Tensiometrul .. prietenul meu

Era o seara de toamna si parea ca va fi una distractiva. Era de memorat, pentru ca atunci m-am imprietenit cu tensiometrul. Ne-am adunat de pe la case si am plecat cu voia buna intr-un loc comun, la unu`. Ajunsi acolo, am inceput cu beutura si tigara. Totul frumos si inimaginabil, pana m-a luat cu ameteli.

Ca intr-un film, cu esarfa in capa, a coborat treptii mama lui prieten, speriata fiind de fata mea. Eram alb, deci palid. Eram ca un mort, dar totusi viu.

M-a imobilizat pe scaun cu cateva vorbe bune si a revenit cu un tensiometru, pe care mi l-a pus pe mana. Era un tensiometru electronic, a apasat pe start si a inceput sa se umfle. Mi-a cuprins mana ca o mama grijulie si a inceput sa imi bepuie si sa imi indice diferite valori.

Tanti, adica mama acelui "unu" a ramas socata de valorile mici pe care le am. In consecinta cu tensiometrul in mana mi-a facut vant acasa, pe motiv ca tensiunea imi era ingrijorator de mica.

Cum acest lucru mi s-a intamplat prima data in viata, am ascutat sfatul si m-am tirat acasa. Acasa m-am pus direct la somn, dar nu fara a ma gandi care au fost cauzele valorilor scazute indicate de tensiometru.

A doua zi am fost la doctor si cauza era evidenta: stres.

Asa ca pot concluziona ca fara tensiometrul respectiv as fi riscat in acea seara si probabil simptomele nu ar fi fost tratate daca nu as fi fost avertizat.

Si cand spun ca tensiometrul e prietenul meu.... sa stiti ca e. Il am cu mine permanent in trusa personala de igiena.