Monday, November 30, 2009

Spiridusul Craciunului

In serile intunecate dinaintea Craciunului se poate auzi , uneori, clinchetul usor al unui mic clopotel.
Daca s-a intamplat sa auzi un astfel de sunet cristalin , poti sa fii sigur ca un spiridus al Craciunului este undeva , aproape de tine.

Aceasta fiinta micuta , purtand o caciulita de culoare rosie , se ascunde de oameni cu foarte mare grija , dar , uneori , clopotelul mititel din varful caciulitei il da de gol cu clinchetul lui melodios.

In unele seri dinaintea Craciunului , poti vedea , daca esti foarte atent , umbra unui astfel de spiridus trecand in goana prin dreptul ferestrei.Daca nu stii de ce un spiridus al Craciunului a trecut pe la fereastra ta , iti pot spune ca una din sarcinile importante ale unei astfel de fiinte magice este aceea de a se asigura ca le merge bine tuturor copiilor.In acelasi timp , spiridusul de Craciun vrea sa vada daca copii se trezesc odihniti dimineata , daca isi mananca micul dejun si se spala pe dinti .Spiridusul observa care dintre copii sunt cuminti, si care se tin de nazabatii, si apoi ii sopteste la ureche lui Mos Craciun tot ce a vazut.

In perioada Craciunului , toata lumea trebuie sa se poarte frumos cu animalele , pentru ca ele se inteleg foarte bine cu spiridusii.
Spiridusii Craciunului inteleg limba animalelor si afla imediat daca cineva a chinuit un animal sau s-a purtat urat cu el.

In Ajunul Craciunului , spiridusii se asteapta sa fie tratati cu farfurii pline de supa , dar si cu alte bunatati .Ei sunt multumiti atunci cand farfurioarele cu mancare le sunt asezate intr-un loc intunecat , de exemplu in podul unei case , loc in care pot gusta din bucatele gustoase fara a fi deranjati de oameni.

Spiridusii trebuie sa manance foarte mult in ajunul de Craciun , pentru ca trebuie sa fie plini de energie , gata sa munceasca din greu pentru a-l ajuta pe Mos Craciun sa imparta cadorile mari si mici copiilor din toata lumea.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Otetul lui Nastratin Hogea | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Se dusese vorba prin sat ca Nastratin Hogea avea un borcan mare , plin cu un otet vechi de 40 de ani.Intr-o zi , un vecin si-a luat inima in dinti , si a batut la usa casei lui Hogea.

“Efendi Hogea , este adevarat ca ai un borcan plin cu otet vechi de 40 de ani ?”

“Este adevarat , “ a raspuns Nastratin Hogea.

“Poti sa imi dai si mie , rogu-te , o ceasca din otetul asta ?”



“Nu , “ i-a taiat-o scurt Hogea.

“Bine , Efendi Hogea , “ a insistat , nemultumit , vecinul , “ de ce nu imi dai si mie un pic ? Nu ti-am cerut decat o ceasca.”

“Nu-ti dau , “ i-a explicat Nastratin Hogea , “pentru ca daca as fi dat cate o ceasca oricui mi-ar fi cerut , otetul meu nu ajungea sa fie vechi de 40 de ani.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Cum o poti muii?

Te plimbi ca de obicei, linistit, cu masina, o viteza modesta, o muzica buna cu un volum decent. Dintr-o data refularile iti fac un scurt la un neuron. Neuronu se blocheaza si o ia razna. Te trezesti cu acceleratia in blana, nu mai constientizezi ce dracu faci si vezi ca iti apare o curba. Intri in curba cu o viteza dubla decat normala, ajungi pe banda laterala, bordul ti se lumineaza ca si un pom de craciun, rotile scartaie, spatele iti joaca si hai ca ai scapat.

O faci azi, o poti face si maine. Si tot asa pana cand o muiesti sigur.

Saturday, November 28, 2009

Maimutele si cei 2 calatori , fabula de Esop

Doi oameni , dintre care unul spunea intotdeuna adevarul , iar celalalt nu zicea decat minciuni , calatoreau impreuna si , din intamplare , au ajuns in tara maimutelor.

Unul dintre maimutoi , care se numise singur rege peste semenii lui , a poruncit ca cei doi sa fie prinsi si adusi in fata lui , pentru a afla ce impresie face el printre oameni.


De asemeni , el a poruncit sa-i fie adus un tron pe care sa sada si a ordonat ca maimutele sa insiruiasca in doua randuri la stanga si la dreapta lui , asa cum era obiceiul printre oameni.

Dupa toate aceste pregatiri , maimutoiul a facut un semn ca oamenii sa fie condusi in fata tronului , si i-a intrebat : “ Ce fel de rege vi se pare ca sunt , strainilor ?”
Calatorul cel mincinos a raspuns : “ O, mie mi se pare ca sunteti cel mai puternic rege de pe pamant.”
“Si ce parere ai despre cei care ma inconjoara ?” a continuat sa intrebe maimutoiul.
“Acestia “ , a replicat mincinosul , “ sunt o companie aleasa a domniei tale , potriviti a fi macar ambasadori sau conducatori de armate.”


Maimutoiul , la fel de multumit ca si curtea sa de aceste minciuni , a poruncit sa I se dea un dar de pret lingusitorului.

Vazand cele petrecute , calatorul care rostea numai adevarul si-a spus in sinea lui :”Daca o rasplata asa de mare a fost data pentru o minciuna , ce fel de cadou ma asteapta oare pe mine ,care , potrivit obiceiului meu , nu spun decat adevarul ?”
Apoi, maimutoiul s-a intors cu repeziciune spre el si l-a intrebat : “Te rog , spune-ne , ce crezi despre mine si prietenii mei ce ma inconjoara ?”
Omul a raspuns : “ Cred ca esti un maimutoi foarte aratos , iar alaiul tau este alcatuit din niste maimute foarte prezentabile.”

Infuriat la auzul acestor adevaruri , regele maimutelor a poruncit ca omul sa fie sfasiat de coltii si ghearele supusilor lui.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Friday, November 27, 2009

Nastratin Hogea si casa plina | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Unul din vecinii lui Nastratin Hogea i-a cerut odata un sfat despre cum sa se descurce cu familia lui numeroasa in micuta casa pe care o avea.

“Efendi Hogea, “ s-a plans el , “camerele noastre sunt atat de mici incat , pur si simplu , nu mai incapem in ele.Cu totii , eu , nevasta mea , soacra-mea si cei trei copii ne inghesuim unul peste altul in casuta noastra stramta.Esti un om intelept , asa ca ar trebui sa gasesti o solutie.Spune-mi, te rog , ce sa fac !”

“Cate pasari ai in cotet ?” l-a intrebat Hogea.
“Pai, Efendi Hogea , am 5 gaini si un cocos.”
“Adu-le pe toate in casa !”
“Vai mie ! “ a exclamat sarmanul taran , “Efendi Hogea , casa este prea mica si fara orataniile astea !”
“Incearca !” a insistat Nastratin Hogea , “ si vei vedea ca o sa-mi fii recunoscator.”

Vecinul nu era multumit de sfat , insa nu indraznea sa puna la indoiala intelepciunea lui Hogea.Fara tragere de inima , a prins gainile si cocosul si le-a adus in casa.A doua zi dimineata , a alergat intr-o suflare la casa lui Nastratin Hogea.

“Efendi Hogea , este mult mai rau decat inainte . Eu, nevasta-mea , soacra-mea , 3 copii , 5 gaini si un cocos inghesuiti in micuta mea casa ! Nu mai avem cum sa ne miscam unul de altul ! “ s-a jeluit vecinul.Vorbele acestea nu l-au induiosat insa pe Hogea.

“Ai un magar , nu-i asa ?”
“Da , Efendi Hogea , am un magar batran , “ i-a raspuns omul.
“Ia magarul si du-l in casa !” a zis Hogea. Oricat s-a impotrivit si s-a plans vecinul , Nastratin Hogea nu s-a dat batut si a continuat sa sustina ca aceasta era cea mai buna solutie , asa ca bietul om a facut asa cum i s-a zis. A doua zi dimineata , el a alergat ca din pusca la casa lui Nastratin Hogea , de asta data mult mai disperat decat in ziua dinainte.

“Efendi Hogea ! Este imposibil ! Nevasta , soacra , copii , gainile , cocosul si magarul intr-o singura casa ! Am avut o noapte de cosmar.Nu mai exista loc nici macar sa respiri.”

“Daca mi-aduc bine aminte , ai in ograda doi miei , nu-i asa ?”
“Oh , nu ! Efendi Hogea , nu-mi spune sa aduc in casa si mieii ! Nu am loc unde sa-i mai pun si pe ei !”
“Nu te lasa cuprins de teama , prietene , “ l-a imbarbatat Hogea pe omul cel chinuit , “in cele din urma imi vei multumi.” Vecinul , patruns de speranta ca Hogea cunoaste ceva ce lui ii este ascuns , a bagat in casa si cei doi miei in noaptea ce a urmat .A doua zi dimineata , el era la pragul usii lui Nastratin Hogea , obosit si plin de suparare.



