Se spune ca indragostitii traiesc pe un taram ambiguu, undeva intre vis si moarte. Fermecati , incantati , cadem prada unei atotputernice vraji .Dragostea erotica este un izvor nesecat care ne atata mintea si sufletul , si suntem cuprinsi de o sete vesnica , dorindu-ne aceasta insetare , ca si cum am fi dependenti de o dulceata a durerii .Dorul neostoit , insatiabila dorinta ... Orgasmul este adeseori considerat drept o "mica moarte" sau o traversare de o clipita catre o unitate mistica desprinsa cu totul de viata cotidiana.
Dragostea nu face altceva decat sa ne imbete si sa ne piarda in iluzii si fantasme ? Sau este , de fapt , un fel de intelepciune mai adanca ? Ratiunea ne guverneaza , mai mult sau mai putin , pe toti, dar putem oare noi intelege ce se ascunde sub forta pasiunii ? Din cele mai vechi timpuri , poetii si filozofii au explorat semnificatia si inefabilul dragostei , iar miturile fertile din antichitate ne influenteaza inca felul de a intelege lumea pana si in zilele noastre. Iata , de exemplu , trei mituri celebre ale lui Platon ...
Symbolon -ul
Platon caracterizeaza dragostea erotica ca o nevoie de a iti reintregi fiinta , folosind in acest scop imaginea symbolonului, care este un obiect rupt in doua parti , folosit in antichitate ca un mijloc de recunoastere intre doi oameni. Partea din obiect aratata de catre una din persoane trebuia sa se potriveasca perfect cu cea detinuta de catre cealalta persoana. Intelesul filozofic si mitologic al symbolonului consta in faptul ca fiecare dintre noi poarta in sinele sau o esenta individuala, specifica , si cauta instinctiv si fara incetare jumatatea corespunzatoare a fiintei sale.Aceasta idee conduce de obicei catre conceptul de "suflete pereche" .
Mitul rasei hermafrodite
Potrivit lui Platon , la inceputurile lumii exista o rasa hermafrodita care i-a nemultumit pe zei, astfel incat acestia au despartit in doua hermafroditii , creind in acest fel barbatul si femeia. Din nou, avem de a face cu sufletele pereche cautandu-si intregul .Este vorba despre o aspiratie catre natura noastra primordiala , in incercarea de a crea unitatea din dualitate.
Daca generalizam "caderea" biblica a lui Adam si a Evei si o asociem cu aceasta pierdere a unitatii , atunci dragostea erotica apare a fi impulsul nostru de a invinge consecintele "caderii" si a depasi conditia dualitatii .Erosul este o forma universala de a desfiintare a barierei dintre sine si nonsine , de anulare a distantarii dintre noi si Dumnezeu , aparuta atunci cand am gustat din pomul cunoasterii , ne-am descoperit goliciunea si existenta unui celuilalt. In acest sens , sexul poate fi inteles ca ritual extatic prin care incercam sa recastigam starea de gratie primordiala , unitatea primara a fiintei.
Poros, Penia si aparitia Eros -ului
La nasterea Afroditei , zeii au tinut un banchet in gradina lui Zeus. Unul dintre oaspeti, Poros , s-a imbatat si a cazut prada somnului. Penia, o cersetoare aflata prin preajma , l-a descoperit pe Poros si a profitat de starea in care se afla pentru a face sex cu el. In urma acestei impreunari a luat nastere un baiat , numit Eros.
Intr-una din interpretarile acestui mit , Poros este "intregul" sau "fiinta" , iar Penia este "saracia" sau "nonfiinta".In acest fel , fiinta s-a unit cu nonfiinta intr-un moment de orbire si betie , iar aceasta imperechere irationala caracterizeaza dragostea si dorinta personificate de catre Eros. Din aceasta cauza , fiintarea vesnica s-a transformat in legea dualitatii si devenirii. Dorinta a devenit radacina existentei temporale a fiintei.
Indragostitii au mostenit "betia" lui Poros , prin care se daruiesc de fapt mortii (Penia este nonfiinta). Ei se simt ca si cum ar infrange dualitatea dar , de fapt, nu fac decat sa o reconfirme. Acest fapt este uneori numit "privatiunile eterne ale lui Eros".Uniunea dintre fiinta si nonfiinta a creat un fel de "perpetuum mobile" , un ciclu etern intre dorinta , satisfactie si, din nou, dorinta.
Prin actul erotic se aduce la viata un "altul" (copilul ).In principiu , acesta reprezinta crearea lumii fizice , sau a "realitatii" in sens general , un proces ce este inerent asociat cu dorinta vesnica pentru ceva ce nu poate satisface pe de-a intregul , in acest fel stimulandu-se miscarea nesfarsita intr-un cerc al creativitatii sau procrearii. Procreatia biologica devine o forma de deghizare a unui mult mai profund proces metafizic.
Cei mai multi dintre noi, adaptati intru totul lumii moderne , nu dam crezare miturilor stravechi , dar conceptiile noastre actuale poarta insemnele acelor timpuri antice. Putem sa protestam fata de aceste speculatii si sa spunem "Eu nu vreau decat sex " , sau "Nu doresc decat sa fac dragoste cu cineva" , dar este oare totul atat de simplu ? Nu exista decat sexul biologic ? Este dorinta erotica doar o rascoala a hormonilor ? Dragostea nu este decat un fel de chimie ? Nu este oare posibil ca , undeva in adancurile noastre psihologice , sa fim , intr-un anume sens , niste "creaturi mitologice" traind in concordanta cu legile magice ale unei lumi mitologice ?
Cultul Zeitei si haosul primordial
Mitologia nu se limiteaza , desigur , numai la mitologia greceasca. Au existat , de exemplu , culturi preistorice dominate de o proeminenta figura a Zeitei. In aceste mitologii , zeita (dorinta) da nastere unui fiu/iubit , sau unui "zeu" (intelectul).In societatile patriarhale , s-a dorit ca intelectul sa capete prioritate, astfel incat cultul zeitei a fost cumva inversat. In acest fel , a fost conceput un zeu masculin (lumina / ratiunea) care a creat barbatul (lumina /ratiunea) dupa propria lui asemanare , dupa care a zamislit femeia (intunericul / emotia) pentru a-l intovarasi pe barbat. Multi ganditori moderni cred ca aceasta inversiune a cultului zeitei a condus catre oprimarea miezului profund al naturii noastre erotice spirituale , ei incercand sa recupereze aspectul in care dorinta primordiala da nastere ratiunii. In acest sens , "nasterea unui copil de catre o fecioara" a fost , de fapt, nasterea ratiunii din pantecele haosului. Filozofia orientala, in special cea buddhista aduce in prim plan o perspectiva deosebita fata de cea occidentala , mai ales in privinta moralitatii sexuale.
Ascetism, buddhism si diversitate erotica
Preceptele morale ale buddhismului pot fi interpretate ca un exercitiu spiritual de revenire sau mentinere a unei stari de normalitate , adica a starii noastre naturale de bunatate.Din acest punct de vedere , actele imorale sunt comise atunci cand o persoana este orbita de emotii precum lacomia , furia sau ura.Emotiile sau sentimentele negative reprezinta o disturbare a starii noastre naturale , care ne denatureaza natura si ne poarta departe de sinele nostru autentic.In buddhism , credinciosul se supune unor precepte morale in vederea unui scop final , sau altfel zis , comportamentul moral este destinat aflarii eului nostru originar. In acest fel, preceptele morale ale buddhismului nu sunt atat niste porunci date de catre o Fiinta Suprema , cat niste indrumari carora ne supunem benevol pentru a aduce asupra noastra iluminarea.
In buddhism, practica autorestrictiei morale este cel mai important pas pe calea implinirii spirituale. Fara moralitate, nu poti ajunge la concentrarea potrivita , nu ai cum sa tintesti spre intelepciune si iluminare.De vreme ce buddhismul este centrat mai curand pe descoperirea adevaratei noastre naturi si nu neaparat pe slavirea unei entitati supranaturale , ar fi de asteptat ca practicantii acestei religii sa fie mult mai deschisi spre explorarea unor diverse perspective erotice.Intr-adevar , unele ramuri ale buddhismului si alte traditii orientale asiatice aduc mai putine ingradiri libertatii sexuale fata de traditiile spirituale occidentale.Cu toate acestea , versiunile traditionale buddhiste sunt , intr-un fel, asemanatoare traditiilor vestice in ceea ce priveste sexualitatea.De exemplu, unul din preceptele majore din buddhism este "abstinenta de la actiuni sexuale gresite".In centrul acestor restrictii se afla notiunea generala de autostapanire.In general, asta inseamna sa te abtii de la activitati motivate de dorinta senzuala , adica sa te dedai unei extreme negari a sinelui ce se invecineaza cu ascetismul.
Marii mistici si-au afirmat de-a lungul timpului o dezaprobare a acestei nevoi de ascetism. In acest sens , putem descoperi ca ascetismul orientala s-a dezvoltat in paralel cu mitologiile patriarhale occidentale care au renuntat la Zeita primordiala in favoarea unui Zeu primordial.Calauziti de observarea diversitatii fundamentale a naturii, multi invatati moderni au aratat ca "explorarea autenticului nostru sine" nu ar trebui sa fie limitata de o adoptare automata a ascetismului.Poate ca ascetismul este cea mai buna cale spirituala pentru unii oameni , dar in mod sigur nu este calea unica sau cea mai potrivita a fiecarei persoane.Unii oameni pot trece prin faze in care cu totul alte abordari ii aduc in stadii superioare ale evolutiei lor.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Punctul G al barbatului .Masajul in sexul tantric
Tantra , sexul sacru si sublimarea vietii
Sarutul Kamasutra | O traducere din Kamasutra (I)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment