Thursday, December 31, 2009

Happy new year folks !

Va doresc un an care sa umbreasca chestiile wrong din anul ce a trecut.

Un an fericit si plin de optimism!

Tuesday, December 29, 2009

Haos la Urgent Curier

În 18 decembrie colet expediat. In 21 ajuns la Timișoara.
-Alo?!A venit coletul.
-Nu-s în Timișoara. Expediați-l în Curtici.
-Bine.Adresa?
-XXX. Când ajunge?
-Înainte de Crăciun.
-Mulțam!

În 28 decembrie sun la sediul Urgent Curier din Arad.
-Alo!
-Alo da!
-Aveți cumva un colet pe numele meu(și îi zic numele)?
-AWB n-ai?
-N-am.
-Nu-i ajuns. Nu se știe când ajunge că e haos. Avem colete și pentru Galați ajunse în Arad.
-Să mă sunați când ajunge la sediu.
-Bun.
-Pace.

Azi 29 decembrie 2009.
Țârr îmi face telefonul.
-A ajuns.
-Bine.

Update:
Anonim spunea...

INTRADEVAR IN LUNA DECEMBRIE 2009 RECUNOASTEM CA AM AVUT PROBLEME DIN CAUZA CONDITIILOR METEOROLOGICE SI PE ACEASTA CALE LE CEREM SCUZE TUTUROR COLABORATORILOR SI CLIIENTILOR NOSTRI PENTRU PROBLEMELE CREATE

Saturday, December 26, 2009

@Metro

Metro. 12:20.
Te dai cu coruciorul prin magazin, ai ginit o haina, vrei sa o probezi, intrii in una din cele 3 cabine de proba, iesi afara din prima ca nu are oglinda. Intrii in alta, ai reusit. E buna. Hai spre casa.

Te scobesti dupa legitimatia de client. Eh cacat. Ai scapat-o in cabina. Prinzi 5 la ora printe raioane, rotile deja se incingeau. Intrii in cabina, nu mai e nimic. Intrebi angajatii daca au vazut un card sau au auzit ceva. Nimic. Te intrebi de ce ti-ar lua cineva legitimatia? Oricum o declari nula si o poate arunca. Raspunsul: suntem prea prosti.

Mergi la relatii clienti, intrebi daca nu a venit nimeni cu legitimatia ta sa o returneze. Evident nimic. O rogi sa iti faca alta legitimatie. Iti cere buletinul. E la camatari! Carnetul de soferi atunci? Is pe nashpa. Ii trebe cuiu firmei. Nu-l stiu, am prea multe. Zice ca nu are ce sa-ti faca. O intrebi: si eu ce fac cu marfa? Ea ridica din umeri. Ii explici ca stii toate datele firmei cu exceptia cuiului si ca ar fi bine sa te rezolve. Iti zice sa astepti. Se ocupa de cei cu aparate electrocasnice vechi si cu alti prieteni de-ai managerului care vin la o sueta. Stai ca bou si te uiti. Iti bagi pula si pleci. Iti suni un prieten. Iti vine in ajutor.

Te indrepti spre casa.Ora 13:00. Prinzi schimb de tura. Toate casele is moarte. Astepti ca un prost pana numara si semneaza procesele pentru bani. Hai ca ajunge la tine. Iti vede cardu. Intreaba: platiti cu cardul? Raspunzi: Da!E o problema? Ea: s-ar putea ca nu mai mergea pos-ul. Intrebi: si nu il repara nimeni? Ea: o sa vedem.

Ai reusit. Te indrepti spre iesire. Trei sunt cu stampilele, 1 stampileaza, doi se sprijina. Oamenii erau la coada. Eu ma bag printre si dau sa plec. Una urla: stati domnu`! Intreb: cat? Ea nimic. Pune stampila si schiteaza un gest de durere in cot.

Hai mersi. Am plecat.

Morala? E 13:20.

Thursday, December 24, 2009

Sarbatori fericite!

Sper sa deschideti usa colindatorilor si sper sa o faceti din inima.
Sper sa va bucurati de sarbatori si de zilele libere.
Sper sa avem toti parte de un Craciun bogat.
Sunt sigur ca noul an va fi unul mai bun.

La multi ani!

Thursday, December 17, 2009

Curcanii

Unde sunt curcanii care pana mai ieri, cand nu era zapada, ii vedeai in intersectii cu mainile intinse? Era si plin de comunitari care dirijau circulatia. Acum nu mai vezi nimic. Probabil ca atunci cand e zapada nu e trafic si se circula mai ordonat. Sa fie de vina oare mocirla si beltile care va pot pata uniforma?

Eu nu pricep rostul unui curcan in intersectie daca merg semafoarele.

Acum ca e frig si bine, puzderia de curcani s-a adapostit in birouri si o ard la cald. Cele 4 zile de concediu fara plata s-au terminat. Hai la lucru si hai prefaceti-va ca dati cu folos cu mainile.

Stiu... v-ati ascuns cu radarul si scrieti procese verbale in clima.

Nu va doresc raul, dar nici binele.

Wednesday, December 16, 2009

UPC inca te mai iubesc desi ...

Cei mai tari mi se par cei de la UPC. Sunt abonat la cablu, 20 lei/luna. Sunt tare linistit, ca sa nu zic flexat in privinta platii facturii. Poti sa intarzii 3 luni si abia in a 4-a luna ti se taie cablu (testat). Mergi pe urma linistit la caserie, achiti abonamentul si te intreaba daca vrei sa te reconectezi la ei. Zici un simplu "da" si esti reconectat. Fara penalizari, fara nimic.

Ei.. din ianurie se pare ca avem penalizari daca se intarziere plata. O penalizare justificata plecand de la premisa cash flow-ului.

0.5 % x 20 = 0.1 lei;
0.1 x 30 = 3 lei;

3 lei pentru intarzierea cu 30 de zile a platii.

Inca voi fi linistit.

Tuesday, December 15, 2009

Ninge

Ninge ninge si iar ninge.
Plugurile stau aiurea.
Se imprastie nisip cu sare in intersectii.
Ninge ninge si iar ninge.

Sunday, December 13, 2009

Regres

Un om tare fain zicea ca ne meritam soarta si aici cred ca subscriem cu totii. Cand vin problemele peste tarisoara noastra niciodata nu ne entuziasmam ca wow... am reusit sa le rezolvam! Doar ne enervam pentru ca: utilizajele de dezapezit nu fac fata, trenurile intarziere, criza ne ingroapa, casa a ars din cauza intarzierii pompierilor, hotii ne fura ca asa trebuie, gravida a nascut in ambulanta din cauza traficului, Ion nu a mai fost ingropat fiindca un tir a lovit cortegiul, muntii se duc la vale pentru ca am taiat toti copacii.

Toti ridicam din umeri si aprindem o tigara.

Din 13 decembrie mersul trenurilor s-a schimbat. Astfel in loc de reducerea timpului de calatorie, semn al dezvoltarii infrastructurii si al bunului mers al lucrurilor, ele si-au marit intervalul intre destinatii.

Concret: Curtici -Arad pana acum: 17 min; Curtici -Arad din 13 decembrie: 22 min; Aceiasi distanta, aceiasi infrastructura, nici o modificare.

Daca o tinem tot asa, nu vom ajunge nicaieri.

Povestea bradului (I) , de Hans Christian Andersen

-Prima parte -

Departe , departe , in adancul unei paduri , unde caldura soarelui si aerul proaspat alcatuiau un minunat loc de odihna , crestea un frumos bradut.Desi totul era atat de placut in jurul lui, bradutul nu era fericit , pentru ca voia sa fie la fel de inalt precum tovarasii sai , brazii si pinii care il inconjurau.Soarele il alinta , brizele usoare de vant ii faceau crengutele sa freamate , copii treceau pe langa el , zburdand cu voiosie , insa micutul brad nu dadea atentie nimanui.Uneori , copii aduceau cu ei cate un cos mare din paie umplut cu zmeura si fragi , se asezau langa bradut si spuneau , “Nu-i asa ca este copacel foarte frumos ?” Vorbele acestea , in loc sa il bucure , il intristau si mai tare pe bradut , pentru ca ii aduceau aminte ca nu este destul de mare.Bradutul crestea in fiecare an numai cu o schioapa sau o ramurica ; se stie ca putem descoperi varsta unui brad daca numaram cate crengi ii pleaca din trunchi.