“Efendi Hogea , ce ai de gand sa ne faci ? Casa imi este indesata de familia mea si de animalele din ograda.Soacra-mea m-a amenintat ca ma omoara , iar nevasta-mea a spus ca ma paraseste . Nu mai pot trai in halul asta !”

Nastratin Hogea s-a gandit vreme de un minut , apoi a zis : “ Acum , scoate afara din casa toate animalele : gainile , cocosul , magarul si mieii .Du-i inapoi la cotetul , grajdul si ograda lor.Scoate-i pe toti afara !”

A doua zi dimineata , vecinul a sosit din nou in fata usii lui Hogea.
“Da , Nastratin Hogea , esti cu adevarat un om intelept.Mi-ai rezolvat necazul ! Acum casa mea este atat de larga si de spatioasa si exista loc pentru fiecare ; copii se pot juca , noi putem dormi si toata lumea este fericita,” a spus omul.”Iti multumesc si fie ca Alah sa te binecuvanteze !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Furnica si porumbelul , fabula de Esop

O furnica sosita la malul unui rau pentru a-si potoli setea , a fost luata de apele repezi si era cat pe ce sa se inece.



Un porumbel , asezat pe o creanga intinsa deasupra raului , a zarit furnica aflata la necaz , asa ca a smuls o frunza din copac si a a lasat-o sa cada in apele involburate , chiar langa neajutorata insecta.Furnica s-a catarat de indata pe frunza si a plutit in siguranta pana la malul raului.



La putin timp dupa aceasta , un om care se ocupa cu prinsul pasarilor a venit sub copacul de langa rau si si-a intins capcana din ramurele de lamai dedesuptul porumbelului care statea nepasator pe creanga lui.



Furnica a observat ce se intampla si l-a piscat pe om de picior.Cuprins de durere , acesta a scapat din maini capcana , care s-a lovit de pamant.Zgomotul l-a speriat pe porumbel si l-a facut sa isi ia zborul.

Morala : “ Un bine atrage dupa el un alt bine.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Thursday, November 26, 2009

Nastratin Hogea si curmalele | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea si sotia lui se delectau mancand curmale.Nevasta a observat , la un moment dat , ca Hogea inghitea curmalele cu tot cu samburi.

“Efendi Hogea ,” a intrebat ea , “ de ce mananci curmalele cu tot cu samburi ?”



Nastratin Hogea i-a raspuns : “ Pentru ca atunci cand negustorul mi-a vandut curmalele , el a cantarit si samburii.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Wednesday, November 25, 2009

Furnica si omida (crisalida) , fabula de Esop

Pe cand alerga vioaie in lumina soarelui , cautand ceva de imbucat , o furnica a dat peste o omida ( crisalida) pe cale de a se schimba in fluture.Omida si-a miscat coada si , in acest fel ,a atras atentia furnicii , care si-a dat dintr-o data seama ca este in prezenta a ceva viu.

“Biata , firava creatura !” a exclamat , plina de dispret , furnica , “ce soarta amara te asteapta ! In timp ce eu ma pot misca incolo si incoace , dupa cum imi doresc , si ma pot catara , daca mi-e pofta , chiar si in cel mai inalt copac , tu ramai prizoniera a corpului tau ,a gogoasei tale , avand numai putinta de a misca din coada.” Omida a auzit aceste cuvinte , dar nu a dat nici un raspuns.

Cateva zile mai tarziu , gogoasa crisalidei a ramas goala . Nedumerita , intrebandu-se unde a disparut omida de acolo , furnica a fost , la un moment dat , umbrita si descumpanita de aripile imense ale unui frumos fluture care zbura deasupra ei .

“Uita-te la mine ,” a spus fluturele , “ tu , biata si firava creatura ! Lauda-te acum cu puterea ta de a te misca si catara.”Dupa ce a zis cuvintele acestea , fluturele s-a inaltat in aer si , purtat de adierea vantului de vara , a iesit din vederea furnicii pentru totdeuna.

Morala : “Aparentele sunt inselatoare”.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Tuesday, November 24, 2009

Pungi publicitare

Nu suport plasele, sacosele, pungile sau orice material publicitar care se aseamena cu cele enumerate,care au reclama de la magazinele in care ti-ai facut cumparaturi. Fac tensiune cand vad oamenii pe strada cu plasa de la Billa. Mai nou ca tot e campanie mai vezi cu PD-L sau PSD. Pungile promotionale ma scot din minti. Pe langa ca platesti pentru ele, te mai si scot in evidenta.

Evident ca si peste granita avem materiale promotionale,chiar am pus la saltea pungile de la marketurile in care am fost. Oricum mi se par decente, chiar interesante, nu de prost gust cum sunt ale noastre.

Sunt genul de om care la nevoie isi cumpara plasa cu Billa, doar pentru a nu se imprastia produsele in masina,troleu sau tramvai. Pe urma o folosesc fie in congelator pentru carne sau fie in debara, plina cu cartofi.

Sa fiu eu oare bogat si cu nasul pe sus? Sau ni se trage de la indiferenta, nepasare, lene, saracie?

Monday, November 23, 2009

De rahat

Proaspat trezit, constat ca nimic nu s-a schimbat. Aceiasi oameni cu atitudinile lor de rahat, aceiasi indiferenta, aceiasi monotonie in care ne scaldam zilnic.
Ajuns la un job bine platit, te-ai transformat intr-un cotet ambulant, care din cauza banalitatii ajunge sa ignore ceea ce trebuie defapt sa observe. Platit peste masura si laudat in exces, meriti sa mori!

Struguri in dar | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea se indrepta spre casa cu un cos plin cu struguri.Atunci cand copilul din vecini a vazut boabele zemoase , pofta l-a indemnat sa ceara cativa .

Hogea i-a daruit cate un ciorchine din fiecare soi , dar copilul a i-a spus ca vrea mai multi.

Pentru a nu ramane fara nici un strugure inainte de a ajunge acasa , Nastratin Hogea a trebuit sa inventeze o scuza.

“Fie ca sunt multi, fie ca-s putini ,” a zis el , “toti strugurii au acelasi gust.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Sunday, November 22, 2009

Etiopianul , fabula de Esop

Cumparatorul unui sclav negru era convins ca pielea noi lui achizitii era de culoare neagra din cauza murdariei adunate , datorita neglijentei fostului sau stapan.

Atunci cand l-a adus acasa pe noul sau sclav , stapanul a incercat sa il curete prin toate mijloacele pe care si le putea imagina , si a pus ca pielea bietului etiopian sa fie frecata fara incetare.

Din cauza atator bai , sclavul a racit dar nu si-a schimbat in nici un fel culoarea.

Morala : " Ceea ce este crescut din oase ramane intotdeuna lipit de piele."

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Saturday, November 21, 2009

Intalnire stiintifica | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Un invatat strain si invataceii lui au trecut odata prin Aksehir. Invatatul a cerut sa vorbeasca cu cel mai destept om din oras.Desigur , locuitorii l-au chemat de indata pe Nastratin Hogea.Savantul strain nu vorbea limba turca iar Hogea nu stia nici o limba straina , asa ca cei doi oameni intelepti au trebuit sa comunice prin semne , in timp ce ceilalti ii urmareau cu fascinatie.

Strainul a desenat cu un bat , in praf , un cerc mare.Nastratin a luat batul si a impartit cercul in doua.Strainul a trasat o linie perpendiculara peste cea a lui Hogea si , in acest fel , cercul a fost impartit in patru.Invatatul a indicat cu creanga primele trei sferturi de cerc , si , apoi, pe al patrulea.Nastratin Hogea a rotit batul deasupra celor patru sferturi de cerc.Dupa aceea , strainul si-a facut palmele caus , indreptate in sus , si a miscat din toate degetele.Nastratin Hogea i-a raspuns facandu-si si el palmele caus , dar le-a indreptat in jos , agitandu-si , in acelasi timp, degetele.

Cand intalnirea a luat sfarsit , invataceii savantului strain l-au intrebat pe acesta care a fost subiectul discutiei prin semne.

“Nastratin Hogea este cu adevarat un om invatat” a raspuns el.”I-am spus ca pamantul este rotund , iar el mi-a raspuns ca este inconjurat la mijloc de ecuator.Eu i-am zis ca pe trei sferturi din planeta noastra este apa si pe un sfert pamant.El mi-a comunicat despre existenta curentilor oceanici si a vanturilor.Eu i-am spus ca apa se incalzeste si transforma in vapori care se ridica la cer , iar el mi-a replicat ca acesti vapori se racesc si cad pe pamant sub forma unor ploi.”

Oamenii din Akseir erau de asemeni curiosi sa afle despre ce se discutase si s-au adunat in jurul lui Nastratin Hogea.

“Strainul se pricepe la mancare ,” a inceput sa explice Hogea. “El a spus ca si-ar dori o tava mare cu baclavale.Eu i-am raspuns ca nu poate avea decat jumatate din ea.Apoi, mi-a zis ca siropul trebuie sa fie facut din trei sferturi zahar si un sfert miere.Am fost de acord si i-am atras atentia ca siropul trebuie sa fie amestecat bine.Dupa aceea , el si-a dat cu parerea ca baclavalele trebuie gatite la un foc mare , iar eu am adaugat ca trebuie neaparat sa presaram niste nuci pisate deasupra.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Spiridusul din trandafir , poveste de Hans Christian Andersen

In mijlocul unei minunate gradini se inalta o tufa de trandafiri plina de flori , iar in cea mai frumoasa floare traia un spiridus atat de mic incat nici cea mai agera privire a unui om nu il putea zari.Era la fel de dragut si chipes ca si un copil , si era inzestrat cu aripi care i se intindeau de la umeri pana la picioare.
In spatele fiecarei petale a trandafirilui , el avea cate un mic dormitor cu un patut ca de puf.Cat de parfumate erau camerele sale , si cat de transparenti si stralucitori erau peretii acestora , caci ei erau facuti cu totii din petalele roze ale trandafirului !
Cat era ziua de lunga , spiridusul zburda sub razele calde ale soarelui si zbura din floare in floare , dansa printre aripile multicolore ale fluturasilor sau masura cu pasul cat de lunga putea fi frunza unei plante.Pentru ca , vedeti voi, frunza unei flori cuprindea pentru el tot atatea drumuri si sosele cat o intreaga tara.Se putea intampla ca o astfel de calatorie sa nu se sfarseasca nici macar pana la apusul soarelui !

Intr-o seara a venit , insa , frigul , a inceput sa cada roua si vantul a inceput sa bata cu putere.Sosise timpul sa se intoarca acasa , in floarea lui ! Desi s-a grabit cat a putut mai tare, atunci cand a ajuns la trandafirul lui , acesta isi inchisese petalele .Nici macar o singura petala nu ramasese deschisa ! Nu avea cum sa mai intre in casuta lui ! Micutul spiridus era foarte inspaimantat , pentru ca nu i se intamplase niciodata sa ramana afara peste noapte .In fiecare seara , el adormea in parfumul placut al petalelor care il adaposteau de frig si vant.Spiridusul a inceput sa se gandeasca cu groaza ca nu il mai astepta altceva decat moartea !

Dintr-o data , si-a amintit de o tufa de caprifoi din gradina , ale carei flori se asemanau cu niste coarne de taur.Poate ca unul din acestea i-ar fi putut sluji drept adapost in care se doarma pana spre dimineata !

Pe data , spiridusul a zburat in celalalt capat al gradinii , a ajuns in fata caprifoiului si a ramas incremenit in aer. Sst ! Liniste ! Sub frunzele mari ale tufei erau doi oameni ! Cea mai frumoasa fata pe care ti-ai fi putut-o inchipui si cel mai frumos baiat pe care ti l-ai fi putut imagina ! Cei doi erau uniti intr-o imbratisare atat de stransa incat pareau ca nu se vor mai desparti niciodata.Ei se iubeau atat de mult ! Mai mult chiar decat cel mai dragastos copil si-ar putea iubi mamica sau taticul.

“Iubita mea , trebuie , totusi , sa ne despartim,” a spus la un moment dat baiatul .”Fratelui tau nu ii place de mine , asa ca vrea sa ma trimita intr-o lunga calatorie , peste munti si oceane.Cu bine , draga mea , vei ramane intotdeuna in inima mea !”

Apoi , cei doi indragostiti s-au sarutat , iar tanara fata i-a daruit iubitului ei un trandafir.Inainte de a i-l da , ea a sarutat floarea cu atata iubire si caldura incat petalele trandafirului s-au deschis , iar spiridusul s-a strecurat cu repeziciune inlauntrul lui.In timp ce isi culca capul pe perna moale si parfumata a unei petale , el a putut auzi , “ Ramai cu bine ! Adio ! “ , apoi a simtit ca trandafirul fusese asezat chiar langa inima tanarului.Vai , cat de tare bubuia inima aceea ! Micutul spiridus nu putea adormi din cauza batailor asurzitoare !


Trandafirul nu a ramas , insa , pentru mult timp lipit de acea inima bubuitoare.In timp ce mergea singuratic prin padurea intunecata , indragostitul a a scos floarea de la san si a sarutat-o atat de des si de apasat incat spiridusul era cat pe ce sa fie strivit.Prin panza subtire a petalelor el putea simti buzele fierbinti ale tanarului , in timp ce trandafirul se deschidea ca si cum ar fi fost incalzit de razele cele mai calduroase ale soarelui de amiaza.

Dintr-o data , pe cararea din padure a aparut un alt barbat.Era chiar fratele cel rautacios si innegurat al tinerei fete ! El a scos de la brau un pumnal lung si ascutit si l-a injunghiat de moarte pe indragostitul care saruta plin de pasiune trandafirul.Apoi, ucigasul a taiat capul tanarului si l-a ingropat impreuna cu trupul in pamantul reavan de la radacina unui tei.


“Acum este mort si uitat !” si-a spus in sinea lui fratele cel rau.”Lumea va crede ca el a plecat intr-o calatorie lunga si plina de primejdii in care si-a pierdut viata.Da , el nu se va mai intoarce vreodata , iar sora mea nu va mai indrazni sa ma mai intrebe despre el.” Apoi, ucigasul a presarat frunze uscate deasupra pamantului in care il ingropase pe indragostit si s-a intors acasa ascuns de intunericul noptii.

El nu era insa singur , asa cum se credea. Micutul spiridus il insotea. Pentru ca , in vreme ce fratele cel rau sapase mormantul , cazuse in parul lui o frunza uscata din tei , iar in frunza aceea facuta sul se afla chiar spiridusul.Acum , palaria barbatului acoperea frunza , iar in in bezna de acolo spiridusul tremura de groaza si manie la amintirea faptei groaznice la care fusese martor.

Omul cel rau ajuns acasa atunci cand mijeau zorile.Si-a dat jos palaria si s-a dus in camera sorei sale.Frumoasa fata era intinsa pe pat si visa la iubitul ei , pe care il credea plecat departe , calatorind peste munti si mari.Pacatosul frate s-a aplecat asupra ei si a inceput sa rada cu cel mai hidos ras auzit vreodata , iar frunza uscata i-a cazut din par si s-a asezat pe asternutul patului.El n-a observat-o si , in curand , s-a dus in camera lui pentru a trage un pui de somn.

Micutul spiridus a iesit afara din frunza facuta sul , s-a strecurat in una din urechile fetei adormite si i-a povestit acesteia , ca in vis , povestea ingrozitoarei crime.El i-a descris partea din padure in care fratele ei ii ucisese iubitul si locul in care fusese sapat mormantul . Dupa aceea , i-a soptit :” Si ca sa te convingi ca nu a fost doar un vis , atunci cand te vei trezi , vei gasi o frunza uscata de tei pe asternutul patului tau.”Atunci cand s-a desteptat, primul lucrul pe care l-a zarit fata a fost frunza de tei.

Vai , ce lacrimi amare si fierbinti a varsat tanara fata ! Ea nu a indraznit , totusi , sa lase sa i se vada durerea.Fereastra camerei ei a stat deschisa toata ziua , si spiridusul , desi putea sari cu usurinta in gradina , la trandafirii si celelalte flori pe care le indragea , a ramas acolo , pentru ca nu suporta sa o lase singura pe indurerata fata.

In dreptul ferestrei crestea o tufa de trandafiri care inflorea in fiecare luna , asa ca , spiridusul si-a facut culcus intr-una din aceste flori , astfel incat sa poata veghea asupra sarmanei fete.Adeseori, fratele ei a intrat in camera , insufletit de o bucurie rautacioasa , dar ea nu a indraznit sa spuna nici macar o vorba despre amaraciunea din inima ei.

Atunci cand a venit noaptea , fata s-a furisat afara din casa si s-a dus in padure , in locul pe care il vazuse in vis.Ea a dat deoparte frunzele de pe proaspatul mormant , a sapat cu mainile in pamantul moale si , in cele din urma , a gasit trupul iubitului ei.Cat de amarnic a plans si l-a jelit , si cat de fierbinte s-a rugat lui Dumnezeu sa ii fie luata si ei viata ! Daca ar fi putut , ar fi luat cu ea corpul celui iubit, insa intrucat asa ceva ii era peste puteri , a a ridicat in maini capul palid , cu ochii inchisi si l-a sarutat pe gura rece , apoi , cu degete tremurande , a dat deoparte tarana din frumosul par.


“Cel putin , pe acesta il pot duce cu mine , “ si-a spus ea lacrimand.Dupa aceasta , a ingropat inapoi trupul si a risipit iarasi frunze uscate deasupra anonimului mormant.Capul iubitului, l-a luat insa cu ea , impreuna cu o tufa de iasomie care crestea acel loc , si a pornit inapoi spre casa.

Imediat ce a ajuns in camera ei , a adus cel mai mare vas de flori pe care l-a putut gasi si a asezat in el capul.Apoi, l-a acopert cu pamant si a plantat deasupra tufa de iasomie adusa din padure.

Micutul spiridus nu mai putea suporta sa vada atat durere! “Ramai cu bine ! Adio !” a zis el , si a zburat afara , la trandafirul sau din gradina.Acesta se vestejise insa si se uscase ; ramasesera din el numai cateva frunze uscative , care atarnau batute de vant.”Vai,” a oftat spiridusul.”Cat de repede se duce ceea ce este frumos si bun in lumea asta !”Dupa aceea , a reusit , totusi, sa gaseasca un alt trandafir , in care si-a gasit o locuinta confortabila , in spatele petalelor delicate , gingase.

In fiecare dimineata , spiridusul zbura pana la fereastra bietei fete si o gasea intotdeuna plangand deasupra vasului de flori . Usor , delicat, lacrimile ei cadeau peste tufa de iasomie si , pe zi ce trecea , fata devenea mai palida si mai slaba , iar tufa crestea mai viguroasa si mai verde.Din cele cateva ramuri au aparut , una cate una , noi crengute , pe care au aparut mici boboci de flori , rasfatati de sarutarile fetei.

Atunci cand pacatosul ei frate o gasea langa vasul de flori , incepea sa o certe si sa o intrebe de ce se purta in felul acela prostesc.Lui nu ii placea dragostea sorei lui fata de acea tufa de iasomie si nu intelegea de ce ea plange aplecata deasupra ei.El nu avea de unde sa stie ce ochi inchisi zaceau ascunsi acolo si ce buze reci sarutau acum pamantul din glastra.

Intr-o zi , spiridusul a gasit-o pe fata atipita langa vasul de flori si i-a soptit in ureche despre noaptea in care el o zarise langa iubitul ei , in gradina , despre aroma trandafirilor si spiridusii care traiesc ascunsi in ei.Ea a fost cuprinsa de mrejele unui vis dulce , incantator si , in timp ce isi visa clipele cele mai frumoase din viata , s-a stins usor, plecand de pe lumea aceasta. Moartea ei a fost usoara ca atingerea unui inger , iar ea ajuns degraba in rai , alaturi de iubitul ei.Florile de iasomie si-au deschis clopoteii lor mari si au dat nastere unei miresme dulci, minunate.Pentru ca numai in acest fel stiu florile sa ii planga pe cei dragi.

Fratele cel rau a vazut frumoasa planta inflorita si a luat-o cu el , ca o amintire de la sora lui, asezand-o in camera lui, aproape de pat , intrucat frumusetea florilor era nemaipomenita , iar parfumul lor mereu proaspat si dulce.Micutul spiridus a insotit , insa, vasul de flori pana in odaia omului pacatos , si a zburat printre crengile iasomiei , din floare in floare .In fiecare dintre ele a descoperit cate suflet mititel si fiecaruia el i-a spus povestea uciderii omului al carui cap era asezat chiar in pamantul de sub tufa.El le-a istorisit despre fratele cel rau si despre biata lui sora.

“Stim lucrul acesta !” i-a raspuns fiecare sufletel din fiecare floare.”Doar ne-am nascut din ochii si buzele celui omorat . Stim totul ! Stim totul ! “ au repetat ei si au dat din cap intr-un fel ciudat.Spiridusul trandafirului nu intelegea cum de pot fi aceste mici suflete atat de linistite si impacate , asa ca a zburat la albinele care isi aduna mierea si le-a istorist groznica poveste despre fratele cel rau.Acestea s-au dus indata la regina lor si i-au spus ce auzisera .Pe loc , regina a poruncit tuturor albinelor ca a doua zi dimineata sa isi ia zborul catre casa si sa il ucida pe fiorosul asasin.

In noaptea care a urmat, s-a petrecut insa ceva cu totul si cu totul neasteptat.Era prima noapte dupa ce fata murise , si , in timp ce fratele cel rau adormise linistit in patul de langa vasul cu tufa de iasomie , florile s-au deschis dintr-o data si din fiecare din ele a iesit cate un spiridus invizibil , inarmat cu o micuta lance otravita.Mai intai , ei au intrat in urechile omului si l-au chinuit povestindu-I cele mai groaznice vise pe care si le putea inchipui , apoi au zburat pana la buzele lui si si i-au impuns limba cu lancile lor otravite.

“Acum l-am razbunat pe omul ucis !” au strigat cu totii , in cor , apoi au zburat inapoi in clopoteii florilor de iasomie.

La sosirea diminetii, prin ferestrele deschise , au patruns in camera micutul spiridus si intregul roi de albine , condus de regina , gata de a-l ucide pe fratele cel rau.

El nu mai era , insa, in viata , iar oamenii care au venit dupa aceea langa patul lui au spus ca murise din cauza miresmei de iasomie. Micutul spiridus a inteles ca omul fusese ucis datorita razbunarii florilor si i-a marturisit acest lucru reginei care , impreuna cu intregul ei roi a inceput sa bazaie fara incetare in jurul vasului de flori , nimeni nefiind in stare sa le alunge de acolo.Atunci cand un om a incercat sa ia ghiveciul , o albina l-a intepat in mana si acesta s-a spart in tandari pe podea.In acel moment , toti oamenii din jur au putut sa vada un craniu alb si au stiut de indata ca omul mort din pat era un ucigas.

Regina albinelor a zburat prin vazduh si a cantat despre razbunarea florilor si micutul spiridus din trandafir si despre cum in spatele celei mai mici frunze se ascunde Cineva care poate descoperi si razbuna orice fapta rea.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Lupul moralist , fabula de Grigore Alexandrescu

V-am spus, cum mi se pare, de nu iti fi uitat,
Ca lupul se-ntamplase s-ajunga imparat.
Dar fiindca v-am spus-o, voi inca sa va spui


Ceea ce s-a urmat sub stapanirea lui.

Auzind imparatul ca-n staturile sale
Fac napastuiri multe parosii dregatori,
Ca pravila sta-n gheare, ca nu e deal sau vale
Unde sa nu vezi jertfe mai multi prigonitori,
Porunci sa se stranga obsteasca adunare
Langa un copac mare;
Caci vrea pe unii-altii să ii cam dojeneasca,
Si-n putine cuvinte,
Sa le-aduca aminte
Datoriile lor.

Toti se infatisara ; si-naltimea lupeasca
Incepu sa vorbeasca
C-un glas dojenitor:
"Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le impliniti?
Nu aveti nici sfiala, nici frica de pacate,
Sa faceţi nedreptate si sa napastuiti?
Toate slujbele voastre tara vi le plateste:
Inca, pe la soroace,
Cate un dar va face.
Dar reaua naravire,
Ce o aveti din fire,
Nu se tamaduieste.
Vedeti cu ce morti grele
Se ispravesc din lume
Si cum lasa rau nume
Acei care fac rele.
Ganditi-va ca poate veti da cuvant odata
La-nalta judecata.
Ganditi-va la suflet, si luati de la mine
Pilda a face bine."

Ast cuvant minunat,
Pe care domnul lup auz ca l-a-nvatat,
Trecand pe langa sat,
La ziua unui sfant, cand preotul citea
Si propovaduia,
Pe multi din dregatori sa planga i-a-ndemnat.
"E! ce ati hotarat, jupani amploiati?
Oare-o sa va-ndreptati?"
Ii întreba atunci înaltimea-mblanita,
Ce purta o manta de oaie jupuita.
"Spuneti, o sa schimbati purtarea-va cea proasta?"

- "Sa traiti la multi ani, dobitocia-voastra,
Raspunse un vulpoi, in slujbe laudat;
Ne poate fi iertat,
Sa va-ntrebam smerit, de vreţi a ne-arata,
De unde-ati cumparat postavul de manta?"

Cand mantaua domneasca este de piei de oaie,
Atunci judecatorii fiti siguri ca despoaie.

Friday, November 20, 2009

Zeul Mercur si padurarul , fabula de Esop

Un padurar taia un copac la marginea unui rau cand , la un moment dat , securea a sarit din lemnul tare , i-a scapat din maini si a cazut in apa.

In timp ce statea pe malul raului si se vaita despre pierderea lui , Mercur a aparut in fata lui si l-a intrebat ce necaz patise.

Cand a aflat despre ce era vorba , Mercur a sarit in rau si a iesit apoi la suprafata apei cu o secure din aur .Zeul l-a intrebat pe padurar daca aceea era securea lui ,iar omul i-a raspuns ca nu.

Mercur a plonjat din nou in apa , a revenit cu o secure de argint si l-a intrebat pe muritor daca aceea era toporisca lui.Padurarul i-a spus : “Nu , nici aceasta nu este securea mea.”

Mercur s-a scufundat in rau pentru a treia oara si, de asta data , i-a adus omului securea pe care acesta o scapase cu adevarat in apa.Foarte bucuros de recuperarea lucrului sau , padurarul i-a multumit din inima binefacatorului sau .La randul lui , Mercur , multumit de cinstea de care daduse dovada omul , i-a dat acestuia in dar celelalte doua securi.

Atunci cand padurarul le-a povestit tovarasilor lui intreaga intamplare , unul dintre ei , ros de invidie fata atata bogatie daruita de un zeu , s-a hotarat sa isi incerce si el norocul.Nu a stat mult pe ganduri si s-a dus si el pe marginea raului , a inceput sa taie un copac si s-a prefacut ca ii scapa securea in apa.

Mercur si-a facut aparitia in fata lui si afland ce se intamplase , a sarit in apa si a adus o secure de aur , la fel ca si prima oara.Fara a astepta sa fie intrebat daca era a lui sau nu , omul a exclamat :”Asta-i securea mea ! Asta-i securea mea !” si a intins mana , plin de nerabdare , pentru a insfaca comoara .Mercur , dezgustat insa de atata lipsa de cinste , nu numai ca nu i-a dat securea de aur , dar nu i-a adus-o nici pe aceea pe care omul se prefacuse ca o scapa in rau.

Morala : “Cinstea este cea mai buna cale de a te descurca in viata.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Zeul Mercur si sculptorul , fabula de Esop

Intr-o zi , zeul Mercur s-a hotarat sa afle cat de respectat era de catre muritori.In acest scop , el a luat infatisarea unui om si a vizitat atelierul unui sculptor.

Dupa ce a privit diverse sculpturi , zeul a intrebat cat costa cele ale lui Jupiter si Juno.Atunci cand i s-a spus valoarea fiecareia, el a aratat catre statuia care il reprezenta chiar pe el , zicandu-i sculptorului : “ Desigur , aceasta statuie valoareaza mai mult , pentru il infatiseaza pe mesagerul zeilor si creatorul mestesugului tau.”

Sculptorul i-a raspuns : “ Daca cumperi primele doua statui , pe cea a lui Mercur ti-o dau gratis.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Jupiter si maimuta , fabula de Esop

Zeul Jupiter a chemat toate animalele din padure si a promis un premiu regesc pentru pentru puiul care se va dovedi cel mai frumos.

Maimuta , venita impreuna cu celelalte animale , si-a prezentat , insufletita de dragoste materna , puiul cu nasul plat , lipsit de par si cu o figura caraghioasa.

La vederea maimuticii , toti spectatorii ai izbucnit in hohote zgomotoase de ras.

Plina de hotarare , maimuta a zis :”Nu stiu daca Jupiter va da premiul fiului meu , dar sunt sigura ca , cel putin in ochii mei de mama , el este cea mai frumoasa , mai incantatoare si mai iubita fiinta de pe pamant.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Wednesday, November 18, 2009

Un castig usor | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Un taran taia lemne intr-o padure , iar un altul il privea , asezat confortabil pe un copac culcat la pamant.Omul care taia lemne avea un topor mare , potrivit pentru grosimea copacului pe care il despica.El ridica toporul cu amandoua mainile , il aducea pana deasupra capului si il infingea cu mare putere in lemn. De fiecare data cand isi folosea toporul , celalalt taran scoatea cate o icnitura atunci cand lama de fier se cobora fulgerator catre copac.In acest fel , taietorul taia , iar icnitorul icnea , pana cand a fost taiat tot copacul.Cand si-a terminat treaba , taietorul a adunat lemnele in saci pe care i-a asezat in spatele magarului sau.In acel moment, celalalt taran , care statuse asezat , si se uitase , aducandu-si contributia cu cate un icnet , si-a cerut plata.

“Nu ai facut nimic.De ce ar trebui sa te platesc ?” a intrebat taranul care se istovise taind lemnele..

“Cum adica nu am facut nimic ? Doar am icnit pentru tine , nu-i asa ?”

Taietorul nu a fost de acord nici in ruptul capului ca icnitorul trebuie sa primeasca vreo simbrie , iar cearta dintre cei doi a devenit din ce in ce mai infierbantata.In cele din urma , cei doi tarani s-au invoit sa il lase pe cadiu (judecator) sa le faca dreptate. Cadiul , care s-a intamplat a fi chiar Nastratin Hogea , i-a ascultat pe cei doi , apoi i-a cerut taietorului de lemne sa ii dea punga lui cu bani.Hogea a desfacut punga si a golit-o pe masa lui. Monezile s-au risipit cu clinchete si straluciri ademenitoare pe tablia de lemn a mesei.

“Ai auzit clinchetul facut de monezi ?” , l-a intrebat Nastratin Hogea pe taranul icnitor.

“Da , efendi Hogea , am auzit “ , a raspuns taranul.

“Inseamna ca ti-ai primit rasplata meritata.” Apoi, Hogea a adaugat : “ Ai ajutat la treaba cu sunete , asa ca in sunete ai fost platit.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Tuesday, November 17, 2009

Hercule si carutasul , fabula de Esop

Un om mergea odata , intr-o caruta incarcata din greu , pe un drum foarte noroios.La un moment dat , rotile s-au impotmolit in namol si , cu cat caii trageau mai din greu , cu atat mai mult caruta se afunda in noroi.

In cele din urma , carutasul si-a azvarlit din maini biciul , a ingenunchiat in malul de pe drum si a inceput sa se roage lui Hercule cel atotputernic : “ O , tu , Hercule , care invingi orice greutate , ajuta-ma sa scap din acest necaz !’

Nici nu si-a terminat bine de spus rugamintea , ca Hercule a si aparut langa el si i-a zis :” Muritorule , inceteaza sa iti plangi de mila , pune-ti mai bine umarul la roata carutei , impinge-o si scoate-o din mocirla.”

Morala : Zeii ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri.

Sunday, November 15, 2009

Flacara lumanarii | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea si prietenii sai au facut un ramasag. Hogea trebuia sa stea afara toata noaptea , in luna rece a lui octombrie , fara sa aprinda nici cel mai mic foc.Daca reusea sa reziste fara a face nici o smecherie , avea sa castige o masa imbelsugata . Daca , insa, incerca sa isi pacaleasca prietenii sau nu putea rezista afara pana dimineata , el trebuia sa pregateasca un ospat pe cinste pentru toti.

Dupa ce si-a petrecut cateva ore afara , in noapte, frigul s-a facut din ce in ce mai patrunzator , iar Nastratin Hogea a inceput sa tremure din toate incheieturile.Cand degetele i s-au facut ca de gheata , i-a venit in minte ca ar fi mai bine , poate , sa se dea batut.Chiar atunci cand voia sa renunte , a zarit lumina slaba a unei lumanari in fereastra unei case indepartate.Hogea si-a imaginat ca acea plapanda flacara era de fapt un foc zdravan dintr-o soba si acest gand l-a facut sa uite cat de frig ii era.El si-a atintit privirea asupra firavei flacari a lumanarii si a reusit , in acest fel , sa ramana in frigul de afara toata noaptea.

A doua zi dimineata , prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cum s-a descurcat. El le-a istorisit despre micuta lumina pe care a vazut-o in departare si despre felul in care aceasta l-a incalzit , facandu-l sa reziste frigului de peste noapte.

El le-a spus :” Vederea acestei micute lumanari mi-a tinut de cald si datorita ei am ramas afara pana cand s-a facut dimineata.” Prietenii lui Hogea nu voiau , insa , sa piarda ramasagul si sa nu aiba parte , in acest fel , de o masa pe gratis.

“Daca asa ai facut , inseamna ca ai trisat,” au spus ei.”Te-ai incalzit la flacara unei lumanari si nu trebuia sa ai nici un fel de foc care sa iti alunge frigul.Ai pierdut ramasagul ! Trebuie sa ne dai mancarea pe care ne-ai promis-o !”Dupa multe discutii si certuri , Hogea s-a recunoscut invins si i-a invitat pe toti la pranz.

Atunci cand prietenii au sosit acasa la Nastratin Hogea , nu au vazut nici urma de-ale gurii.

“Mancarea este inca in la incalzit,” i-a asigurat Hogea.

Oaspetii si-au mai petrecut timpul stand la taclale , dar bucatele intarziau sa se arate.Dupa cateva ore , cand foamea a inceput sa le ghioraie in burti, prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cat mai dureaza pana o sa vina mancarea.

“Veniti cu mine, ” le-a spus Hogea , “si o sa va arat”. Au mers cu totii pana in bucatarie si au dat peste o oala mare de mancare sub care nu ardea un foc zdravan , ci doar o micuta flacara a unei lumanari.

“Ce-i asta , Hogea?” au zis suparati oaspetii .” Cum sa poata fi gatita mancarea din oala de vapaia slaba a unei lumanari ?”


