termina treaba , vulpea batu calul pe sold si striga "Dii , Dii , calutule !".Calul se ridica intr-o clipa si incepu sa traga leul dupa el.Salbatica fiara incepu sa urle si sa raga , incat , de frica , toate pasarile zburara din padure.Calul il lasa sa zbiere in voie pe leu pana ce acesta ragusi , in timp ce il tara catre casa stapanului sau.

"Hei , stapane , iata-ma" , zise calul , "sunt mai puternic decat leul acesta ".Cand taranul vazu ce isprava facuse calul , inima i se inmuie si , ii zise :"Poti sa te intorci in grajdul tau .De acum voi avea grija de tine".In acest fel saracul cal batran a avut din belsug de mancare si a trait fericit pana cand a murit.

Povestea lui Aladin si a lampii fermecate

-Prima parte-

A fost odata ca niciodata un croitor sarac care avea un fiu pe nume Aladin .Aladin era un baiat lenes si lipsit de griji care nu facea altceva toata ziua decat sa se joace pe strazi impreuna cu alti baietei , la fel de lenesi ca si el.Lucrul acesta il mahnea atat de tare pe tatal lui incat , intr-o zi , acesta a murit ; cu toate acestea , in ciuda lacrimilor si rugamintilor mamei sale , Aladin nu voia sa isi schimbe purtarea.

Intr-una din zile , in timp ce se juca pe strazi , ca de obicei , un strain l-a chemat la el si l-a intrebat cati ani are si daca nu cumva el este fiul lui Mustafa , croitorul.""Da , sunt fiul lui , domnule" , i-a raspuns Aladin , "dar tatal meu a murit de ceva vreme".La auzul acestor vorbe , strainul , care era de fapt un vestit vrajitor african , l-a imbratisat si l-a sarutat pe Aladin , zicandu-i :"Eu sunt unchiul tau , si te-am recunoscut dupa cat de mult semeni cu tatal tau ."Du-te la mama ta si spune-i ca am venit".Aladin a fugit de indata acasa si i-a povestit mamei despre unchiul sau."Intr-adevar , copile " , i-a spus ea , "tatal tau avea un frate , dar eu am crezut ca este mort de multa vreme".Mama s-a apucat sa faca de mancare si i-a spus baiatului sa isi caute unchiul si sa il aduca acasa.Unchiul a sosit , in cele din urma , incarcat cu fructe si cu vin.Ajuns in casa , el a ingenuncheat si a sarutat locul in care obisnuia sa sada Mustafa , spunandu-i mamei lui Aladin ca nu trebuie sa fie surprinsa de faptul ca nu il vazuse de atat vreme , intrucat fusese plecat timp de patruzeci de ani intr-o alta tara.Apoi s-a intors catre Aladin si l-a intrebat cu ce se ocupa.Baiatul a lasat capul in pamant , in timp ce mama lui a izbucnit in lacrimi.Afland ca Aladin era lenes si ca nu invatase nici o meserie , unchiul se oferi sa ii cumpere un magazin pe care sa i-l umple cu marfa de vanzare.