Desi se inalta mereu , el se plangea :”Vai ! Cat de mult imi doresc sa fiu la fel de inalt ca si ceilalti copaci din jur , sa am crengi mari risipite in toate directiile , iar varful meu sa cuprinda cu vederea toata lumea inconjuratoare.In acest fel , pasarile ar veni sa isi faca cuib in ramurile mele , iar atunci cand ar bate vantul , m-as pleca usor , cu demnitate , asemeni inaltilor mei tovarasi.” Copacelul era dezamagit , si nu il puteau bucura nici razele calde ale soarelui , nici pasarile , si nici norii roz care zburau deasupra lui in vremea rasaritului sau a asfintitului.

Uneori , pe timp de iarna , atunci cand zapada se asternea , alba si stralucitoare , peste pamant , aparea topaind cate un iepuras care avea indrazneala sa sara chiar pe deasupra micului brad ; mai trebuie , oare , sa va spun cat de mult il intrista lucrul acesta ? Au trecut doua ierni , iar cand a sosit cea de-a treia , bradul crescuse atat de inalt incat iepurii nu mai puteau sari peste el , fiind obligati sa il ocoleasca.Cu toate acestea, bradul era la fel de nemultumit , si gandea in sinea lui :”Vai ! Daca as putea creste si mai mult si daca as putea deveni mai varstnic ! Nimic altceva nu are mai multa importanta in lumea asta !”

Atunci cand a sosit toamna , taietorii de lemne au venit in padure , ca de obicei , si au inceput sa doboare cativa dintre cei mai inalti copaci . Tanarul brad , care nu ajunsese inca prea mare , a tremurat , cuprins de fiori , la vederea nobililor copaci prabusindu-se bubuind la pamant.Dupa ce crengile acestora au fost taiate , trunchiurile lor arata atat de subtire si de golas , incat puteau fi cu greu recunoscuti.Apoi, ei au fost incarcati in carute si scosi afara din padure.

”Unde sunt oare dusi ? Ce se va intampla cu ei ?” isi dorea sa stie , framantat de curiozitate, tanarul brad.Asa ca , atunci cand a sosit primavara , si , odata cu ea , si berzele si randunicile , el le-a intrebat : “ Stiti , cumva, unde au fost dusi acei copaci ? Nu i-ati intalnit in calatoriile voastre ?”

Randunicile nu stiau nimic , dar barza, dupa ce a stat putin pe ganduri , a dat din cap si a spus :”Da , cred ca stiu cate ceva.Am intalnit cateva corabii noi atunci cand am zburat din Egipt .Ele aveau catarge frumoase care miroseau la fel ca si brazii.Cred ca aceste catarge erau facute din brazi.Te asigur ca erau foarte , foarte impunatoare.”

“Ah , cat de mult as vrea sa fiu indeajuns de inalt pentru a fi luat pe mare !” a spus bradul.”Ce este marea si cum arata ea ?”

“Hei , mi-ar lua prea mult timp ca sa iti explic,” a zis barza si si-a luat zborul cu repeziciune.

“Bucura-te de tineretea ta , “ i-a spus o raza de soare bradului ; “ bucura-te de cresterea frageda a trunchiului tau si de viata tanara care te insufleteste.”

Vantul a sarutat bradul , iar roua s-a asezat precum niste lacrimi de cristal pe crengile lui .Bradul nu le-a dat , insa , nici o atentie.

Se apropia vremea Craciunului si multi brazi tineri au fost taiati , unii chiar mai mici si mai fragezi decat bradul nostru care nu avea liniste gandindu-se cum sa paraseasca mai repede padurea in care se nascuse.Fragezilor brazi retezati , care fusesera alesi pentru frumusetea lor , li s-au legat crengile si au fost pusi in carute trase de cai pana dincolo de marginile padurii.

“Unde se duc oare ?” s-a intrebat bradul.”Nici macar nu sunt cu mult mai inalti ca mine .Chiar asa , unul din ei era mult mai scund.Si de ce nu li s-au taiat ramurile.Unde se duc oare?”

