Impreuna sunteti nascuti si totdeuna veti fi impreuna.
Alaturi veti fi atunci cand albele aripi ale mortii va vor risipi zilele ,
Si impreuna va veti regasi chiar si in amintirea tacuta a lui Dumnezeu.
Lasati un spatiu insa in impreunarea voastra ,
Si vanturilor ceresti dati-le voie sa danseze intre voi .
Iubiti-va unul pe celalalt , dar nu nu va legati prin dragoste :
Lasati-o mai curand sa fie o miscatoare mare intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va unul celuilalt paharul, dar nu dintr-o singura ulcea .
Daruiti-va unul altuia painea, dar nu din aceeasi pita .
Cantati si dansati impreuna , fericiti-va, dar lasati-va singuri unul pe celalalt :
Chiar daca strunele lautei nu-s impreunate , ele in acelasi cantec vibreaza .
Oferiti-va unul altuia inima , dar nu o lasati zalog celuilalt.
Ramaneti impreuna, dar nu foarte aproape unul de celalalt ,
Caci stalpii templului despartiti se aseaza ,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul in a celuilalt umbra.
Traducere dupa un poem al lui Kahlil Gibran (1883 - 1931)
Talmacire de godessdiana88
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Crima si pedeapsa - Kahlil Gibran
Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Showing posts with label intelepciune. Show all posts
Showing posts with label intelepciune. Show all posts
Monday, November 29, 2010
Tuesday, October 5, 2010
Cunoaste-te pe tine insuti | O poveste cu talc
Intr-o zi, Chaerephon , cel mai bun prieten al lui Socrate a intrebat Pythia de la Oracolul din Delphi :" Exista vreun alt om pe pamant mai intelept decat Socrate ?"
Raspunsul a venit fara sovaire :" Nu , nu exista alt muritor mai intelept decat Socrate".
Chaerephon a alergat intr-un suflet la prietenul sau si i-a adus la cunostiinta mesajul Oracolului. Spre surpriza lui, Socrate nu a parut deloc incantat ci , din contra , s-a intunecat la fata.
Socrate nu credea ca era cel mai inteligent sau intelept om de pe pamant.Pentru a contrazice afirmatia Pythiei , el s-a hotarat sa caute un muritor inzestrat cu o mai mare intelegere si o mai profunda gandire decat a lui.
Mai intai, Socrate a intalnit un politician.Versat in lupta pentru putere, acesta avea o parere nemaipomenita despre intelepciunea sa, asa ca a inceput sa peroreze fara oprire despre o mie si unul de subiecte .Socrate si-a dat seama de vanitatea si egoismul politicianului , si si-a spus in sinea lui :"Aceasta persoana nu stie nimic despre compasiune si nu are o invatatura aleasa.El crede ca stie totul.Cel putin , eu recunosc ca sunt un ignorant.Se pare ca sunt totusi mai intelept decat el."
Socrate nu s-a dat batut , asa ca si-a continuat cautarea.In cele din urma , a ajuns sa cunoasca un poet , un geniu neintrecut in manuirea cuvintelor , care se credea cel mai intelept om din lume doar pentru ca stia sa compuna poeme maiestre . Apoi , Socrate a intalnit un mestesugar , un om care facea aceeasi greseala ca si poetul , intrucat credea ca arta lui neintrecuta il indreptatea sa se creada cel mai intelept om de pe pamant.
Socrate s-a gandit ca ignoranta si aroganta subminau mintea celor trei oameni cu care se gasise pana atunci. In acest fel , el a inteles adevaratul inteles al raspunsului dat de Oracol lui Chaerephon.El si-a dat seama ca Pythia nu spusese de fapt ca el ar fi cel mai intelept om din lume, ci doar ca era mai intelept decat altii pentru ca era mult mai constient de ignoranta lui .Desi Socrate era un profet al spiritului, el nu se putea opri sa nu isi intrevada in fiecare clipa lipsa de cunoastere.Poate ca ar trebui sa ne amintim mai des vestitele cuvintele inscrise pe frontispiciul Oracolului din Delphi, cuvinte care par sa il fi inspirat pe Socrate in calatoria sa spre intelepciune : "Cunoaste-te pe tine insuti".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum se da un sfat ? | O poveste cu talc
Dragoste oarba | O poveste cu talc
Fereastra catre lume | O poveste cu talc
Raspunsul a venit fara sovaire :" Nu , nu exista alt muritor mai intelept decat Socrate".