A doua zi , el i-a cumparat lui Aladin un rand de haine frumoase si l-a luat in oras , unde i-a aratat locurile alese ; apoi , catre seara , l-a condus ianpoi acasa.A doua zi , unchiul l-a dus pe Aladin in mijllocul unor gradini incantatoare , aflate in afara portilor orasului.Cei doi s-au asezat langa o fantana , iar unchiul a scos din cingatoare o prajitura pe care a impartit-o cu baiatul.Apoi , au calatorit pana cand au ajuns aproape de poalele muntilor.Aladin era atat de obosit incat a inceput sa isi roage unchiul sa se intoarca acasa , insa vrajitorul l-a ademenit sa mearga mai departe fermecandu-l cu o povestire nemaipomenit de frumoasa.In cele din urma , au ajuns in dreptul a doi munti despartiti de o vale ingusta."Nu o sa mergem mai departe" , a spus falsul unchi."Iti voi arata ceva minunat ; inainte de asta insa , du-te si aduna niste vreascuri in timp ce eu ma voi ocupa sa fac focul."Dupa ce a aprins lemnele , magicianul a aruncat peste el un praf pe care il avea asupra lui si a inceput sa recite niste cuvinte magice.Pamantul s-a cutremurat cateva clipe si s-a deschis in fata lor , dand la iveala o lespede patrata de piatra , cu un inel de bronz la mijloc , care servea pentru a ridica piatra.Speriat , Aladin a incercat sa o ia la fuga , insa magicianul l-a prins si i-a dat o lovitura care l-a pus la pamant."Dar ce am facut , unchiule ?" , a intrebat el cu un glas plangaret .Magicianul i-a raspuns cu blandete :"Daca ma asculti , nu trebuie sa te temi de nimic.Sub aceasta piatra este o comoara care va fi a ta ; nimeni altcineva nu o poate atinge , insa trebuie sa faci exact ce iti spun eu.”La auzul cuvantului comoara , Aladin si-a uitat frica , si a facut precum i-a zis magicianul : a apucat de manerul din bronz si a inceput sa traga de el , in timp ce pronunta numele tatalui si bunicului sau.Piatra s-a dat deoparte cu usurinta , iar dedesuptul ei au iesit la vedere niste trepte."Coboara !" , i-a spus magicianul , "La capatul acestor trepte vei gasi o usa deschisa prin care se ajunge in trei sali mari.Ridica-ti poalele hainei tale si treci prin ele fara sa atingi nimic , altfel vei muri pe loc.Dupa aceste sali vei ajunge intr-o livada plina cu fructe minunate.Mergi inainte prin livada pana cand vei zari o firida sapata intr-un mic deal , in care se afla o lampa aprinsa.Scurge uleiul aflat in lampa si adu-mi-o incoace."Apoi, magicianul si-a scos de pe un deget inelul si i l-a dat lui Aladin , urandu-i sa aiba parte de bogatie.
Aladin a pornit la drum si a intalnit toate lucrurile exact asa cum le descrisese magicianul.A mers prin livada din care si-a cules cateva fructe , apoi a luat lampa si a ajuns inapoi , la iesirea din pestera subpamanteana.Magicianul , cand l-a zarit , i-a zis nerabdator :"Hai iute , da-mi lampa !".Aladin nu a vrut insa sa i-o dea pana nu se vedea iesit din pestera.Infuriat la culme , falsul unchi a aruncat din nou niste pudra pe foc , fara sa mai spuna nimic de aceasta data , iar piatra s-a rostolit singura la locul ei , inchizand intrarea.

Magicianul a parasit pentru totdeuna Persia , lucru care a demonstrat clar ca nu era unchiul lui Aladin , ci un vrajitor viclean , care citise in cartile lui despre o lampa minunata care l-ar fi putut face cel mai puternic om de pe pamant.Desi numai el stia unde se afla lampa , nu putea sa o ia el insusi , trebuind sa o primeasca numai din mainele altcuiva. In acest scop il luase cu el pe nestiutorul Aladin , intentionand sa il foloseasca pentru a intra in posesia lampii , pentru ca apoi sa il omoare.
Timp de doua zile , Aladin a ramas in intunericul pesterei , plangand si vaitandu-se.In cele din urma , si-a strans mainile impreuna pentru a se ruga si , facand lucrul acesta , a frecat inelul de pe deget , pe care vrajitorul uitase sa il ia inapoi.Atunci cand a facut asta , a aparut pe loc un spirit urias si infricosator , care i-a spus :”Ce iti doresti de la mine ? Eu sunt sclavul inelului si iti pot indeplini orice dorinta.”Fara pic de teama , Aladin i-a spus :”Scoate-ma din locul asta.”Nici nu a terminat bine de spus cuvintele , ca pamantul s-a deschis ca prin minune , iar Aladin a iesit afara din pestera.Indata ce ochii i s-au obisnuit cu lumina , Aladin a plecat spre casa , unde , odata ajuns , a lesinat pe loc in pragul usii.Atunci cand si-a revenit din simtiri , el i-a povestit mamei sale tot ce se intamplase si i-a aratat lampa si fructele culese din livada , fructe care , de fapt , erau pietre pretioase.Apoi ceru sa i se dea ceva de mancare.”Vai , copile “ , i-a spus mama , “nu am nimic in casa , insa tineam deoparte o bucata de stofa de bumbac.Ma voi duce indata sa o vand.”Aladin a oprit-o sa vanda panza , gandindu-se , in schimb , sa vanda lampa ..Cum aceasta era foarte murdara , mama a inceput sa o frece , spunandu-si ca daca o va face sa straluceasca va obtine un pret mai bun pe ea.Dintr-o data , insa , s-a ivit din lampa un spirit nemaipomenit de hidos care a intrebat-o ce isi doreste.Mama a lesinat pe loc , dar Aladin , plin de cutezanta , a insfacat lampa si a spus cu indrazneala : “Adu-mi ceva de ale gurii.” Spiritul s-a intors cat ai clipi cu o oala mare de argint , 12 farfurii de asemeni din argint , toate incarcate cu carne si alte delicatese , si doua pocale cu vin.Atunci cand si-a venit in simtiri , mama a intrebat :”de unde au aparut toate bunatatile astea ?” “Nu ma intreba , ci mananca “ , i-a raspuns Aladin.Asa ca cei doi s-au asezat la masa si s-au infruptat pana cand s-a facut seara , timp in care Aladin i-a povestit mamei sale despre puterea lampii.Mama l-a implorat sa scape de lampa , sa o vanda , pentru ca nu voia sa aiba de a face cu demonii .”Nu,” i-a raspuns Aladin , “daca norocul ne-a facut sa descoperim care sunt puterile ei , o vom folosi , la fel ca si pe inelul magic , pe care il voi purta totdeuna pe deget.”Dupa aceea , in zilele care au urmat , Aladin a vandut una cate una farfuriile din argint , pana cand nu i-a mai ramas nimic.Apoi , a facut din nou apel la serviciile spiritului , care i-a adus alte farfurii .Aladin si mama sa au trait astfel mai multi ani la rand.

Intr-o buna zi , Aladin a auzit despre un ordin al Sultanului , prin care acesta poruncea ca toata lumea sa se inchida in casa si sa coboare obloanele ferestrelor in timp ce el va trece pe strazi impreuna cu fiica lui , Printesa , in drumul de intoarcere de la baie.Aladin , ardea de dorinta de a vedea fata printesei , lucru foarte dificil de facut , intrucat ea era acoperita intotdeuna cu un val.El s-a ascuns in spatele unei usi din cladirea in care erau baile si a pandit sosirea printesei printr-o crapatura din usa.Atunci cand a intrat la baie , printesa si-a ridicat valul , iar Aladin , inmarmurit de frumusetea ei , s-a indragostit pe data de ea.Ajuns acasa , era atat de ravasit de impresia lasata de printesa incat mama s-a inspaimantat la vederea lui.Aladin i-a marturisit mamei ca s-a indragostit intr-atat de mult de printesa incat nu mai putea trai fara a fi impreuna cu ea , si ca dorea sa o ceara de nevasta de la tatal ei.La auzul acestor cuvinte , mama lui a izbucnit in hohote de ras , insa Aladin a convins-o sa mearga la sultan si sa ii infatiseze acestuia cererea lui.Ea a adunat intr-un servet fructele magice din gradina fermecata , fructe care sclipeau asemeni celor mai minunate bijuterii.A luat cu ea bocceaua facuta din servet , incarcata cu fructe , si s-a dus la palatul sultanului.Marele vizir si nobilii din marele consiliu tocmai sosisera atunci cand ea a intrat in marea sala a palatului si s-a asezat intr-un loc aflat chiar in fata sultanului.Acesta , insa , nu a luat-o in seama.Timp de o saptamana ea mers zi de zi in marea sala a palatului , asezandu-se de fiecare data in acelasi loc.In cea de-a sasea zi , atunci cand sfatul marelui consiliu tocmai se incheiase , sultanul i-a spus vizirului : “Am vazut mereu in ultima vreme , in sala de audiente , o femeie care cara ceva intr-o bocceluta.Data viitoare , adu-o in fata mea , ca sa vad ce doreste.”In urmatoarea zi , la un semn facut de vizir , mama lui Aladin s-a indreptat catre tronul sultanului si a ramas ingenuncheata la picioarele acestuia pana cand sultanul i-a zis : “Ridicate in picioara , buna femeie , si spune-mi ce iti doresti.”Mama lui Aladin sovaia in a spune ce avea pe suflet , asa ca sultanul i-a indepartat pe toti nobilii , pastrandu-l langa el numai pe vizir , si a indemnat-o pe femeie sa vorbeasca fara nici o frica , promitandu-I ca o va ierta orice ii va spune .Mama lui Aladin a povesit , atunci , cum fiul ei s-a indragostit nebuneste de printesa.” ”L-am implorat sa o uite” , a zis ea , “ insa totul a fost in zadar ; m-a amenintat ca isi ia viata daca nu merg sa va cer pentru el mana printesei.Va cer iertare , stapane , pentru indrazneala mea si a fiului meu.”Sultanul a intrebat-o , cu blandete, ce are in bocceluta , la care ea a desfacut-o si i-a infatisat bijuteriile minunate. Uimit peste masura , sultanul s-a intors catre vizir si i-a spus :”Ei, ce ai de spus ? Se cuvine oare sa nu i-o dau pe printesa cuiva care o pretuieste atat de mult ?”Vizirul , care isi dorea ca fiul sau sa se casatoresca cu printesa , l-a rugat pe sultan sa ii ceara femeii sa astepte timp de trei luni , perioada in care se gandea ca baiatul lui va gasi o cale de a aduce sultanului un dar si mai pretios.Sultanul a fost de acord cu propunerea vizirului si i-a spus mamei lui Aladin ca , desi aproba casatoria fiului ei cu printesa , ea nu trebuie sa mai vina la palat vreme de trei luni.

Aladin a asteptat cu rabdarea trecerea perioadei hotarate de sultan , dar , dupa scurgerea a doua luni , atunci cand mama sa s-a dus in oras sa cumpere niste ulei , ea a vazut ca toata lumea din piata era cuprinsa de veselie si a intrebat ce s-a intamplat.”Nu stii ?“ , a venit raspunsul , “ Nu stii ca fiul marelui vizir se casatoreste cu fiica sultanului in noaptea aceasta ?”
Mama lui Aladin a fugit fara suflare la fiul ei si i-a adus acestuia vestea cea rea.Coplesit la inceput de ceea ce aflate , Aladin a luat in maini lampa si a frecat-o.Pe data , spiritul si-a facut aparitia si a zis “Care iti este dorinta ?”Aladin i-a raspuns :”Sultanul , dupa cum bine stii , a rupt legamantul pe care mi l-a facut , iar fiul vizirului este pe cale de a se insura cu printesa.Porunca mea este ca in aceasta noapte sa mi-i aduci aici pe amandoi , atat pe mireasa cat si pe mire.”
Stapane , ma voi supune” , a raspuns spiritul .Aladin s-a dus apoi in camera sa , loc in care , la miezul noptii , spiritul a adus patul in care se gaseau printesa si fiul vizirului.
“Ia-l pe mire “ i-a spus Aladin spiritului ,”du-l afara , si lasa-l sa stea in noaptea cea rece pana in zori cand il vei aduce inapoi aici.”Spiritul l-a insfacat din pat pe fiul vizirului si a disparut cu el , lasandu-l pe Aladin singur impreuna cu printesa.”Nu trebuie sa iti fie teama de nimic” , i-a zis Aladin acesteia .”Tu esti sotia mea , promisa mie de catre nedreptul tau tata .Nu iti voi face nici un rau.”Printesa , prea infricosata pentru a mai putea vorbi , a petrecut cea mai lunga noapte din viata ei , stand treaza langa Aladin , in timp ce acesta dormea lipsit de orice griji.La sosirea diminetii , spiritul l-a adus inapoi pe mirele care inca mai tremura din cauza frigului noptii petrecute sub cerul liber , l-a asezat la locul lui de langa printesa si a luat pe sus patul , ducandu-l inapoi la palat.
Imediat dupa aceea , sultanul a intrat in camera tinerilor insuratei pentru a-i ura printesei buna dimineata.Nefericitul fiu al vizirului sari din pat si se ascunse , in timp ce printesa , intristata , nu putea sa pronunte nici macar un cuvant.Sultanul trimise atunci pe mama fetei sa , pentru a incerca sa afle ce se intamplase.Aceasta a intrebat cu blandete :”De ce , draga mamii , nu vrei sa ii vorbesti tatalui tau ? Ce s-a intamplat ?”Printesa a oftat adanc si i-a povestit mamei sale cum , in timpul noptii, patul fusese dus intr-o incapere ciudata , relatandu-i in amanunt tot ce avusese loc acolo.Mama printesei nu a crezut nici un cuvant din ceea ce auzise si i-a spus fetei ca totul nu fusese decat un vis urat.
In noaptea urmatoare lucrurile s-au desfasurat la fel , iar dimineata , printesa a refuzat din nou sa ii vorbeasva tatalui ei.Lucrul asta l-a infuriat atat de mult pe sultan incat l-a facut sa o ameninte ca ii va taia capul.Fata i-a marturisit apoi ce se intamplase , spunandu-i tatalui ei sa il intrebe si pe fiul vizirului , pentru a se convinge daca lucrurile stateau asa sau nu.Sultanul i-a cerut vizirului sa afle adevarul de la fiul sau , iar acesta din urma a confirmat tot ce spusese printesa , adaugand ca , in ciuda faptului ca o iubea pe fiica sultanului , prefera mai curand sa moara decat sa mai petreaca inca o noapte inspaimantatoare in frigul de afara , si ca isi dorea sa fie despartit de printesa.Sultanul a aprobat cererea fiului vizirului, iar veselia si petrecerea din palat au incetat.

Dupa scurgerea celor trei luni , Aladin si-a trimis mama sa ii aduca aminte sultanului de promisiunea facuta.Ea s-a asezat in acelasi loc in care statuse si mai inainte , iar sultanul , care uitase de legamant , a recunsocut-o pe data si a cerut sa fie adusa in fata lui.Vazand cat de saraca arata , sultanul se gandea totusi sa nu isi mai tina promisiunea , asa ca a cerut sfatul vizirului.Acesta a spus stapanului sau ca ar trebui sa stabileasca un pret atat de mare pentru fiica lui incat nici un barbat din lume sa nu poata sa il plateasca.Sultanul s-a intors catre mama lui Aladin si i-a zis :”Buna femeie , un sultan trebuie sa isi aduca aminte de promisiunile facute , iar eu imi amintesc ceea ce ti-am fagaduit , dar fiul tau trebuie , mai intai , sa imi trimita 40 de lighene incarcate cu bijuterii din aur , carate de 40 de sclavi negri , insotiti de tot atatia sclavi albi , toti imbracati in haine scumpe.Spunei ca astept raspunsul sau.”Mama lui Aladin s-a inchinat la picioarele sultanului si s-a intors acasa , gandindu-se ca nu mai era nici o speranta pentru fiul ei.

Ea i-a transmis lui Aladin mesajul sultanului , adaugand :”Sultanul poate sa astepte mult si bine raspunsul tau !” “Nu chiar atat de mult , mama , precum crezi” , i-a raspuns Aladin.El l-a facut sa apara pe spiritul lampii , iar in cateva clipe au aparut toti cei 80 de sclavi , care au umplut micuta casa si gradina de langa ea. Aladin i-a insiruit doi cate doi si i-a trimis catre palat , urmatii fiind de catre mama lui.Sclavii erau atat de bogat imbracati , cu bijuterii atat de frumoase la cingatorile lor incat multimea de pe strazi se ingramadea pentru a-i vedea , pe ei si cele patruzeci de lighene cu aur pe care le purtau pe cap.Ei au intrat in palat si , dupa ce au ingenuncheat in fata sultanului , s-au asezat asezat intr-un semicerc ce inconjura tronul , cu bratele incrucisate , in timp ce mama lui Aladin ii prezenta sultanului.Acesta nu a mai avut nici o ezitare si a spus :”Buna femeie , intoarce-te si spune-i fiului tau ca il astept cu bratele deschise.”Ajunsa intr-o suflare acasa , mama i-a adus lui Aladin vestea cea buna , indemnandu-l sa se grabeasca sa ajunga la palat.
Aladin , insa , l-a chemat mai intai pe spiritul lampii : ”Vreau o baie parfumata , nistre straie bogate in danteluri ,un cal mai frumos decat cel al sultanului si 20 de sclavi care sa ma insoteasca.Pe langa acestia , inca sase sclavi imbracati luxos care sa-mi insoteasca mama si zece mii de monezi de aur asezate in 10 pungi.”Indata ce se indeplinira acestea , Aladin a incalecat pe cal si pornit de-a lungul strazilor , impreuna cu sclavii care aruncau monezile de aur multumii adunate.Chiar si oamenii care se jucasera in copilarie cu Aladin nu l-au mai putut recunoaste , intr-atat de aratos si chipes devenise.Atunci cand l-a vazut , sultanul a coborat de pe tronul sau si l-a imbratisat , iar apoi l-a condus intr-o mare sala in care fusese pregatit un ospat de nunta , caci isi dorea sa il vada casatorit pe Aladin cu printesa chiar in acea zi.Aladin a refuzat , insa , spunand : “Trebuie ,mai intai sa construiesc un palat potrivit pentru ea”.Asa , ca si-a luat la revedere de la sultan si s-a intors acasa , unde l-a chemat indata pe spiritul lampii , poruncindu-i :”Construieste-mi un palat din cea frumoasa marmura , impodobita cu jasp , agate si alte pietre pretioase.In mijlocul palatului sa fie o sala cu pereti inalti , cu zidurile din aur masiv , avand fiecare cate sase ferestre ale caror zabrele sa fie toate , in afara de una, impodobite cu diamante si rubine.Langa palat sa fie grajduri , si cai , si grajdari, si sclavi ; du-te indata si apuca-te de lucrare.”

Moment de sinceritate

Prefer un sincer "dute-n pula mea" decat un zambet scremut fix din cur.

Economia si Mallul

Nu inteleg sau poate sunt prea prost ca sa inteleg cum de clientii Mallurilor care au mainile pline cu pungi pe care scrie mare un nume de firma nu au un bilet de autobuz sau un abonament.

Ma uit stupefiat cum se urca cocheti in autobuz si nu valideaza nimic.

Sa fie biletul de autobuz economia care ii ridica? Suma data pentru un bilet sau abonament pusa deoparte ajunge sa fie suficient de mare incat sa isi permita o haina de firma?

Asa se fac economii?

Povestea celor trei purcelusi

Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care au pornit in lume sa isi caute norocul.Primul purcelus a intalnit un om care cara o legatura mare de paie .El i-a spus omului :
"Te rog , domnule , da-mi mie legatura asta de paie , ca sa imi construiesc cu ea o casa."
Omul , bun la suflet , i-a daruit paiele , iar purcelusul , s-a pus pe treaba de indata si si-a facut o casa.



Un lup , aflat in trecere pe acolo , batu la usa casei purcelusului si zise :
"Purcelus , purcelus , lasa-ma sa intru in casa."
Infricosat , purcelusul ii raspunse :
"Nu , nu te las , jur pe parul din barbuta mea ca nu te las sa intri -tri-tri."
Atunci , lupul ii spuse :
"Bine ! Am sa suflu , si am sa rasuflu , iar casuta ta va zbura ca luata de vant."
Zis si facut.Lupul incepu sa sufle si sa rasufle , casuta din paie zbura ca o frunza in calea unei furtuni , si , apoi , lupul il manca pe purcelusul lipsit de aparare.

Al doilea purcelus a intalnit pe drum un om care cara o gramada cu lemne.Purcelusul ii spuse omului :
"Te rog , domnule , da-mi mie lemnele astea , ca sa imi construiesc din ele o casa."
Omului i-a dat cu drag vreascurile , iar purcelusul si-a terminat in graba casuta.

Lupul , care avea drum pe acolo, ii spuse :
"Purcelus , purcelus , lasa-ma sa intru in casa."
"Nu , nu te las , jur pe parul din barbita mea ca nu te las sa intri -tri-tri."
"Bine !" Atunci , voi sufla si voi rasufla , iar casa ta se va darama !"
Lupul incepu sa sufle si sa rasufle , si iar sa sufle si sa rasufle , pana cand casuta se narui , si , apoi , lupul il manca pe purcelusul care nu mai avea unde sa se ascunda.

Al treilea purcelus a intalnit pe drum un om care avea o caruta plina de caramizi.Purcelusul i-a spus omului :
"Domnule , te rog , da-mi mie aceste caramizi , ca sa imi construiesc cu ele o casa."
Marinimos , carutasul i-a facut cadou caramizile , iar purcelusul si-a zidit cu ele o casuta.

Lupul , care il cauta de mult pe purcelus , sosi in fata casei si ii spuse :
"Purcelus , purcelus , lasa-ma sa intru in casa."
"Nu , nu te las , jur pe parul din barbita mea ca nu te las sa intri -tri-tri."
"Bine !" Atunci , voi sufla si voi rasufla , iar casa ta se va prabusi."
Ei bine , lupul incepu sa sufle si sa rasufle , sa sufle si sa rasufle , sa sufle si sa rasufle ; insa casuta din caramizi nu se darama.

Cand isi dadu seama ca nu poate sa naruiasca casa cu suflarea si rasuflarea lui , lupul zise :
"Purcelusule , stiu un loc in care se intinde un razor plin cu napi gustosi."
"Unde ?" , intreba purcelusul.
"Pai , in gradina domnului Smith .Daca vrei , maine dimineata trec pe aici si mergem impreuna sa luam o masa pe cinste."
"Foarte bine" , raspunse purcelusul . "Am sa te astept maine dimineata.Pe la ce ora o sa vii incoace ?"
"Pai , la ora sase."
A doua zi dimineata , purcelusul se trezi la ora cinci , se duse in gradina domnului Smith , lua niste napi si se intoarse acasa in graba. La ora sase , lupul batu la usa casutei si spuse :
"Hei , purcelusule ! Esti gata sa mergem ?"
Purcelusul ii zise :"Gata! Atata doar ca eu am fost deja la gradina si mi-am luat napii cu care o sa-mi fac o oala gustoasa cu mancare."

La auzul acestor cuvinte , lupul se infurie peste masura , dar gandindu-se ca il va prinde in cele din urma purcelus , intr-un fel sau altul , spuse :
"Purcelusule ! Stiu un loc in care se afla un pom incarcat cu mere gustoase."
"Unde?" , intreba purcelusul.
"In gradina lui Marry" , raspunse lupul , "si , daca nu ma amagesti , ne putem intalni maine dimineata , la ora cinci , ca sa culegem niste mere."
Ei bine , a doua zi dimineata , purcelusul se stradui sa se trezeasca mai devreme , la ora patru ,si se duse in gradina lui Marry , sperand ca se va intoarce acasa inainte ca lupul sa soseasca.El se catara in copac , si incepu sa culeaga mere.Chiar atunci cand voia sa se dea jos din copac , el il vazu pe lup apropiindu-se , lucru ce il infricosa foarte tare.Cand ajunse langa trunchiul copacului , lupul zise :
"Hei , purcelusule ! Ai ajuns aici inaintea mea.Sunt gustoase merele ?"
"Da , da , foarte gustoase" , raspunse purcelusul ."Uite , iti arunc unul ."
El arunca , din rasputeri , un mar departe , departe , asa ca pana sa ajunga lupul la mar , purcelul se dadu repede jos din copac si o zbughi la casuta lui.

A doua zi , lupul il vizita din nou , si ii spuse purcelusului :
"Hei , purcelusule , este un targ in sat in dupa amiaza asta.Nu vrei sa mergi ?"
"Vai , sigur ca da , " raspunse purcelusul ."Voi veni .La ce ora vrei sa ne intalnim ?"
"Pai , la ora trei" , zise lupul. Purcelusul , ca de obicei , pleca mai devreme catre sat , isi cumpara de la targ un butoias cu unt si , tocmai cand ajunsese pe varful unui deal , in drum spre spre casa , il vazu pe lup venind catre el.Nu stia ce mai sa faca sa scape de lup.Asa ca rasturna butoiasul pe o parte , se baga in el si ii dadu drumul sa se rostogoleasca la vale.Butoiasul , cu purcelusul in el , cobora cu o asemenea viteza ca lupul se inspaimanta si o lua la goana , fara sa se mai duca la targ.Mai tarziu , lupul trecu pe la casa purcelusului si ii povesti acestuia cum se speriase de un lucru mare , rotund , care zbura din varful unui deal , fiind cat pe aci sa dea peste el.Purcelusul incepu sa rada :
" Ha , ha , ha.Te-am bagat in sperieti , nu-i asa ? Am ajuns la targ inaintea ta si mi-am cumparat un butoias cu unt , dar , cand te-am vazut , m-am bagat in el si i-am drumul sa se rostogoleasca la vale."
Auzind aceasta , lupul manios la culme , zise ca il va manca pe data pe purcelus si ca va cobori pe hornul casei ca il prinda.Purcelusul puse repede in vatra cosului o oala mare cu apa , si facu sub ea un foc strasnic , asa ca , atunci cand lupul cobori pe horn , el ajunse drept in oala cu apa.Purcelusul atat astepta : puse in graba un capac peste oala si il lasa pe lup sa fiarba in ea.Seara , manca cu pofta din lupul fiert, si trai , apoi, fericit si netulburat pana la capatul zilelor sale.

Traducere din limba engleza :freelancergabe2

Eu despre tine...

Daca ar fi sa regret ceva, as regreta neprelungirea momentelor alaturi de tine.
Daca ar fi sa imi privesc viata si sa o exprim prin cateva actiuni petrecute, as alege timpul petrecut cu tine, clipele in care sentimentele se contopeau si izbucneau in vocale.

Tot ce imi doresc e sa te am ca si pana acum, sa fi tot timpul alaturi de mine, asa cum esti si acum.
Simpla ta prezenta ma face sa fiu acel cineva care s-a implinit.
Visul de a fi cu tine, parca nu mai e un vis imposibil cateodata, te am, ma ai, ne avem.

Suntem noi si numai noi intr-un taram al dragostei care asfinteste abia la infinit!

La urma urmei ce inseamna viata daca nu goana dupa un vis? Visul fericirii, al dragostei...

Sa ne scuzam

Ii bine ca tot timpul gasim scuze. De cateva zile pe linia 40 am ghinionul sa prind autobuzul fara aer conditionat. Deja lumea il cunoaste, se vorbeste in statie de el inainte sa opreasca.

Sunt 3 foi a4 lipite care ne anunta cum ca clima nu functioneaza pentru ca este defecta.

Ma bucur ca imi spui motivul draga conducere de la RATT, dar putina atitudine nu vreti sa luati?

Ce ati zice daca ati retrage autobuzul in garaj si l-ati repera?

CFR Marfa

Caca-te frate romane, caca-te fara rusine am zice multi ca se traduce CFR luand in considerare civilizatia din trenuri si confortul asigurat.

CFR Marfa trimite in somaj tehnic 40% din angajati, de la 1 iulie, pe o perioada de trei luni. In acest timp, angajatii vor primi 75% din salariul tarifar lunar, a anuntat marti directorul companiei, Calin Gratian. "In functie de ce se va intampla, perioada ar putea fi prelungita", a spus Gratian, intr-o conferinta de presa.

Compania CFR Marfa are 17.500 de angajati.

Te caci Guvernule pe noi, te caci fara rusine pe mii de romani. Din CFR marfa, o companie profitabila ati transformat-o intr-o companie falimentara.

Nu!Nu e criza de vina!
Voi sunteti de vina!Ati privatizat si marfa pe caile ferate. Ati vandut intregi garnituri de vagoane de marfa, evident cu locomotivele bonus. Subventiile se indreapta catre acele companii. Isi permit sa practice tarife mai mici. Dau dari putine pentru utilizarea infrastructurii si astfel profiturile sunt uriase.

Si uite asa furi profitul statului, il transfori in profit particular, doar actionarii companiilor private sunt prieteni de-ai vostrii, sunt in gasca voastra. Sa va ia dracu! Ne distrugeti tara!

Nu va pasa de noi, nu va pasa decat de voi!

Ura din mine ar transforma totul intr-un camp de lupta, v-as vana pe toti guvernantii care improscati cu cacat tara, v-as urmarii cu arbaleta, v-as trage cu Aku in glezne, v-as da foc caselor voastre facute din banii nostrii si v-as arunca plin de rani intr-o groapa cu sare!

Sper sa putreziti asa cum ruginesc vagoanele cfr-ului!

Blocurile comuniste

Si Ceausescu a zis: Sa facem blocuri. Rapid!
Si blocurile s-au facut!
Nu nu... nu s-au cladit caramida cu caramida, s-au adus prefabricate din beton armat si s-au unit. Rezultatul? Blocuri terminate rapid pentru populatie, calitate de nota 6 dupa mine, toata lumea multumita.

Si vecinul a zis: Sa facem sex muiere! Si au facut! Si eu i-am auzit!

Alt vecin a zis: Sa dam gauri in planseul de beton! Cu ce? intreaba fiu. Cu bormasina din piata!
Si au inceput sa dea gauri. Si au continuat! Bormasina dadea erori, gaura parca nu se mai facea.

Zgomotul se auzea in toata scara! Toti se opreau din activitate, aveam impresia ca vine bombardamentul.

Multumim nea` Ceasca pentru blocurile terminate rapid, in care auzi ce vorbeste vecinu daca ridica tonul.

Tot raul spre bine.
Blocurile vandute la preturi de nimic oamenilor muncii.
Macar avem acoperis deasupra capului.