Nastratin Hogea le-a raspuns : “ Daca lumina slaba a unei lumanari din fereastra unei case indepartate ma poate incalzi , de ce nu ar putea oare sa incalzeasca si mancarea din oala asta ?”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Greierul si furnica , fabula de Alexandru Donici


Greierul în desfatare,
Trecand vara cu cantare,
Deodata se trezeste
Ca afara viscoleste,
Iar el de mancat nu are.
La vecina sa furnica
Alergand, cu lacrimi pica
Si se roaga sa-i ajute,
Cu hrana sa-l imprumute,
Ca de foame sa nu moara,
Numai pan' la primavara.
Furnica l-a ascultat,
Dar asa l-a întrebat:
- Vara, cand eu adunam,
Tu ce faceai?
- Eu cantam
In petrecere cu toti.
- Ai cantat? Imi pare bine.
Acum joaca, daca poti,
Iar la vara fa ca mine.

Saturday, November 14, 2009

Jupiter , Neptun , Minerva si Momus.Fabula de Esop

Potrivit unei stravechi legende , cel dintai om de pe pamant a fost creat de Jupiter ( regele zeilor) , primul taur de catre Neptun (zeul marii) , iar prima casa a fost construita de catre Minerva (zeita intelepciunii).

La terminarea muncilor lor , intre cei trei zei s-a pornit o cearta despre cine a creat cea mai reusita lucrare.In cele din urma , au cazut cu totii de acord sa il cheme ca judecator pe Momus ( zeul satirei si criticii nedrepte) si sa se supuna hotararii lui.

Pentru ca era invidios pe frumusetea tuturor celor trei opere , Momus a gasit cate un defect fiecareia.

Mai intai , a criticat lucrarea lui Neptun , intrucat acesta nu pusese coarnele dedesuptul ochilor , astfel incat taurul sa poata vedea mai bine unde sa impunga cu coarnele.

Dupa aceea , a batjocorit lucrarea lui Jupiter , pentru ca zeul zeilor nu asezase inima omului in afara corpului sau , astfel incat oricine sa poata zari gandurile rele ale unei fiinte umane si sa-si ia , in acest fel , precautii impotriva intentiilor rautacioase.

Apoi, Momus a gasit ca cel mai mare defect al lucrarii Minervei consta in faptul ca aceasta nu pusese roti de fier sub casa , in asa fel incat locuitorii ei sa se poata muta cu usurinta atunci cand aveau un vecin rau.

Indignat de atata rea credinta si dorinta de a gasi defecte acolo unde nu existau , Jupiter l-a dat afara pe Momus din sala de judecata si l-a alungat din Olimp.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Un clopotel pentru pisica , fabula de Esop

Odata ca niciodata , neamul soricesc s-a adunat la un mare sfat pentru a hotari ce se poate face impotriva dusmanului comun , pisica.

Unii au zis intr-un fel , altii in altul , si , in cele din urma , un soarece tinerel a venit cu o propunere care , se gandea el , va fi pe placul tuturor.

“Sunteti cu totii de acord ,” a spus el , “ ca cel mai mare pericol este felul viclean si furisat prin care dusmanul nostru , pisica , se apropie de noi .Daca am putea sa avem un semnal care sa ne anunte cand ea ajunge in preajma noastra , am putea scapa cu usurinta din ghearele ei.Din acest motiv , propun sa achizitionam un clopotel , care sa fie apoi legat cu o panglica de gatul pisicii.In acest fel , vom putea sti intotdeuna cand ea se apropie de noi si vom avea timp sa ne ferim din calea ei.”


Aceasta propunere a fost intampinata cu aplauze fierbinti de intreaga adunare soriceasca pana cand , un soarece batran s-a ridicat de pe un scaun si a zis : “ Mda , este o solutie foarte buna.Dar cine va pune clopotelul la gatul pisicii ? “

Soriceii s-au uitat unul la celalalt si nimeni nu a mai scos un cuvant.Batranul soarece a adaugat :

“Este foarte usor sa propui remedii imposibile.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Zgarcitul si invidiosul , fabula de Esop

Doi vecini s-au dus in fata zeului Jupiter si l-au implorat sa indeplineasca fiecaruia dorinta lui cea mai arzatoare.

Unul dintre ei era vestit pentru zgarcenie , iar celalalt era macinat in continuu de invidie.

Pentru a-i pedepsi pentru metehnele lor , Jupiter le-a fagaduit ca fiecare dintre ei va capata ceea ce isi doreste , cu conditia ca vecinul sau sa primeasca de doua ori mai mult.

Cand a ajuns acasa , omul zgarcit s-a rugat sa aiba o camera plina cu aur.Nici nu si-a incheiat bine rugamintea , ca dorinta i s-a si implinit.Cu toate acestea , bucuria lui s-a transformat in suparare cand a vazut ca vecinul sau capatase doua camere incarcate cu pretiosul metal.

Apoi , a venit randul omului invidios sa ceara ceea ce isi dorea mai mult.Pentru ca nu suporta gandul ca altcineva sa aiba parte de vreo o bucurie , el s-a rugat sa ii fie scos un ochi , asa incat vecinul sau sa si-i piarda pe amandoi si sa ramana fara vedere.


Morala : Viciile ne sunt chiar ele pedepse.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Thursday, November 12, 2009

Tava cu baclavale | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea si prietenii sai stateau la umbra , la masa unei cafenele si priveau cine mai trece pe drum.La un moment dat , atentia unuia din tovarasi a fost atrasa de un baietel care cara o tava mare plina cu baclavale.



“Hei , Efendi Hogea , uita-te intr-acolo !” a spus prietenul sau , “Baiatul ala duce o tava incarcata cu baclavale.”

“Asta nu-i treaba mea “ , a raspuns plictisit Hogea.

“ Uita-te bine Hogea ! Baiatul duce tava chiar catre casa ta.”

“In cazul acesta” , a raspuns Nastratin Hogea , “asta nu-i treaba voastra.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

IARNA PE ULITA , poezie de George Cosbuc


A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.


Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii;
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui,
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abia, abia:


Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vantul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si se ridica
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.
Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!


Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otaraste rau batrana
Pentru micul Barba-cot.
Ati innebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!
Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapan.
Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,
Plina-i stramta ulicioara
De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!


Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate,-njura, da din maini:
Dracilor, santeti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul
Ca la caini!
Si cu batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De Satan.
Ba se rascolesc si cainii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura?
Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!

Varsta lui Nastratin Hogea | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , satenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea ce varsta are.

El le-a raspuns fara nici o ezitare : “ 40 de ani”.



“Bine, Hogea , dar acum zece ani , cand te-am intrebat cati ani ai , ne-ai dat acelasi raspuns ! “

“Atunci cand spun un lucru , asa ramane ! Eu nu ma contrazic niciodata !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Wednesday, November 11, 2009

Coldplay-Your Love Means Everything (dubstep remix. BigStan)

Greierele si furnica , fabula de Esop

Intr-o zi insorita de vara , greierele sarea si se dadea peste cap , fredonand si cantand , cu sufletul plin de voiosie.Chiar atunci , a trecut pe acolo o furnica , chinuindu-se sa care in spate o boaba de grau catre casa ei.


"Hei ," i-a spus greierele , " de ce te obosesti atata si nu vii sa distrezi cu mine , sa stam de vorba si sa ne veselim ? " .

"Ma straduiesc sa adun de-ale mancarii pentru la iarna," a raspuns furnica , " si te sfatuiesc si pe tine sa faci la fel."

"De ce ar trebui sa imi fac griji pentru la iarna ?" a zis greierele , " acum este hrana si bautura din belsug , iar pana la iarna mai este multa vreme!" Furnica nu a mai spus nimic , si a continuat sa munceasca din greu.

Atunci cand a sosit iarna , greierele nu isi stransese nici un fel de merinde si se uita , plin de pofta si cu burta ghiorandu-i de foame , la furnicile care se ghiftuia zi de zi cu graul si porumbul adunat de asta vara in camari.Abia atunci si-a dat seama greierele ca :

"Intotdeuna este bine sa pui ceva deoparte pentru vremurile de restriste."

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Balada unui greier mic , poezie de George Toparceanu



Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
ÃŽmprejurul ei departe
RisipeÅŸte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Åži cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieÅŸit un greieruÅŸ,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuÅŸ,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

Tuesday, November 10, 2009

BigStan - TmBase demo-mix

BigStan - TmBase deMo-Mix by big_stan

Vulpea si gastele , poveste de fratii Grimm

Intr-o zi vulpea a ajuns in mijlocul unei pajisti pe care se afla un card de gaste grase si frumoase.Atunci cand a fost indeajuns de aproape de ele , cumatra vulpe a zambit mieros si a spus :" Hei , am picat la tanc ! Imi place sa va vad adunate toate gramada , astfel incat sa va pot manca in tihna una dupa cealalalta." Cuprinse de spaima , gastele au inceput sa gagaiasca cu patima , vaietandu-se si rugandu-se sa le fie crutata viata.Vulpea nu s-a lasat induplecata de vaietele lor si le-a zis cu glas raspicat : " Nu am nici o mila fata de voi ! Va trebui sa muriti pentru a-mi umple stomacul."

