Indecenta de a-ti spala rufele murdare in prezenta altora a depasit de mult zona mahalalelor , ajungand in zilele pe noastre pe internet.Daca vedetele se "bucura" de mediatizarea boacanelor lor pe anumite posturi TV , oamenii mai putin "publici" au gasit solutia nemijlocita a comunicarii online.
Sentimentul de libertate pe internet si dezvaluirea online , fara nici un fel de opreliste , a unor lucruri nemarturisite in mod normal in viata reala a dus adeseori la pierderea slujbei , a veniturilor sau a partenerului stabil dintr-o relatie de cuplu.In limbajul psihologiei , aceasta tentatie de a te "spovedi" pe internet , fara a mai fi retinut de conventiile sociale , se numeste "dezinhibare online".John Suller , un psiholog specializat in studierea internetului a gasit , zic eu , cateva caracteristici relevante ale interactiunii online ce determina eliberarea oamenilor de inhibitii, conventii sau prejudecati ...
Anonimatul
Oamenii aflati online nu pot fi identificati in acelasi fel ca si cazurile cand se afla in societatea reala.Atunci cand discuti pe internet este ca si cum ai iesi noaptea pe strada intr-un costum de carnaval si cu o masca pe fata.Sentimentul eliberarii de personalitatea ta normala permite aparitia unor noi tipuri de comportament.Uneori, oamenii ajung pana pe punctul de a crede ca felul lor de a se purta online deriva dintr-un alter ego al personalitatii lor.
In mod ironic, multe persoane sunt cu mult mai putin anonime online decat offline sau in viata reala.Efectul dezinhibitiei online ii face sa impartaseasca prea mult despre ei in profilurile lor de pe retelele sociale (gen Facebook) , chiar si lucruri pe care nu ar indrazni sa le dezvaluie nici prietenilor lor cei mai buni.Este foarte usor sa uiti cat de lesne poti fi identificat dupa activitatea ta pe internet ...
Invizibilitatea
Intrucat altii nu ne pot vedea online (cu exceptia cazului cand avem un webcam si permitem altora sa ne vada) , nu ne mai jenam despre felul cum aparem in ochii altora si nu ne mai temem de faptul ca emotiile noastre ar putea fi date de gol de expresiile fetei noastre.Imagineaza-ti , de exemplu, ca ii povestesti unui prieten despre o intamplare care te-a marcat in viata.In acest caz , simti nevoia sa incerci a-ti ascunde profunzimea emotiilor ori sentimentelor tale in timp ce iti relatezi povestea.Ei bine , pe internet poti sa marturisesti ce vrei fara a-ti dezvalui impactul afectiv.
Discutiile online ne permit aducem vorba despre subiecte pe care nu ne simtim capabili sa le dam glas intr-o discutie fata in fata.Acesta este , din punct de vedere psihologic , un aspect pozitiv al efectului de dezinhibitie, atata vreme cat ne protejam identitatea si viata privata.
Opresti sau incepi o discutie cand vrei
Atunci cand suntem fata in fata cu o anumita persoana putem vedea imediat reactiile acesteia fata de ceea ce spunem ori facem.Acest fapt ne determina sa devenim retinuti , pentru a nu risca ca respectiva persoana sa ne judece in vreun fel.In cazul comunicarii online , nu exista astfel de restrictii intrucat putem sa facem o pauza de 24 de ore inainte de a citi raspunsul interlocutorului nostru sau putem sa nu ne mai uitam deloc la replica acestuia.
Taierea comunicarii poate avea loc in ambele sensuri.Asa-zisii "troli ai internetului" sunt oameni care obisnuiesc sa posteze un subiect intr-un forum sau un alt grup online doar din placerea de a starni controverse.Ei sunt experti in tehnica "loveste si fugi".
Pe de alta parte , unele persoane , care au dificultati in a comunica fata in fata cu altcineva , pot deveni mai elocvente si mai inspirate in comunicarea online.
Probabil ca majoritatea dintre noi ne incadram intre aceste doua extreme.Cu toate acestea lipsa "feedback-ului" provenit din limbajul corpului altor oameni provoaca un fel de esec al comunicarii online.Un exemplu potrivit in acest caz ar putea fi bancurile transmise pe internet.Fara acompaniamentul limbajului trupului , glumele sau cuvintele spirituale dau nastere cu usurinta unor interpretari gresite ...
Vocile din capul tau
Atunci cand comunicam prin scrierea de mesaje si nu prin viu grai putem avea surpriza unei legaturi foarte intime cu interlocutorul nostru.Aceasta pentru ca vorbele scrise ale celorlalti oameni sunt gazduite in mintea noastra si , fara sa vrem , le impletim cu monologurile noastre.Desi fiintele umane citesc de secole carti sau scrisori , numai in ultimii ani comunicarea online a adus nota de intimitate dintr-o scrisoare in conversatiile noastre zilnice.
O lume imaginara
Anonimatul , invizibilitatea si elementele de fantazare sunt activitati online ce ne incurajeaza sa ne gandim ca regulile din lumea reala nu mai sunt aplicabile pe internet.Asemeni unei povestiri scince fiction , internetul ne permite sa fim cine si ce vrem , atat in bine cat si in rau.
Problema este ca , atunci cand viata devine un joc la care poti renunta printr-o apasare de buton , este foarte usor sa iti arunci pe fereastra toate responsabilitatile sau normele morale.
Fara politie
Cu totii ne temem de dezaprobare sau pedepse , dar in lumea imaginara a internetului nu exista nici politie , nici persoane care sa ne supravegheze sau controleze.Desi exista si online niste oameni cu putere de decizie , pare a fi dificil sa stim cine sunt ei cu adevarat.Iata de ce oamenii se simt liberi online ...Ei se regasesc intr-un univers fara autoritati , conventii sociale si norme de conduita.
Desigur , ideea ca nu exista nici o autoritate online nu este decat o fantezie pentru ca in fiecare dintre noi, intr-o masura mai mare sau mai mica , exista un politist care ne supravegheaza clipa de clipa.
Toti acesti factori adunati laolalta creaza o lume in care ne simtim mai liberi.Dar aceasta libertate nu este decat o iluzie intretinuta de invizibilitate, anonimat si lipsa unui feedback imediat si fizic din partea celorlalti .
Poate ca acesta este totusi un tip de libertate , intrucat unii oameni declara ca se simt mai aproape de eul lor autentic atunci cand sunt online.
Sursa : The online disinhibition effect
Copyright © godessdiana88 . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Pe internet dragostea este mereu acasa
Google , da-mi 6 numere norocoase ! | Rugaciune la zeul Google
Femeia IT , femeia de langa tine
Showing posts with label libertate. Show all posts
Showing posts with label libertate. Show all posts
Tuesday, July 5, 2011
Tuesday, November 23, 2010
Un altfel de Sisif | O poveste cu talc
O straveche legenda persana povesteste despre un om aflat pe un drum fara sfarsit.Nestiutor de odihna ori zabava , calatorul era impovarat prin groaznice si felurite mijloace ... Pe spate purta sac greu incarcat cu nisip , iar de piept ii atarna un burduf mare , plin cu apa. In mana stanga tinea un urias bolovan , iar in cea dreapta o imensa bucata de stanca. La gat era incins cu o funie noduroasa si roasa , de care era agatata o piatra de moara. Fluierele picioarelor ii sangerau , serpuite de lanturi groase si ruginite avand prinse la capete niste greutati din fier. Pe cap purta, intr-un echilibru fragil , un ditamai bostan, pe jumatate putred.
Barbatul ofta si gemea ori de cate ori se misca , fiecare pas ii infingea in carne mii de pumnale ascutite si toti muschii i se infiorau si tresaltau in continuu , chinuiti de aprige dureri. Calatorul isi blestema soarta, zilele trecute si cele viitoare , iar oboseala parea sa il doboare in fiecare clipa , dar trebuia sa mearga mai departe .Nu avea timp de pierdut ...
Intr-o buna zi , a intalnit un alt drumet , care i-a spus : " Omule, vad ca osteneala te-a ajuns peste masura ! De ce te chinui sa porti in maini bolovanul si coltul acela de stanca ?" "Ei, ca bine zici !" , a exclamat omul. "Cum de nu mi-am dat seama pana acum ?" Apoi , a aruncat cu naduf cele doua poveri intr-un sant de la marginea drumului.
Dupa o vreme , calatorul a fost strigat de un taran care il privea de pe camp cu o adanca mirare : " De ce te straduiesti sa tii pe cap bostanul acela putred pe jumatate ? Si de ce oare iti aduci singur napasta tragand dupa tine cele doua mari greutati din fier ?" "Uf, ca natang mai sunt !", a raspuns omul ."Nu mi-a trecut pana acuma prin cap sa scap de ele!" A azvarlit cat colo bostanul , si-a dezlegat lanturile de la glezne si a mers mai departe , simtindu-se mult mai usor si mai liber in miscari. Cu timpul, chinurile au inceput insa sa ii strabata din nou trupul.
Un pastor cu care si-a incrucisat calea l-a contemplat cu uimire si i-a zis :"Omule , vad ca te cocarjezi sub sacul plin cu nisip din spate , dar in jurul tau este nisip cat vezi cu ochii , cu mult mai mult decat ai putea cara tu vreodata.Iar burduful ala mare cu apa , care ti-ar putea fi de ajutor daca ai traversa cel mai intins desert din locurile astea , ce rost isi are atata vreme cat de-a lungul drumului pe care mergi te insoteste pana hat departe un rau cristalin si preaplin in matca ?" Calatorul nu a mai stat mult pe ganduri , a golit apa din burduf si a slobozit nisipul intr-o groapa din apropiere.
Era vremea apusului , iar omul a ramas cu privirea atintita catre ultimele raze de soare de la orizont. Apoi, s-a cercetat pe el insusi si a zarit piatra de moara care-i atarna de gat. Dintr-o data , a priceput ca aceasta era ultima povara care il impiedica sa isi inalte capul spre ceruri. Si-a desprins de pe trup piatra si a aruncat-o cat a putut mai departe , in rau , dupa care , pasind usor ca un fulg pe drumul invaluit de umbrele serii, si-a reinceput calatoria.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Usurare sufleteasca
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Barbatul ofta si gemea ori de cate ori se misca , fiecare pas ii infingea in carne mii de pumnale ascutite si toti muschii i se infiorau si tresaltau in continuu , chinuiti de aprige dureri. Calatorul isi blestema soarta, zilele trecute si cele viitoare , iar oboseala parea sa il doboare in fiecare clipa , dar trebuia sa mearga mai departe .Nu avea timp de pierdut ...
Intr-o buna zi , a intalnit un alt drumet , care i-a spus : " Omule, vad ca osteneala te-a ajuns peste masura ! De ce te chinui sa porti in maini bolovanul si coltul acela de stanca ?" "Ei, ca bine zici !" , a exclamat omul. "Cum de nu mi-am dat seama pana acum ?" Apoi , a aruncat cu naduf cele doua poveri intr-un sant de la marginea drumului.
Dupa o vreme , calatorul a fost strigat de un taran care il privea de pe camp cu o adanca mirare : " De ce te straduiesti sa tii pe cap bostanul acela putred pe jumatate ? Si de ce oare iti aduci singur napasta tragand dupa tine cele doua mari greutati din fier ?" "Uf, ca natang mai sunt !", a raspuns omul ."Nu mi-a trecut pana acuma prin cap sa scap de ele!" A azvarlit cat colo bostanul , si-a dezlegat lanturile de la glezne si a mers mai departe , simtindu-se mult mai usor si mai liber in miscari. Cu timpul, chinurile au inceput insa sa ii strabata din nou trupul.
Un pastor cu care si-a incrucisat calea l-a contemplat cu uimire si i-a zis :"Omule , vad ca te cocarjezi sub sacul plin cu nisip din spate , dar in jurul tau este nisip cat vezi cu ochii , cu mult mai mult decat ai putea cara tu vreodata.Iar burduful ala mare cu apa , care ti-ar putea fi de ajutor daca ai traversa cel mai intins desert din locurile astea , ce rost isi are atata vreme cat de-a lungul drumului pe care mergi te insoteste pana hat departe un rau cristalin si preaplin in matca ?" Calatorul nu a mai stat mult pe ganduri , a golit apa din burduf si a slobozit nisipul intr-o groapa din apropiere.
Era vremea apusului , iar omul a ramas cu privirea atintita catre ultimele raze de soare de la orizont. Apoi, s-a cercetat pe el insusi si a zarit piatra de moara care-i atarna de gat. Dintr-o data , a priceput ca aceasta era ultima povara care il impiedica sa isi inalte capul spre ceruri. Si-a desprins de pe trup piatra si a aruncat-o cat a putut mai departe , in rau , dupa care , pasind usor ca un fulg pe drumul invaluit de umbrele serii, si-a reinceput calatoria.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Usurare sufleteasca
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Subscribe to:
Posts (Atom)
