Ii o dimineata cetoasa, adica ca o cizma, exact cum suna adjectivul de la inceput. Mi-am facut siesta. Merge. Tremur, de la cafea probabil sau de la decizia care ma asteapta in 5 minute sa o iau: sa imi las siesta sau sa trec la treburi indosariate.
Tot scriam, vorbeam de linii, orizonturi, de limite care trebuie depasite, vise puerile ale unui copil inca nematurizat. Mi-am dat seama ca pentru a trece de la un lucru la altul trebuie sa iei decizia, sa treci linia de la A la B. Lasand la o parte posturile marete in care vorbeam de schimbari radicale, de zboruri spre infinit si alte lucruri care isi au locul in romane de dragoste and stuff e de la sine inteles ca in fiecare secunda a ceasornicului vietii tale trebuie sa iei o decizie care te va propulsa sau te va lasa in stagiul vegetativ cu care omul e "binecuvantat" din nastere.
Fac sau nu fac. Ma duc sau nu ma duc.
As putea linistit sa ma pun sa dorm, fuga de realitate cum se numeste somnul in exces si lipsit de sens si sa sper intr-o franghie de care sa ma prind si sa urc fara a mai fi nevoit sa fac ceva.
Vise. Multe vise. Acum se sfarama pentru ca cutitul a ajuns la os si franghia nu a aparut asa cum speram in visele mele porno.
Poti fi un trantor ordinar care sa isi iroseasca viata stand sau poti fi o persoana activa care sa faca ceva. Si un lucru nesemnificativ pe o scara atat de larga tot e ceva.
Am mai realizat de ce fumez tigari slim si mentolate.
Am vrut sa dau un altfel de gust vietii mele pline de curbe la 90 de grade sau chiar 180, un gust mentolat care sa ma amageasca ca viata, rutina etc pot fi si altcumva.
Da, e mentolata. E mishto. Dar deja sunt scarbit. A trecut si moftul mentolului. Observ ca zdruncin un pachetel de slimsuri pe zi, ceea ce inainte nu faceam. Iz za time for something else.
Dar ce?
Ma uit imprejur, al dracului caci sunt singur. Raman si surprins, cata impertinenta din partea mea. Oare nu era de asteptat prostule sa fie asa?
Hai ca mai aprind o tigara, degetele mi s-au domolit, nu m-ai tremura. E tot mentolata. Cat o sa mai tina? Cat o sa mai tina mofturile mele si cat o sa mi le mai accepte lumea?
Si e clar. Nu ne putem izola, nu poti fi singur intr-o altfel de societate doar daca ai milioane de dolarei si pleci pe insule pustii si o freci la rece cu niste sticle de jack care sa iti tina companie, dar nu e cazul.
I`m from the masses si nu e deranj caci imi recunosc statutul si nu imi e rusine.
Destul. Deja am devagat in prea multe idei si nu mai stiu despre ce am vrut sa scriu si cum sa imi numesc postarea.
E haos. Uha! Asa zice Al Pacino in Scent of a woman. Dar nu traiesc in film asa ca ar trebui sa zic: ai de plm, mi se potriveste mai bine.
Ai de plm. Hai sa vedem.
Viata in mentol sau viata sfasiat de chinuri in care mentolul isi pierde rapid aroma?
Saturday, February 19, 2011
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment