1. Vei lua in primire un corp.Indiferent daca iti place sau nu , este al tau si trebuie sa il pastrezi pentru intreaga perioada cat esti pe pamant.
2. Va trebui sa inveti mai multe lectii.De fapt , vrand-nevrand , esti inscris intr-o scoala cu program permanent numita "viata".
3. Nu exista greseli ci numai lectii. Cresterea si maturizarea este un proces de testare , cadere in greseala si experimentare. Experimentele ratate reprezinta doar niste lectii , la fel ca si cele care se dovedesc a fi viabile.
4. Lectiile sunt repetate pana cand ajungi sa le inveti. De fapt, orice lectie iti va fi prezentata sub diferite forme pana cand ti-o insusesti. In momentul in care ai ajuns sa o inveti , ai dreptul sa treci la urmatoarea lectie.
5. Lectiile nu se termina niciodata. Nu exista nimic in viata care sa nu fie o lectie. Atata timp cat esti in viata inseamna ca ai inca de invatat.
6. Intotdeuna exista un loc mai bun decat "aici". Atunci cand ajungi "acolo" , acesta devine "aici" si apare un alt "acolo" , care la randul sau iti va parea mai bun decat "aici".
7. Ceilalti oameni nu sunt decat niste oglinzi ale tale. Nu iti poate place sau displace ceva la o alta persoana decat daca aceasta reflecta un lucru pe care il iubesti sau il urasti la tine insuti.
8. Tot ceea ce faci in viata depinde numai de tine. Ai la dispozitie toate resursele si instrumentele de care ai nevoie. Cum anume le folosesti este numai si numai treaba ta. Alegerea iti apartine.
9. Raspunsurile sunt intotdeuna in tine insuti. Solutiile la problemele vietii se afla in fiinta ta. Tot ce trebuie sa faci este sa privesti , sa asculti si sa crezi.
10. Imediat ce vei ajunge pe pamant vei uita toate acestea.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Logica spiritului | O poveste cu talc
Ce este Brahman ?
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Showing posts with label om. Show all posts
Showing posts with label om. Show all posts
Friday, January 21, 2011
Tuesday, November 23, 2010
Un altfel de Sisif | O poveste cu talc
O straveche legenda persana povesteste despre un om aflat pe un drum fara sfarsit.Nestiutor de odihna ori zabava , calatorul era impovarat prin groaznice si felurite mijloace ... Pe spate purta sac greu incarcat cu nisip , iar de piept ii atarna un burduf mare , plin cu apa. In mana stanga tinea un urias bolovan , iar in cea dreapta o imensa bucata de stanca. La gat era incins cu o funie noduroasa si roasa , de care era agatata o piatra de moara. Fluierele picioarelor ii sangerau , serpuite de lanturi groase si ruginite avand prinse la capete niste greutati din fier. Pe cap purta, intr-un echilibru fragil , un ditamai bostan, pe jumatate putred.
Barbatul ofta si gemea ori de cate ori se misca , fiecare pas ii infingea in carne mii de pumnale ascutite si toti muschii i se infiorau si tresaltau in continuu , chinuiti de aprige dureri. Calatorul isi blestema soarta, zilele trecute si cele viitoare , iar oboseala parea sa il doboare in fiecare clipa , dar trebuia sa mearga mai departe .Nu avea timp de pierdut ...
Intr-o buna zi , a intalnit un alt drumet , care i-a spus : " Omule, vad ca osteneala te-a ajuns peste masura ! De ce te chinui sa porti in maini bolovanul si coltul acela de stanca ?" "Ei, ca bine zici !" , a exclamat omul. "Cum de nu mi-am dat seama pana acum ?" Apoi , a aruncat cu naduf cele doua poveri intr-un sant de la marginea drumului.
Dupa o vreme , calatorul a fost strigat de un taran care il privea de pe camp cu o adanca mirare : " De ce te straduiesti sa tii pe cap bostanul acela putred pe jumatate ? Si de ce oare iti aduci singur napasta tragand dupa tine cele doua mari greutati din fier ?" "Uf, ca natang mai sunt !", a raspuns omul ."Nu mi-a trecut pana acuma prin cap sa scap de ele!" A azvarlit cat colo bostanul , si-a dezlegat lanturile de la glezne si a mers mai departe , simtindu-se mult mai usor si mai liber in miscari. Cu timpul, chinurile au inceput insa sa ii strabata din nou trupul.
Un pastor cu care si-a incrucisat calea l-a contemplat cu uimire si i-a zis :"Omule , vad ca te cocarjezi sub sacul plin cu nisip din spate , dar in jurul tau este nisip cat vezi cu ochii , cu mult mai mult decat ai putea cara tu vreodata.Iar burduful ala mare cu apa , care ti-ar putea fi de ajutor daca ai traversa cel mai intins desert din locurile astea , ce rost isi are atata vreme cat de-a lungul drumului pe care mergi te insoteste pana hat departe un rau cristalin si preaplin in matca ?" Calatorul nu a mai stat mult pe ganduri , a golit apa din burduf si a slobozit nisipul intr-o groapa din apropiere.
Era vremea apusului , iar omul a ramas cu privirea atintita catre ultimele raze de soare de la orizont. Apoi, s-a cercetat pe el insusi si a zarit piatra de moara care-i atarna de gat. Dintr-o data , a priceput ca aceasta era ultima povara care il impiedica sa isi inalte capul spre ceruri. Si-a desprins de pe trup piatra si a aruncat-o cat a putut mai departe , in rau , dupa care , pasind usor ca un fulg pe drumul invaluit de umbrele serii, si-a reinceput calatoria.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Usurare sufleteasca
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Barbatul ofta si gemea ori de cate ori se misca , fiecare pas ii infingea in carne mii de pumnale ascutite si toti muschii i se infiorau si tresaltau in continuu , chinuiti de aprige dureri. Calatorul isi blestema soarta, zilele trecute si cele viitoare , iar oboseala parea sa il doboare in fiecare clipa , dar trebuia sa mearga mai departe .Nu avea timp de pierdut ...
Intr-o buna zi , a intalnit un alt drumet , care i-a spus : " Omule, vad ca osteneala te-a ajuns peste masura ! De ce te chinui sa porti in maini bolovanul si coltul acela de stanca ?" "Ei, ca bine zici !" , a exclamat omul. "Cum de nu mi-am dat seama pana acum ?" Apoi , a aruncat cu naduf cele doua poveri intr-un sant de la marginea drumului.
Dupa o vreme , calatorul a fost strigat de un taran care il privea de pe camp cu o adanca mirare : " De ce te straduiesti sa tii pe cap bostanul acela putred pe jumatate ? Si de ce oare iti aduci singur napasta tragand dupa tine cele doua mari greutati din fier ?" "Uf, ca natang mai sunt !", a raspuns omul ."Nu mi-a trecut pana acuma prin cap sa scap de ele!" A azvarlit cat colo bostanul , si-a dezlegat lanturile de la glezne si a mers mai departe , simtindu-se mult mai usor si mai liber in miscari. Cu timpul, chinurile au inceput insa sa ii strabata din nou trupul.
Un pastor cu care si-a incrucisat calea l-a contemplat cu uimire si i-a zis :"Omule , vad ca te cocarjezi sub sacul plin cu nisip din spate , dar in jurul tau este nisip cat vezi cu ochii , cu mult mai mult decat ai putea cara tu vreodata.Iar burduful ala mare cu apa , care ti-ar putea fi de ajutor daca ai traversa cel mai intins desert din locurile astea , ce rost isi are atata vreme cat de-a lungul drumului pe care mergi te insoteste pana hat departe un rau cristalin si preaplin in matca ?" Calatorul nu a mai stat mult pe ganduri , a golit apa din burduf si a slobozit nisipul intr-o groapa din apropiere.
Era vremea apusului , iar omul a ramas cu privirea atintita catre ultimele raze de soare de la orizont. Apoi, s-a cercetat pe el insusi si a zarit piatra de moara care-i atarna de gat. Dintr-o data , a priceput ca aceasta era ultima povara care il impiedica sa isi inalte capul spre ceruri. Si-a desprins de pe trup piatra si a aruncat-o cat a putut mai departe , in rau , dupa care , pasind usor ca un fulg pe drumul invaluit de umbrele serii, si-a reinceput calatoria.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Usurare sufleteasca
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Thursday, September 2, 2010
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Potrivit unei legende hinduse , a existat o vreme in care oamenii erau zei , dar ei au s-au folosit peste masura de divinitatea lor , iar Brahma, stapanitorul zeilor , a hotarat sa le-o ia si sa o ascunda intr-un loc unde ei nu ar putea niciodata sa o gaseasca.
"Unde sa le tainuiesc divinitatea ?" Acesta intrebare il framanta intr-atat pe Brahma incat s-a hotarat sa adune toti zeii la sfat.
"Sa o ingropam adanc in pamant" , au spus zeii.
"Nu , nu este bine" , a raspuns Brahma , "ei vor sapa chiar si pana in centrul pamantului pentru a da de ea."
"Sa o scufundam in haurile oceanului" , au exclamat zeii.
" Nici asta nu e o idee prea buna ", a zis Brahma, " oamenii vor invata sa se scufunde in apa si o vor descoperi".
"Sa o ducem pe cel mai inalt pisc al muntilor", au venit cu o noua propunere zeii."
Nu este un ascunzis potrivit" , a spus Brahma, " ei vor invata cum sa se catare pe munti si isi vor recapata divinitatea".
Epuizati de atata framantare a gandurilor , zeii s-au dat batuti : " In cazul asta , nu stim unde am mai putea-o ascunde, intrucat se pare ca nu exista nici un loc de pamant sau din apa in care oamenii nu vor ajunge in cele din urma."
Brahma s-a cufundat in meditatie vreme indelungata si apoi le-a spus :" Iata ce vom face ! Le vom ascunde divinitatea adanc in miezul fiintei lor , caci oamenii nu se vor gandi niciodata sa o caute acolo."
Toti zeii au incuviintat pe loc aceasta stralucita idee , iar lucrurile s-au facut intocmai. De atunci , oamenii nu au odihna mergand de-a lungul si de-a latul pamantului , sapand tunele , scufundandu-se in adancurile oceanelor si explorand tot ce se poate explora , cautand ceva care exista deja in ei insisi.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc
Esenta cunoasterii | O poveste cu talc
Parabola lingurilor | O poveste cu talc
"Unde sa le tainuiesc divinitatea ?" Acesta intrebare il framanta intr-atat pe Brahma incat s-a hotarat sa adune toti zeii la sfat.
"Sa o ingropam adanc in pamant" , au spus zeii.
"Nu , nu este bine" , a raspuns Brahma , "ei vor sapa chiar si pana in centrul pamantului pentru a da de ea."
"Sa o scufundam in haurile oceanului" , au exclamat zeii.
" Nici asta nu e o idee prea buna ", a zis Brahma, " oamenii vor invata sa se scufunde in apa si o vor descoperi".
"Sa o ducem pe cel mai inalt pisc al muntilor", au venit cu o noua propunere zeii."
Nu este un ascunzis potrivit" , a spus Brahma, " ei vor invata cum sa se catare pe munti si isi vor recapata divinitatea".
Epuizati de atata framantare a gandurilor , zeii s-au dat batuti : " In cazul asta , nu stim unde am mai putea-o ascunde, intrucat se pare ca nu exista nici un loc de pamant sau din apa in care oamenii nu vor ajunge in cele din urma."
Brahma s-a cufundat in meditatie vreme indelungata si apoi le-a spus :" Iata ce vom face ! Le vom ascunde divinitatea adanc in miezul fiintei lor , caci oamenii nu se vor gandi niciodata sa o caute acolo."
Toti zeii au incuviintat pe loc aceasta stralucita idee , iar lucrurile s-au facut intocmai. De atunci , oamenii nu au odihna mergand de-a lungul si de-a latul pamantului , sapand tunele , scufundandu-se in adancurile oceanelor si explorand tot ce se poate explora , cautand ceva care exista deja in ei insisi.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc
Esenta cunoasterii | O poveste cu talc
Parabola lingurilor | O poveste cu talc
Sunday, August 29, 2010
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc
Intr-o dimineata , un om sarac din India s-a trezit , ca de obicei , cu matele ghioraindu-i de foame si numai o rupie in buzunar. Cum foamea nu ii dadea deloc pace , a pornit catre piata , in speranta ca va putea cumpara cateva fructe stricate cu ultimul lui banut.
Odata ajuns printre targovetii laudandu-si zgomotos marfurile , privirea i-a fost atrasa fara voie de un barbat imbracat in haine alese , tinand in maini o frumoasa lampa cu ulei pe care era lipita o eticheta cu pretul : “ 1 rupie”.
Nevenindu-i sa-si creada ochlor , omul cel sarac a intrebat daca nu cumva este vreo smecherie la mijloc.
“Nu , nu este nici o pacaleala”, i-a raspuns ciudatul vanzator , “ lampa costa numai o rupie”.Apoi, i-a explicat ca in lampa traieste un duh care are puterea de a indeplini orice dorinta.
“Atunci de ce vrei sa o vinzi ?” , a intrebat cu mirare omul cel sarman.
“Ei bine , duhul din lampa nu are deloc astampar si devine uneori ori foarte sacaitor” , i-a impartasit in soapta barbatul .”Iar , daca nu ii dai atentie , incepe pe nepusa masa sa iti ia inapoi tot ce ti-a daruit”.
“In cazul asta “ , a zis omul sarac , “ daca spui ca nu iti mai face de trebuinta , am sa cumpar eu lampa”.
Imediat ce a ajuns acasa , omul a frecat cu mainile tremurande lampa , iar duhul s-a ivit intr-o clipa , intreband : “ Cum pot sa te slujesc , stapane ?”
“Pregateste-mi o masa demna de un rege “, i-a poruncit omul cel sarman.
In cateva secunde, duhul i-a adus pe masa un pranz mai mult decat imbelsugat , alcatuit din 87 de feluri de mancare.
Bietul om macinat de foame a ramas inmarmurit de incantare , dar abia a inceput sa guste din felurile alese ca geniul s-a itit in fata lui , intreband iarasi : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
De frica ca nu cumva sa ii ia de pe masa toate bunatatile , omul i-a poruncit “ Construieste-mi un castel maret , asemeni celui al unui maharajah !”
In numai cateva clipe, omul s-a trezit in interiorul unui palat urias , incarcat de bogatii.I-ar fi placut sa porneasca in explorarea lui, dar duhul i s-a infatisat din nou, spunandu-i : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
Cu adevarat , duhul iti indeplinea pe loc orice dorinta , dar daca nu il luai in seama , iti lua inapoi darurile la fel de repede cum ti le adusese .
Necajit si ingandurat , omul cel sarman s-a dus la inteleptul satului, pentru a-i cere un sfat. Dupa ce a stat la sfat vreme de cateva ore, omul i-a cerut duhului : “ Ciopleste un stalp din cel mai inalt copac pe care il vei gasi in padure si infinge-l in pamant”. Plin de sargauinta , ca de obicei, duhul si-a dus la indeplinire sarcina cat ai clipi din ochi. “Iar acum, duhule, urca si coboara in continuu de pe stalp pana cand iti spun eu sa te opresti”.
Duhul a pornit ca din pusca sa escaladeze si sa se dea jos de pe stalp, iar omul si-a mancat pe indelete pranzul, si-a explorat palatul si a tras un pui de somn.
Atunci cand , impreuna cu inteleptul satului , a mers sa vada ce mai facea duhul , l-a gasit tragand aghioase la poalele stalpului.
“La fel este si cu duhul gandirii din fiecare om”, a explicat inteleptul. “El este plin de neastampar in incercarea de a-si satisface orice dorinta , imprastiindu-ne astfel viata. Stalpul este , de fapt , un instrument numit “mantra”. Coborandu-l si urcandu-l la nesfarsit , mintea noastra agitata este tinuta ocupata pana cand cade la pamant adormita.Numai in acest fel sinele nostru adevarat se poate bucura in aceasta lume “.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Molia indragostita de o stea | O poveste cu talc
Lupta dintre bine si rau | O poveste cu talc
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Odata ajuns printre targovetii laudandu-si zgomotos marfurile , privirea i-a fost atrasa fara voie de un barbat imbracat in haine alese , tinand in maini o frumoasa lampa cu ulei pe care era lipita o eticheta cu pretul : “ 1 rupie”.
Nevenindu-i sa-si creada ochlor , omul cel sarac a intrebat daca nu cumva este vreo smecherie la mijloc.
“Nu , nu este nici o pacaleala”, i-a raspuns ciudatul vanzator , “ lampa costa numai o rupie”.Apoi, i-a explicat ca in lampa traieste un duh care are puterea de a indeplini orice dorinta.
“Atunci de ce vrei sa o vinzi ?” , a intrebat cu mirare omul cel sarman.
“Ei bine , duhul din lampa nu are deloc astampar si devine uneori ori foarte sacaitor” , i-a impartasit in soapta barbatul .”Iar , daca nu ii dai atentie , incepe pe nepusa masa sa iti ia inapoi tot ce ti-a daruit”.
“In cazul asta “ , a zis omul sarac , “ daca spui ca nu iti mai face de trebuinta , am sa cumpar eu lampa”.
Imediat ce a ajuns acasa , omul a frecat cu mainile tremurande lampa , iar duhul s-a ivit intr-o clipa , intreband : “ Cum pot sa te slujesc , stapane ?”
“Pregateste-mi o masa demna de un rege “, i-a poruncit omul cel sarman.
In cateva secunde, duhul i-a adus pe masa un pranz mai mult decat imbelsugat , alcatuit din 87 de feluri de mancare.
Bietul om macinat de foame a ramas inmarmurit de incantare , dar abia a inceput sa guste din felurile alese ca geniul s-a itit in fata lui , intreband iarasi : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
De frica ca nu cumva sa ii ia de pe masa toate bunatatile , omul i-a poruncit “ Construieste-mi un castel maret , asemeni celui al unui maharajah !”
In numai cateva clipe, omul s-a trezit in interiorul unui palat urias , incarcat de bogatii.I-ar fi placut sa porneasca in explorarea lui, dar duhul i s-a infatisat din nou, spunandu-i : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
Cu adevarat , duhul iti indeplinea pe loc orice dorinta , dar daca nu il luai in seama , iti lua inapoi darurile la fel de repede cum ti le adusese .
Necajit si ingandurat , omul cel sarman s-a dus la inteleptul satului, pentru a-i cere un sfat. Dupa ce a stat la sfat vreme de cateva ore, omul i-a cerut duhului : “ Ciopleste un stalp din cel mai inalt copac pe care il vei gasi in padure si infinge-l in pamant”. Plin de sargauinta , ca de obicei, duhul si-a dus la indeplinire sarcina cat ai clipi din ochi. “Iar acum, duhule, urca si coboara in continuu de pe stalp pana cand iti spun eu sa te opresti”.
Duhul a pornit ca din pusca sa escaladeze si sa se dea jos de pe stalp, iar omul si-a mancat pe indelete pranzul, si-a explorat palatul si a tras un pui de somn.
Atunci cand , impreuna cu inteleptul satului , a mers sa vada ce mai facea duhul , l-a gasit tragand aghioase la poalele stalpului.
“La fel este si cu duhul gandirii din fiecare om”, a explicat inteleptul. “El este plin de neastampar in incercarea de a-si satisface orice dorinta , imprastiindu-ne astfel viata. Stalpul este , de fapt , un instrument numit “mantra”. Coborandu-l si urcandu-l la nesfarsit , mintea noastra agitata este tinuta ocupata pana cand cade la pamant adormita.Numai in acest fel sinele nostru adevarat se poate bucura in aceasta lume “.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Molia indragostita de o stea | O poveste cu talc
Lupta dintre bine si rau | O poveste cu talc
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Wednesday, August 25, 2010
Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
O poveste de Paulo Coehlo
Un samurai , cunoscut pentru nobletea si cinstea sa , a mers odata la un vestit calugar Zen pentru a-i cere sfatul.In momentul in care a intrat in templu si l-a zarit pe maestrul Zen cufundat in rugaciune , s-a simtit mult mai prejos decat acesta ; in ciuda faptului ca luptase toata viata pentru pace si dreptate , el nu ajunsese nici pe aproape la starea de gratie atinsa de barbatul din fata lui.
“De ce simt din toata fiinta mea ca sunt inferior ?” , l-a intrebat el pe calugarul care tocmai isi terminase rugaciunea .”Am infruntat de nenumarate ori moartea , le-am luat apararea celor slabi si nu exista nimic in viata mea de care m-as putea rusina.Cu toate acestea , atunci cand te-am zarit meditand , am simtit ca viata mea este marunta si lipsita de importanta.”
“Asteapta “ , i-a spus calugarul . “Dupa ce voi termina cu toti cei care au venit astazi sa ma vada , iti voi raspunde.”