“Stim noi, stim noi , “ au ciripit randunelele ; “ne-am uitat prin ferestrele caselor din oras si am vazut ce se intampla cu ei.Brazii sunt impodobiti intr-un fel minunat.I-am vazut stand in mijlocul camerelor calde , ornati cu tot felul de lucruri frumoase : prajituri cu miere , mere invelite in poliala , jucarii si sute de lumanari din ceara.”

“Si apoi , “ a intrebat bradul , tremurand din toate ramurile , “si apoi ce se intampla ?”

“N-am vazut mai mult decat ce ti-am povestit , “ au raspuns randunelele , “dar ce am zarit ne-a fost indeajuns.”

“Ma intreb daca mi s-ar putea intampla si mie ceva atat de minunat , “ s-a gandit bradul.”Ar fi mult mai frumos decat daca as traversa marea.Cat de tare as vrea sa ajung si eu intr-o casa.Ah, cand va sosi oare Craciunul din nou ? Sunt acum destul de inalt si bine crescut , la fel ca si fratii mei luati din padure anul trecut.Vai ! Daca as fi pus intr-o caruta , pentru ca apoi sa fiu asezat in mijlocul unei camere calde , impodobit cu toata acea spendoare si stralucire ! In mod sigur , dupa aceea se intampla lucruri si mai minunate , altfel brazii nu ar fi decorati in felul asta.Ce poate sa fie ? Vreau asa de mult sa ajung sa aflu !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Wednesday, December 9, 2009

Ganduri

Am uitat cum e sa urmaresti ceva real, sa iti pese de ceva real si plauzibil. Am urmarit doar naluci si frunturi din trecut.
Of doamne... mai da-mi alcool.
Pace.

Monday, December 7, 2009

Rupt in gura de drogat

Rupt in gura de drogat ma dezlantui si urlu: fututi mortii matiiiii!
Fututi mortii mati de viata infecta si curva ce esti!
Drogat cu deziluzii, imperfectiuni si prea multe realizari, capitulez ca un luptator destoinic ce sunt.

Sunday, December 6, 2009

Cine o fi?

Daca castiga Geoana ne-am supt.

Update: Ne-am supt. NOT!

Friendly si intuitiva

Asa poti denumi interfata sitului aerolines.
Vei gasi o paleta completa de zboruri si ofertele tuturor companiilor traditionale si a celor low cost. Toate pe acelasi site. Un site inteligent unde poti compara preturile, poti gasi tipsuri pentru orase de vizitat, in caz ca ai prea multi bani si esti indecis.
Ce e aerolines pana la urma? E divizia de vanzari on-line bilete de avion a grupului Eurolines Romania
Calatorie placuta!

Friday, December 4, 2009

Cum a facut Mos Craciun prima jucarie

Fragmente din "Viata si aventurile lui Mos Craciun" , de L.Frank Baum

Mos Craciun era cu adevarat intelept , caci norocul sau i-a intarit hotararea se imprieteneasca cu cei mici din rasa lui. El stia ca purtarea lui era aprobata de cei nemuritori , desi ei nu il placeau prea mult.

In acest fel , Mos Craciun a inceput sa faca cunostiinta cu oamenii.El mergea prin munti si campii , oriunde putea intalni locuintele oamenilor.Fie ca era vorba despre casute izolate sau de grupuri de case numite sate , Mos Craciun gasea in aproape toate , mici sau mari , copii.

Cei mici s-au invatat in curand cu veselia , fata lui zambitoare si stralucirea plina de bunatate a ochilor sai.Desi era privit de parinti cu un oarecare jena , acestia erau totusi multumiti ca fetele si baietii lor isi gasisera un tovaras de joaca , care dorea sa le distreze odraslele.

Astfel incat , copiii zburdau si se jucau cu Mos Craciun , baietii i se urcau pe umeri , calarindu-l , fetele i se cuibareau in brate , iar bebelusii se agatau dragastosi de picioarele lui.Sunetul unui ras copilareasc il insotea oriunde se intampla sa fie ; si , pentru a intelege mai bine de ce era atat de iubit , trebuie sa stiti ca in acele vremuri copiii erau mult mai neglijati decat acum si li se dadea o mai mica atentie din partea parintilor lor , asa incat acestia priveau ca o minune faptul ca un om atat de bun ca Mos Craciun pierdea atata timp pentru a le face fericiti copii.Iar cei care ajungeau sa il cunoasca pe Mos Craciun deveneau , puteti fi siguri de asta , foarte fericiti.Fetele triste ale saracilor si necajitilor incepeau sa straluceasca dintr-o data ; ologul zambea , in ciuda nenorocului sau ; cei bolnavi renuntau la gemete si oftaturi , iar cei stapaniti de griji lacrimau atunci cand prietenul lor cel vesel sosea la ei noaptea , pentru a-i alina.

In numai doua locuri nu i se ingaduia lui Mos Craciun sa intre : in frumoasul castel a lordului din Lerd si in intunecatul castel al baronului Braun.In amandoua locurile erau copii , insa servitorii acestor palate ii tranteau usa in nas necunoscutului cu fata vesela , iar fiorosul baron Braun amenintase ca il va spanzura de zidurile castelului sau.Aceste lucruri il faceau pe Mos Craciun sa ofteze si sa se intoarca inapoi la locuintele mai sarace , in care era primit cu bucurie.

Dupa o vreme , iarna a inceput sa isi arate semnele.
Florile renuntau la viata , se vestejeau si dispareau ; gandaceii se ingropau adanc in pamantul cald ; fluturii paraseau pajistile , iar vocea izvorului devenea din ce in ce mai ragusita , ca si cum ar fi luat o raceala.
Apoi , fulgii de zapada au umplut cu totul cerurile din Valea Rasului , dansand cu indrazneala catre pamant si imbracand intr-un acoperamant alb acoperisul locuintei lui Mos Craciun.

Intr-o noapte Jack Gerila a batut la usa.
"Pofteste inauntru !" i-a strigat Mos Craciun.
"Vino tu afara !" i-a raspuns Jack , "stii ca nu-mi place caldura , iar tu ai un foc in casa."
Mos Craciun nu a avut ce face si a trebuit sa iasa .Il cunostea pe Jack Gerila din padure , si ii placea voiosul spiridus , chiar daca nu avea mare incredere in el.
"Hei , voi avea parte de o distractie pe cinste in aceasta seara , Mos Craciun !" a exclamat spiridusul."Nu-i asa ca este o vreme nemaipomenit de frumoasa ? Pana la ivirea zorilor voi ciupi cu gerul meu o multime de nasuri , urechi si degete de la picioare "
"Jack , daca tii la mine , nu te lega si de copii, " l-a rugat Mos Craciun.
"Si de ce as face asta ?" l-a intrebat , surprins , spiridusul.
"Ei sunt gingasi si lipsiti de aparare , " i-a raspuns Mos Craciun.
"Dar imi place sa ciupesc cu frig din cei gingasi !" a spus cu incapatanare Jack."Cei mai in varsta au o piele mai aspra si lucrul asta imi oboseste degetele."
"Cei mici sunt lipsiti de putere si nu se pot lupta cu tine , " a spus Mos Craciun.
"Ai dreptate ," a fost de acord , ganditor , Jack."Ei bine , in nopatea asta nu am sa pisc nici un copil , daca o sa pot rezista tentatiei , " a promis el ."Noapte buna , Mos Craciun !"
"Noapte buna."
Mos Craciun a intrat in casa si a inchis usa , iar Jack Gerila a zbughit-o catre cel mai apropiat sat.

Mos Craciun a aruncat pe foc un bustean , care a inceput sa arda cu stralucire.Langa camin statea Blinkie , o mare pisica ce ii fusese daruita de Peter Knook. Blana ei era moale si sclipitoare si avea obiceiul de a toarce mereu cantece nesfarsite de satisfactie.
"Nu voi mai vedea vreun copil prea curand ," i-a zis Mos Craciun pisicii , care , cu amabilitate , s-a oprit din tors pentru a asculta ce i se spune."Iarna s-a pornit din plin , zapada va fi inalta cat casa vreme de mai multe zile si nu voi mai putea sa ma joc cu micii mei prieteni."
Pisica si-a ridicat o labuta , si-a scarpinat ganditoare nasul , dar nu dat nici un raspuns.Atata timp cat focul ardea , iar Mos Craciun statea in scaunul lui confortabil nu avea de ce sa-i pese de vremea de afara.
Au trecut in felul acesta , multe zile si multe seri. Camara era intotdeuna plina de bucate , dar Mos Craciun nu se simtea bine , pentru nu avea de facut nimic altceva decat sa arunce pe foc lemne din stiva mare adusa de prietenul sau , Peter Knook.

Intr-o seara , el a cules din fata sobei o bucata de lemn si a inceput sa taie din ea cu cutitul sau cel ascutit.Nu se gandea la nimic anume , singura lui grija fiind sa isi ocupe timpul , asa ca ii fluiera si canta pisicii in timp ce scrijelea aschii din bucata de lemn.Pisica statea ridicata pe labele de dinapoi si il privea , ascultand , in acelasi timp , fluieratul voios al stapanului ei , care ii placea chiar mai mult decat cantecelele ei de tors.
In timp ce fredona , Mos Craciun se uita cand la batul lui , cand la pisica , pana cand lemnul din mainile lui au inceput sa capete o forma , forma clara a unui cap de pisica , cu doua urechi ridicate in sus.
Dintr-o data , Mos Craciun s-a oprit din fluierat si , atat el cat si pisica , s-au uitat cu uimire la lemnul sculptat. Apoi , el a scrijelit doi ochi si un botic , si a rotunjit partea de jos a capului astfel incat sa poata face si un gat.
Pisica nu stia ce sa inteleaga din ceea ce facea stapanul ei , asa ca statea incremenita , uitandu-se cu banuiala si intrebandu-se ce va urma in continuare.
Mos Craciun stia ce urma. Capul de pisica din lemn ii daduse o idee. El a manuit cutitul cu grija si maiestrie , facand , incetul cu incetul , forma unui corp de pisica care statea pe labele de dinapoi , exact asa cum era pisica adevarata , cu o coada dand ocol picioarelor ei din fata.

Munca aceasta i-a luat mult timp lui Mos Craciun, dar seara era lunga si nu avea nimic mai bun de facut.In cele din urma , el a inceput sa rada cu zgomot si multumire , uitandu-se la rezultatul muncii sale .Apoi, a asezat pisica sculptata , din lemn , langa pisica cea adevarata.
Pisoiul s-a uitat la imitatia lui , si-a ridicat furioasa parul de pe spate si a slobozit un mieunat sfidator. Pisica de lemn nu i-a acordat nici o atentie , iar Mos Craciun , a inceput sa rada iar , distrandu-se din plin.
Dupa aceasta , Blinkie s-a apropiat de figurina din lemn , pentru a o privi de aproape si a o mirosi cu inteligenta.Ochii si nasul ii spuneau ca aceasta creatura era doar lemn , in ciuda formei ei de pisica , asa ca Blinkie s-a asezat din nou pe labele din spate si a inceput sa toarca .In timp ce isi curata fata cu laba ei cu pernute moi, ea a aruncat , insa, o privire incarcata de admiratie catre stapanul ei.Poate ca pisica era la fel de multumita ca si noi , atunci cand ne uitam la o fotografie reusita de a noastra.
Mos Craciun era si el multumit de rezultatul muncii sale , fara a sti, insa, de ce . Intr-adevar , el avea toate motivele sa fie mandru de el in acea noapte , iar copii din intreaga lume ar fi trebuit sa se bucure alaturi de el.Intrucat Mos Craciun facuse , pentru intaia oara , o jucarie !

Traducere : freelancergabe2

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Thursday, December 3, 2009

Cui trantesc votu`?

Desi ma doare si nu…nu in pula… chiar la sufletel ca-n manele… o sa-l votez pe Basescu, il voi vota. De ce? Pentru e foarte importanta sustinerea politica de la nivel local. Pacat ca se fura la nivel inalt, dar incepe sa ma doara iar undeva pentru ca vreau sa imi fie mai intai mie bine unde pot. Deci in sat(aka Curtici). Si pentru ca primarul va mai domni multi ani inainte, ar fi cool daca ar avea aceaiasi culoare cu toti cei in functie de la judet si pe urma sus la Cotroceni, respectiv parlament, camera deputatilor. Deci daca peste tot e pd-l si in sat merge cat de cat bine, atunci sa fie tot asa in continuare.

Daca am fost prea prost in exprimare, mi se datoreaza emotiei ca ne ducem dracu toti.

Povestea Sfantului Nicolae si a lui Pére Fouettard.Dupa o legenda frantuzeasca

Era vremea recoltei.Roadele toamnei erau coapte , gata de a fi culese.
Trei baietei mergeau aproape in fiecare zi la camp , pentru a-i ajuta pe parintii lor sa adune graul.Pentru ca erau inca mici , uitau , de multe ori, de boabele galbui care trebuiau stranse , si se distrau culegand flori sau alergand dupa fluturii sprintari.

Intr-o zi , cand se intorceau de la camp , cei trei baieti au zarit , din varful unui deal , orasul invecinat , cu turnurile , palatele si parcurile lui minunate.Desi , de obicei, nu aveau voie sa mearga nicaieri fara a fi insotiti , tentatia era atat de mare incat au uitat cu desavarsire lucrul acesta si s-au indreptat catre oras pentru a vedea de aproape lucrurile ce pareau atat de frumoase de la departare.

Odata intrati in oras , au inceput sa paseasca voiosi pe strazile largi , uimiti de tot ceea ce vedeau.In ochii lor , orasul parea sa fie fermecat.Nici nu au simtit cum a trecut timpul pe langa ei, iar atunci cand a venit seara , tristi si infometati, si-au dat seama ca s-au ratacit si nu mai stiau drumul inapoi catre casa.

Dintr-o data , in fata unui magazin aratos , ei au zarit o firma pe care era scris cu litere mari : Macelarie.
"Macelarule , te rog, deschide-ne " , au strigat ei , in cor , "ne-am ratacit si vrem sa stam intr-o casa pana trece noaptea.Poti sa ne dai ceva de mancare si un pat in care sa dormim ?" Usa macelariei s-a deschis , iar copiii au pasit inauntru.

Ce credeti ca facut macelarul cu cei trei baieti ?
Atunci copiii cand au intrat in casa , macelarul tinea ascuns la spate un cutit lung si ascutit.El i-a ucis pe baietei , i-a taiat in bucati si i-a pus intr-un vas mare cu sare.

Ganditi-va la saracii parinti , stand singuri in casele lor , ingrijorati si amarati , intrebandu-se de ce copiii lor nu au ajuns acasa.Ei au varsat lacrimi amare , si s-au rugat , cerandu-i lui Dumnezeu ajutor si iertare.

Intr-o seara din luna decembrie , tot orasul se odihnea intre peretii caselor pline de caldura. Era zapada si ger , si nici un om indraznea sa iasa afara.Toate usile locuintelor erau ferecate... Dintr-o data , din ceruri, a coborat cu repeziciune o stralucire roz care a ajuns drept in mijlocul unei strazi.Acea stea cazatoare era chiar maretul Episcop , Sfantul Nicolae.

El a mers direct la usa macelariei , a batut cu putere , de trei ori , in usa si a zis : " Deschide-ne ." Macelarul a venit in graba sa vada cine il cauta.Genunchii ii tremurau de teama , caci nu putea uita de fapta lui cumplita . "Nobile vizitator , ce doresti de la mine ?" a intrebat el."Daca vrei, poti sa mananci si sa dormi in casa mea .Iti voi oferi cea mai buna sunca a mea ."
"Nu , " a spus maretul episcop , "du-te si deschide vasul cu saratura in care i-ai pus pe cei trei baietei."Dupa aceasta , Sfantul Nicolae a zis :" Inviati , ridicati-va , copii , caci vreau sa va binecuvantez. Sa fiti voiosi si fericiti precum pasarile care canta in cuibul lor in fiecare primavara.Ducati-va inapoi la parintii vostri."Fiecare dintre cei trei baieti s-a trezit si a inceput sa cante.

Macelarul cel crud trebuia sa isi primeasca rasplata. Pentru a-l pedepsi , Sfantul Nicolae l-a transformat in slujitorul sau , Pére Fouettard , si l-a condamnat sa il urmeze plin de rusine si urat de toata lumea pentru vesnicie.

Cerescule sfant , sa-i multumim lui Dumnezeu pentru aceasta fapta minunata !

Cei trei baietei s-au intors la casele lor si si-au sarutat plin de fericire parintii.
Din acea zi , Sfantul Nicolae vegheaza din inaltul cerului peste copii si le indeplineste dorintele.
In ziua de 6 decembrie , Sfantul Nicolae coboara din ceruri , se strecoara fara zgomot prin hornurile caselor si aduce copiilor buni, adormiti , cele mai frumoase jucarii.Copii obraznici il asteapta , insa , degeaba.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Wednesday, December 2, 2009

Scrisoarea lui Mos Craciun

Craciunul se apropia cu pasi repezi.Adrian si George isi scrisesera deja scrisorile catre Mos Craciun si din cuvintele asternute pe hartie de catre cei doi baieti iesise la iveala un lucru neobisnuit : amandoi ii cerusera lui Mod Craciun aceleasi cadouri.
Amandoi baietii isi incheiasera scrisorile in acelasi fel : "La fel ca si pentru fratele meu."
Cu toate acestea , Adrian si George se intelesesera sa ceara o singura sanie pentru amandoi.Urmau sa se dea pe derdelus in aceeasi sanie.Nu-i asa ca lucrul asta era frumos si dulce ?

Intr-o noapte , dupa ce se s-au cuibarit in pat , Adrian a spus , "George , daca Mos Craciun o sa ne aduca patine , prietenul nostru , Alex , va putea sa ne invete sa patinam."
"Sigura ca da .Iar daca ne va aduce manusi groase , cu un singur deget , va si asa de distractiv sa construim o cazemata din zapada !" a adaugat George.
"Si un om de zapada , " a zis Adrian.
George a continuat : " Eu voi cobori pe sanie la vale , iar tu vei merge cu ea la deal."
"Nu cred ca va fi asa ," a strigat Adrian.
"De ce nu ?" a intrebat George.
"Pentru ca sania va fi si a mea , nu numai a ta."
"Da, va fi a amandorura" , a replicat George , "dar eu am ales primul sa ma dau cu ea la vale."
"Esti un baiat egoist !" a strigat Adrian.
"Ba tu esti !" , i-a raspuns George.
" Bine , nu-mi pasa ! Dar nu o sa mai dorm cu tine in pat . Ii voi spune mamei ca eu trebuie sa aleg primul cine se da cu sania , pentru ca sunt mai mare ca tine , " a racnit Adrian , sarind din pat , de langa fratele sau.
"Esti baiatul plangacios cel mare !" a strigat George , sarind din asternuturi , dupa fratele sau.

Adrian a fugit intr-o suflare la mama , iar George l-a urmat indeaproape.Amandoi erau furiosi si au inceput sa vorbeasca in acelasi timp .Fara sa inteleaga nimic din cuvintele lor, mama s-a ingrijorat .Baiatul cel mic nu fusese niciodata atat de rau cu fratele lui mai mare.Mama i-a sarutat pe obrajii fierbinti , i-a mangaiat pe cap si le-a spus cat de mult au intristat-o vorbele lor.Apoi , le-a explicat cat de nemultumit a fost Dumnezeu atunci cand a vazut cearta zgomotoasa dintre ei.
In acea noapte , baietii au adormit unul in bratele celuilalt , plini de dragoste si iertare.

In cele din urma , dupa asteptari infrigurate , a sosit ziua Craciunului.Baietii s-au trezit foarte devreme si au tasnit din pat pentru a vedea ce cadouri le lasase in ciorapi Mos Craciun.Tata i-a auzit si , amintindu-si cum se bucura si el de aceste clipe atunci cand era copil , le-a aprins lumina.
Fiecare din cei doi ciorapei rosii era indesat pana in varf .Langa ei erau asezate o multime de cutii si pachete cu daruri.Vai, ce de strigate fericite s-au putut auzi ! Ce distractie si ce fericire a cuprins intreaga casa ! Se parea ca toate dorintele din scrisorile catre Mos Craciun fusesera implinite.
Deodata , Adrian a strigat , "Hei , George , este si o scrisoare !"
Cei doi baieti si-au adunat capetele deasupra hartiei si , ajutati de tatal lor , au citit cele ce urmeaza :

" Dragii mei copii , Nu v-am adus nici o sanie in acest an.Cearta voastra a fost asa de inspaimantatoare incat m-am temut sa o mai aduc.Am scos-o din sac inca de acum o saptamana. Fiti pregatiti sa v-o aduc la anul.Craciun fericit !" Mos Craciun

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009