In cele din urma , una din gaste si-a luat inima in dinti si a spus :" Daca noi, sarmanele gaste , trebuie sa ne jertfim vietile noastre tinere si nu avem nici o scapare , fa-ne o ultima favoare si lasa-ne sa ne rugam , astfel incat sa nu murim incarcate de pacate .Dupa aceasta , ne vom aseza singure intr-un sir , ca sa poti sa le alegi de la inceput pe cele mai grase dintre noi." "Mda ," , a raspuns vulpea , " rugamintea voastra mi se pare a fi indreptatita si pioasa . Rugati-va pentru iertarea pacatelor voastre , iar eu am sa astept pana cand terminati."

Nici nu si-a sfarsit vulpea bine cuvintele , ca cea dintai gasca a pornit sa rosteasca o lunga rugaciune , spunand la nesfarsit "Ga , ga , ga , ga, ..." Pentru ca aceasta ruga zgomotoasa nu parea sa se mai sfarseasca vreodata , cea de-a doua rata a inceput si ea sa -si marturiseasca pacatele : "Ga , ga , ga , ga , ..." Au urmat-o o a treia si o a patra , pana cand intreg cardul de rate si-a unit glasurile , rostind in cor , intr-o harmalaie ametitoare :"Ga , ga , ga , ga ,..."

Atunci cand gastele isi vor sfarsi rugaciunea solemna , voi putea sa va spun povestea mai departe .Deocamdata , ele continua sa se roage , fara nici o intrerupere , in limba lor neinteleasa :"Ga , ga , ga , ga , ..."

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Monday, November 9, 2009

Nastratin Hogea si picioarele amestecate | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Copiii vecinilor lui Nastratin Hogea erau pusi pe farse.
Ei se asezasera pe malul paraului din apropiere si-si pusesera picioarele in apa , incalcindu-le unele printre altele .Atunci cand Nastratin Hogea a trecut pe acolo , au inceput sa strige in cor :
"Hogea ! Hogea ! Te rog , ajuta-ne !"
"Ni s-au amestecat picioarele si nu mai stim care sunt picioarele fiecaruia."
"Daca nu mai stim clar cine ce picioara are nu mai putem ajunge acasa."
"Vino sa ne lamuresti cui apartine fiecare picior din gramada asta invalmasita ."

Nastratin Hogea nu avea de gand sa ajunga sa se lase pacalit si sa ajunga de batjocura copiilor.

"Aha , inteleg," a spus el cu blandete. "Cateodata se mai intampla si lucruri de soiul asta .Dar nu va faceti griji , cred ca am eu o solutie ."
Nastratin Hogea a cules o ramurica cazuta dintr-un copac , a intrat si el in apa , si s-a apucat sa plesneasca cu crenguta peste picioarele invalmasite.Pe rand , fiecare copil a sarit ca ars atunci atunci cand era atins de ramurica si s-a aruncat tipand in apa , luand-o la goana catre casa lui .
"Aha," a mustacit Nastratin Hogea , "Ati vazut ca fiecare dintre voi si-a gasit pana la urma picioarele."

Sunday, November 8, 2009

MIEZUL IERNII , poezie de Vasile Alecsandri


In paduri trasnesc stejarii!
E un ger amar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scartaie sub picioare.


Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestous,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.


O! tablou maret fantastic!...
Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vesnice faclii.
Muntii sant a lui altare, codrii organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotand note ingrozitoare.


Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;
Nici un sbor in atmosfera, pe zapada nici un pas;
Dar ce vad?...in raza lunii o fantasma se arata...
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata!

Saturday, November 7, 2009

Androcles , fabula de Esop

Un sclav pe care il chema Androcles a fugit intr-o zi de la stapanul sau si s-a ascuns intr-o padure.In timp ce ratacea prin codru , a intalnit un leu culcat in iarba , care facea sa rasune toata padurea cu gemetele si vaietele lui.

La vederea fiorosului animal , Androcles a inceput sa fuga , insa , cand a vazut ca leul nu il urmareste , s-a intors catre suferinda creatura .Atunci cand a ajuns langa leu , acesta a scos la vedere o laba umflata si plina de sange.Androcles s-a uitat cu atentie si a descoperit ca pricina durerii leului era un spin foarte mare care se infipsese in laba piciorului.

Androcles a smuls spinul si a bandajat laba ranita , astfel incat , dupa putin timp , leul s-a putut ridica pe picioare si a inceput , asemeni unui catel , sa linga , cu recunostiinta , mana binefacatorului sau. Apoi , leul l-a condus pe Androcles la pestera in care locuia si i-a adus zilnic carne , nelasandu-l sa moara de foame.

La putina vreme dupa aceasta , atat leul cat si Androcles au fost capturati de catre soldatii imparatului , iar sclavul a fost condamnat sa fie aruncat drept hrana pentru leu , dupa ce animalul era tinut nemancat timp de mai multe zile.

Imparatul si curtea sa au venit sa vada spectacolul , iar Androcles a fost trimis in mijlocul arenei.Imediat dupa aceasta , leul a fost eliberat din cusca lui , a tasnit in arena si s-a repezit urland catre cel ce trebuia sa ii fie victima.Insa, atunci cand a ajuns aproape de Androcles , el si-a recunoscut prietenul si a inceput sa se gudure pe langa el si sa-i linga mainile , la fel ca si un caine.

Imparatul , luat prin surprindere de toate acestea , l-a chemat la el pe Androcles si i-a cerut sa ii explice ce se intamplase.Dupa ce si-a depanat povestea , Androcles a fost iertat si eliberat , iar leului i s-a dat drumul in padurea sa natala.

Morala : Recunostiinta este un semn al nobletei sufletelor.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Lupul si vulpea , poveste de fratii Grimm

Lupul se intovarasise cu vulpea , dar prietenia asta nu prea ii convenea cumetrei roscovane , caci lupul , fiind mai puternic , ii poruncea vulpii sa faca orice ii trecea prin minte, iar ea trebuia sa se supuna.Vulpea isi dorea din tot sufletul sa scape de stapanul ei , lupul , dar nu stia cum sa faca asta.

Intr-o zi , pe cand mergeau prin padure , lupul a spus : " Hei , vulpe roscata , du-te indata sa imi aduci ceva de mancare , ca de nu , te voi manca pe tine."La aceasta , vulpea i-a raspuns :"Stiu prin apropiere o gospodarie in care sunt doi miei ; daca binevoiesti , putem merge intr-acolo sa furam unul din ei." Vorbele acesteau l-au uns la suflet pe lup , asa ca au pornit catre gospodarie si, odata ajunsi acolo , vulpea a insfacat un miel micut , l-a adus lupului si , apoi, s-a dus in padure , lasandu-si tovarasul sa se ospateze.

Bietul mielusel striga , insa, inecat de hohote de plans , iar mama lui l-a auzit si a inceput si ea sa urle din toate puterile.Harmalaia era atat de mare incat taranul , care stapanea peste gospodarie , a iesit in fuga din casa pentru a vedea ce se intampla.El a dat peste lup si l-a batut cu atata incrancenare , incat acesta abia a reusit sa scape cu fuga.Schiopatand si urland de durere , lupul a ajuns-o din urma pe vulpe. “ M-ai sfatuit cum nu se poate mai prost” , a spus el ; “Voiam sa pun laba si peste celalalt miel , dar taranul m-a vazut si mi-a tras o bataie sora cu moartea.” Vulpea i-a raspuns , “ Ce sa-ti fac daca esti asa de lacom ? Un singur miel nu iti era de ajuns ?”

A doua zi , in timp ce mergeau prin padure , lupul cel hulpav a spus din nou , “Hei , vulpe roscovana , adu-mi repede ceva de imbucat ca de nu , am sa te inghit pe tine.” Vulpea i-a zis indata : “ Stiu o gospodarie in care nevasta unui taran va coace diseara niste turte ; putem sa mergem intr-acolo si sa ne infruptam cu cateva din ele.” Zis si facut.Cei doi s-au indreptat catre casa gospodinei , vulpea s-a furisat prinprejur si a inceput sa traga cu ochiul si sa adulmece pana cand a descoperit locul unde era asezata farfuria cu turte . S-a repezit la ea si a insfacat sase turte pe care le-a adus lupului.”Iata , ti-am adus ceva sa mananci “ , i-a zis ea lupului , si apoi si-a vazut de drum catre codru.Lupul a mancat dintr-o inghititura toate turtele si si-a spus in sinea lui :” Hm , as mai imbuca un rand din bunatatile astea,” asa ca s-a dus catre casa si a apucat in colti toata farfuria cu turte .Farfuria a cazut insa pe podea si s-a facut tandari.Lucru asta a facut un zgomot asa de mare incat gospodina a venit in fuga si , cand l-a vazut pe lup , a inceput sa strige dupa ajutor .Pe data s-au ivit si alti oameni , care l-au batut cu ciomegele atat de rau , ca lupul abia a reusit sa scape , alergand in doua picioare .Urland cu jale si tremurand de durere , lupul a intalnit-o pe vulpe in padure. “ Un plan mai prost ca sta nici ca se putea sa ai , “ a strigat el , furios , “Taranii au pus mana pe mine si mi-au tabacit toata blana.”Vulpea , insa, i-a raspuns : “ Ce sa-ti fac daca esti asa de lacom ? Nu puteai sa te multumesti cu cele sase turte ?”

In cea de-a treia zi , lupul , abia mai putand sa paseasca de atata durere , a spus din nou :” Hei , vulpe roscovana , daca nu imi aduci ceva de imbucat , am sa te mananc cu tot cu coada.” Vulpea i-a zis :” Stiu un om care tocmai a taiat niste vite , iar carnea sarata a pus-o intr-un butoi din pivnita lui .Putem sa mergem si sa i-o furam.” Lupul , multumit , i-a spus :”Bine , voi merge cu tine , dar va trebui sa ma ajuti daca nu reusesc sa scap de unul singur.” “Asa voi face ,” a spus vulpea si a pornit inainte , aratandu-i lupului cararile si cotloanele prin care se ajungea la pivnita .Odata ajunsi acolo, au gasit butoiul plin de carne gustoasa , iar lupul s-a repezit de indata sa infulece , gandindu-se :” Miam , am o multime de timp ca sa-mi potolesc foamea inainte de a pleca de aici.” Vulpea gusta si ea cu placere din carne , dar, in acelasi timp , isi lasa ochii sa iscodeasca in toate partile , sa vada daca nu venea cineva si, din cand in cand , alerga catre gaura prin care intrasera in pivnita , ca sa vada daca nu cumva trupul i se umflase de prea multa mancare si mai putea iesi din prin gaura aceea stramta.

La un moment dat , lupul a zis :”Spune-mi si mie , draga vulpita , de ce tot alergi de colo – colo si nu ai deloc astampar ?”
Vicleana vulpe i-a raspuns :”Trebuie sa vad daca nu apare vreun om incoace.””Ai grija si nu te indopa prea tare !” Lupul , insa , i-a raspuns : “Nu voi pleca de aici pana nu golesc de carne tot butoiul.” In timpul acesta , taranul care stapanea peste casa a auzit zgomotul facut de sariturile vulpii si a intrat in pivnita.Atunci cand l-a vazut , vulpea a zbughit-o prin gaura intr-o clipita.Lupul a vrut si el sa o ia la fuga dupa vulpe , dar burta i se umflase asa de mult de la mancare incat nu mai incapea prin gaura.S-a chinuit cat s-a chinuit lupul sa scape , dar nu a facut altceva decat sa ramana intepenit in gaura prin care isi cauta scaparea.Taranul atata astepta ! I-a tras o bataie cu ghioaga lacomului lup pana cand acesta si-a dat zilele , iar vulpea a alergat voioasa in padure , multumita ca a scapat de stapanul ei cel hulpav.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Wednesday, November 4, 2009

p.s. ...take care (A.)

2 secunde. atat... sa te privesc si sa gasesc in mine puterea de a`ti spune: elibereaza`ma! dedubleaza`ma de amperenta lasata de care incerc sa fug mereu si ma duce in acelas interior sufocant in care atingerea inexistenta a buzeleor tale inca se simte. ce radianta impregnare imi lasi....
acum lasa`ma sa vorbesc! chiar de nu auzi. stii ca eu ma pot indragosti si de cuvinte nespuse in spatiul dintre secundele care ne definesc. si dak nu imi raspunzi, raman aceasi colerica imaginandu`mi ca ai sa nu`ntelegi ceva. ti`am spus de atatea ori, important si normal e sa simti... sa simti cu fiecare celula, cum simt "ultima ta farama de dragoste" umplandu`mi si ultimul por de simtire. 2 cuvinte... sti ce? e patetic, mai mult decat dramatic, singura data cand iti doresti sa le spui, incapacitatea sa te sugrume. sa taci! e singura data cand chiar nu se poate... e incredibil de apasator felul in care imi interzici sa te iubesc si sentimentul asta se amplifica la nesfarsit.....


p.s. pentru tine A. :

-ai scris frumos ce ai scris, pacat ca nu tu ai avut inspiratia
-si dupa ce mi-am dat seama cine esti, am realizat, dinou, ca esti prea naiva
-esti un copil rasfatat, obsedat, care nu vrea se schimbe in ceva mai bun
-asa ca ramai tu A. in lumea ta si ignor-o pe a mea, asa cum te-am mai rugat
-nu te mai amagii ca ma iubesti, habar nu ai ce inseamna dragostea
-lasa-ma in pace
-nu te iubesc pe tine

Nastratin Hogea la baia publica / Nazadravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea s-a dus la baia publica .Cand i-au vazut hainele saracaciose , lucratorii de la baie nu l-au tratat cum se cuvine si i-au dat niste prosoape zdrentuite.In ciuda purtarii lor , Nastratin Hogea le-a daruit niste baccisuri grase.

Urmatoarea data cand Nastratin Hogea s-a dus la baia publica , lucratorii de acolo l-au tratat ca pe un print , i-au dat cele mai noi prosoape si i-au facut un masaj la spate.De data asta , insa , Nastratin Hogea , le-a lasat ca baccis niste maruntis.

Unul dintre baiesi a indraznit sa ii spuna :
"Efendi Hogea , ultima oara ne-ai un baccis mult mai mare..."
"Ah , da. Baccisul ala a fost pentru serviciul de astazi ," i-a raspuns Nastratin Hogea ."Iar baccisul de astazi a fost pentru serviciul pe care mi l-ati facut data trecuta."

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Tuesday, November 3, 2009

Stiu sigur

Doar un pas ne mai desparte, nu stiu daca pasul absent e al meu sau al tau. In sinea mea egoist, te vad doar cu mine. In sinea ta, habar n-ai!

Iubeste-ma! parca as vrea sa te aud strigand. Iubeste-ma si nu ma lasa sa plec in ciuda insistentelor mele!


Confuz, deprimat, poate oripilat de dezamagire, oftez langa lumina lumanarii, parca as vrea sa vars o lacrima, as lasa sa curga din mine si ultima farama de dragoste pe care ti-o port.

Pasul absent e al tau. Daca spun ca as lupta pentru tine, ai fi ca si pierduta, daca lupt pentru tine cred ca te-as castiga.

Cumva pierdut pe drum, ma agat de franturi de amintiri si ma trag pana in prezent. Tu esti deja in prezent si te indrepti spre viitor, de aceea pasul pe care tu l-ar trebui sa-l faci ar fi in spate.

Bezmetic si cu sufletul tulburat, am impresia ca te iubesc, dar daca te-as iubi cu adevarat cred ca as fi langa tine.

Cumva si nu stiu cum, stiu sigur ca ma tem de ceea ce simt.

Vulpea si pisica , poveste de fratii Grimm

Intr-o buna zi , intr-o oarecare padure , pisica a intalnit-o pe cumatra vulpe.La vederea ei , pisica si-a spus in sinea ei :" Vai , vulpea este atat de isteata si plina de experienta , si atat de respectata de lumea buna " .Apoi , i s-a adresat pe un ton prietenos :" Buna ziua , draga doamna vulpe ! Ce mai faci ? Cum te mai simti ? Cum te descurci pe timpul asta frumos ?"

Vulpea , mandra din cale afara , a masurat-o pe pisica din cap pana in picioare , si , catava vreme , nu s-a hotarat daca sa-i faca onoarea de a-i raspunde sau nu. In cele din urma , ea a zis :" Of , tu , nepotolita curatitoare de mustati , prostanaca guduratoare , infometata vanatoreasa de soricei , cum de indraznesti sa imi vorbesti ? Cum de ai curajul sa ma intrebi ce mai fac ? Cat de invatata esti tu ? Cate mestesuguri stapanesti ? " "Pai , eu ... nu stiu decat un mestesug ," i-a raspuns pisica. "Mda ? Si care ar fi acesta ?" a intrebat-o vulpea."Atunci cand cainii alearga dupa mine , sar degraba intr-un copac si imi salvez viata." "Numai atata stii ?" i-a zis vulpea. "Eu sunt maestra peste 100 de mestesuguri si am un sac plin de siretlicuri.Imi pare rau pentru tine .Vino cu mine si am sa te invat cum se face ca sa scapi de caini."

Chiar atunci , s-a ivit printre copaci un vanator , insotit de patru caini.Pisica a sarit sprintena intr-un copac si s-a urcat cu iuteala in varful lui , acolo unde crengile si copacii o faceau nevazuta."Deschide-ti sacul , doamna vulpe ! Deschide-ti sacul cu siretlicuri !" , a strigat pisica , insa vulpea fusese deja incoltita de catre caini, care nu ii lasau nici o cale de scapare."Vai, doamna vulpe " , a zis pisica , "tu , cu toate cele 100 de mestesuguri ale tale , ai ajuns la pierzanie ! Daca ai fi putut sa te urci cu mine in copac , viata ta ar fi fost salvata."