Samuraiul si-a petrecut intreaga zi sezand in gradina templului , privind la oamenii insetati de o povata , care intrau si ieseau din cladire. Calugarul ii primea pe toti cu aceeasi rabdare si cu un neschimbat zambet al iluminarii intiparit pe fata . In cele din urma , rabdarea samurauiului a inceput sa cedeze , intrucat el era nascut sa actioneze si nu sa astepte.
La caderea noptii , atunci cand toata lumea plecase , samuraiul a intrebat : “ Acum poti sa imi dai sfat si invatatura ?”
Maestrul l-a invitat printr-un gest in camera sa.Luna plina stralucea in ceruri , iar intreaga atmosfera din jur emana profunzime si liniste.
“Ai vazut cat de frumoasa este luna ?” a murmurat calugarul.” Ea va traversa intreaga bolta cereasca , iar maine soarele isi va trimite din nou razele asupra nostra.Lumina soarelui este insa mai stralucitoare decat cea a lunii , si scoate in evidenta toate detaliile lumii lumii care ne inconjoara : copacii , muntii, norii. Am contemplat luna vreme de doi ani si nu am auzit-o niciodata spunand : “De ce nu straluceasc la fel de tare precum soarele ? Oare pentru ca sunt inferioara ?”
“Desigur ca nu “ , a raspuns samuraiul.”Luna si soarele sunt lucruri diferite si fiecare are propria-i frumusete .Nu ai cum sa le compari.”
“Asadar , stii raspunsul.Noi doi suntem tipuri diferiti de oameni , fiecare din noi lupta in felul sau pentru credinta lui si face astfel posibil ca lumea sa fie mai buna ; restul nu este decat aparenta.”
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Un samurai , cunoscut pentru nobletea si cinstea sa , a mers odata la un vestit calugar Zen pentru a-i cere sfatul.In momentul in care a intrat in templu si l-a zarit pe maestrul Zen cufundat in rugaciune , s-a simtit mult mai prejos decat acesta ; in ciuda faptului ca luptase toata viata pentru pace si dreptate , el nu ajunsese nici pe aproape la starea de gratie atinsa de barbatul din fata lui.
“De ce simt din toata fiinta mea ca sunt inferior ?” , l-a intrebat el pe calugarul care tocmai isi terminase rugaciunea .”Am infruntat de nenumarate ori moartea , le-am luat apararea celor slabi si nu exista nimic in viata mea de care m-as putea rusina.Cu toate acestea , atunci cand te-am zarit meditand , am simtit ca viata mea este marunta si lipsita de importanta.”
“Asteapta “ , i-a spus calugarul . “Dupa ce voi termina cu toti cei care au venit astazi sa ma vada , iti voi raspunde.”
Samuraiul si-a petrecut intreaga zi sezand in gradina templului , privind la oamenii insetati de o povata , care intrau si ieseau din cladire. Calugarul ii primea pe toti cu aceeasi rabdare si cu un neschimbat zambet al iluminarii intiparit pe fata . In cele din urma , rabdarea samurauiului a inceput sa cedeze , intrucat el era nascut sa actioneze si nu sa astepte.
La caderea noptii , atunci cand toata lumea plecase , samuraiul a intrebat : “ Acum poti sa imi dai sfat si invatatura ?”
Maestrul l-a invitat printr-un gest in camera sa.Luna plina stralucea in ceruri , iar intreaga atmosfera din jur emana profunzime si liniste.
“Ai vazut cat de frumoasa este luna ?” a murmurat calugarul.” Ea va traversa intreaga bolta cereasca , iar maine soarele isi va trimite din nou razele asupra nostra.Lumina soarelui este insa mai stralucitoare decat cea a lunii , si scoate in evidenta toate detaliile lumii lumii care ne inconjoara : copacii , muntii, norii. Am contemplat luna vreme de doi ani si nu am auzit-o niciodata spunand : “De ce nu straluceasc la fel de tare precum soarele ? Oare pentru ca sunt inferioara ?”
“Desigur ca nu “ , a raspuns samuraiul.”Luna si soarele sunt lucruri diferite si fiecare are propria-i frumusete .Nu ai cum sa le compari.”
“Asadar , stii raspunsul.Noi doi suntem tipuri diferiti de oameni , fiecare din noi lupta in felul sau pentru credinta lui si face astfel posibil ca lumea sa fie mai buna ; restul nu este decat aparenta.”
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Subscribe to:
Posts (Atom)