Chaerephon a alergat intr-un suflet la prietenul sau si i-a adus la cunostiinta mesajul Oracolului. Spre surpriza lui, Socrate nu a parut deloc incantat ci , din contra , s-a intunecat la fata.
Socrate nu credea ca era cel mai inteligent sau intelept om de pe pamant.Pentru a contrazice afirmatia Pythiei , el s-a hotarat sa caute un muritor inzestrat cu o mai mare intelegere si o mai profunda gandire decat a lui.
Mai intai, Socrate a intalnit un politician.Versat in lupta pentru putere, acesta avea o parere nemaipomenita despre intelepciunea sa, asa ca a inceput sa peroreze fara oprire despre o mie si unul de subiecte .Socrate si-a dat seama de vanitatea si egoismul politicianului , si si-a spus in sinea lui :"Aceasta persoana nu stie nimic despre compasiune si nu are o invatatura aleasa.El crede ca stie totul.Cel putin , eu recunosc ca sunt un ignorant.Se pare ca sunt totusi mai intelept decat el."
Socrate nu s-a dat batut , asa ca si-a continuat cautarea.In cele din urma , a ajuns sa cunoasca un poet , un geniu neintrecut in manuirea cuvintelor , care se credea cel mai intelept om din lume doar pentru ca stia sa compuna poeme maiestre . Apoi , Socrate a intalnit un mestesugar , un om care facea aceeasi greseala ca si poetul , intrucat credea ca arta lui neintrecuta il indreptatea sa se creada cel mai intelept om de pe pamant.
Socrate s-a gandit ca ignoranta si aroganta subminau mintea celor trei oameni cu care se gasise pana atunci. In acest fel , el a inteles adevaratul inteles al raspunsului dat de Oracol lui Chaerephon.El si-a dat seama ca Pythia nu spusese de fapt ca el ar fi cel mai intelept om din lume, ci doar ca era mai intelept decat altii pentru ca era mult mai constient de ignoranta lui .Desi Socrate era un profet al spiritului, el nu se putea opri sa nu isi intrevada in fiecare clipa lipsa de cunoastere.Poate ca ar trebui sa ne amintim mai des vestitele cuvintele inscrise pe frontispiciul Oracolului din Delphi, cuvinte care par sa il fi inspirat pe Socrate in calatoria sa spre intelepciune : "Cunoaste-te pe tine insuti".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum se da un sfat ? | O poveste cu talc
Dragoste oarba | O poveste cu talc
Fereastra catre lume | O poveste cu talc
Monday, September 6, 2010
Cum descoperi cu adevarat ce este frica | O poveste cu talc
O poveste de Paulo Coelho
Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sau favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai , iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.
Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari , unul dintre curteni - care traise de mic in munti si nu vazuse marea niciodata - a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta , omul striga din rasputeri , urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca acea calatorie nu este deloc primejdioasa si nu are nici un motiv sa se teama , dar , desi auzea cuvintele de mangaiere , acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca , iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.
Au trecut in acest fel doua zile , nimeni de pe corabie neputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port , cand unul dintre consilierii sai , cunoascut pentru marea-i intelepciune , a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
" Inaltimea ta , cu permisiunea ta , voi reusi sa il linistesc pe acest om."
Fara nici o ezitare , sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta , ci ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.
Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri , multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat , cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.
Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline , s-a dus la fund , inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe , mai rasunator ca niciodata , s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.
Din acea zi nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin , el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul , care fusese pana atunci un chin pentru toti , a devenit placut si relaxant.
La scurt timp dupa ce nava a revenit in port , sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
" Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit , el va reusi sa se linisteasca ?"
"Din cauza casatoriei mele " , a raspuns curteanul."Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta ; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la fel ca acel om .Intr-o zi , ea nu a mai suportat si m-a parasit , lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma , s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel , omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea , a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Logica spiritului | O poveste cu talc
Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sau favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai , iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.
Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari , unul dintre curteni - care traise de mic in munti si nu vazuse marea niciodata - a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta , omul striga din rasputeri , urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca acea calatorie nu este deloc primejdioasa si nu are nici un motiv sa se teama , dar , desi auzea cuvintele de mangaiere , acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca , iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.
Au trecut in acest fel doua zile , nimeni de pe corabie neputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port , cand unul dintre consilierii sai , cunoascut pentru marea-i intelepciune , a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
" Inaltimea ta , cu permisiunea ta , voi reusi sa il linistesc pe acest om."
Fara nici o ezitare , sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta , ci ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.
Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri , multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat , cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.
Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline , s-a dus la fund , inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe , mai rasunator ca niciodata , s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.
Din acea zi nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin , el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul , care fusese pana atunci un chin pentru toti , a devenit placut si relaxant.
La scurt timp dupa ce nava a revenit in port , sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
" Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit , el va reusi sa se linisteasca ?"
"Din cauza casatoriei mele " , a raspuns curteanul."Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta ; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la fel ca acel om .Intr-o zi , ea nu a mai suportat si m-a parasit , lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma , s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel , omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea , a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Logica spiritului | O poveste cu talc
Tuesday, August 31, 2010
Esenta cunoasterii | O poveste cu talc
In vremuri stravechi, de mult uitate , un imparat a chemat in fata lui un invatat despre care se spunea ca ar fi cel mai intelept om de pe intreg cuprinsul lumii , si i-a cerut sa ii scrie o carte despre esenta cunoasterii.
Inteleptul s-a pus pe treaba si , dupa 12 ani , i-a inmanat imparatului mai multe volume groase, legate in piele.
"Este prea mult " , a exclamat suveranul , "aduna-mi toata cunoasterea intr-o singura carte".
Invatatul s-a supus si s-a intors la munca vreme de inca 4 ani.
Atunci cand a asezat in fata imparatului cartea cuprinzand toata cunoasterea umana , acesta dat nemultumit din cap : " Nu , este prea mult de citit.Eu trebuie sa guvernez o imparatie si nu am timp de pierdut .Scrie-mi cateva pagini cu lucrurile care crezi ca sunt cu adevarat importante si intoarce-te la mine".
Din nou , inteleptul s-a asternut pe treaba si , dupa 2 ani, a reusit sa rezume toata cunoasterea lui pe cateva foi de hartie. El i le-a daruit , plin de speranta , imparatului, dar acestea era prea ocupat in acea zi , asa ca i-a poruncit invatatului sa concentreze toata intelepciunea lui pe o singura pagina.
Omului i-ai mai trebuit cativa ani pentru a duce la capat aceasta dificila sarcina.
Atunci cand a ajuns din nou la curtea imperiala , suveranul i-a spus plictisit : " Nu , nu , nu pot sa citesc atat.Este si asa prea mult.Vreau sa-ti fac o sugestie : nu mai scrie nimic.Incearca sa concentrezi toata esenta cunoasterii tale intr-un singur cuvant , apoi vino sa mi-l impartasesti si te voi rasplati asa cum nici nu visezi."
Invatatul s-a retras intr-un loc izolat, la mare departare de orice faptura omeneasca , si s-a lasat intru totul in voia meditatiei. In cele din urma , a reusit sa gaseasca cuvantul , unicul cuvant in care se aduna imensa lui cunoastere , intelepciune si experienta , si s-a dus neintarziat la palat, cerand o audienta.
Imparatul , devenit batran si garbovit odata cu trecerea anilor , l-a intrebat : " Ei , ai gasit cuvantul?"
"Da, maiestate, l-am descoperit !"
"Atunci, vino sa mi-l soptesti la ureche".
Invatatul s-a apropiat de suveran , s-a aplecat catre el si i-a soptit ceva la ureche .
"Hei, dar stiam deja lucrul asta !" , a exclamat imparatul.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc
Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc
Inteleptul s-a pus pe treaba si , dupa 12 ani , i-a inmanat imparatului mai multe volume groase, legate in piele.
"Este prea mult " , a exclamat suveranul , "aduna-mi toata cunoasterea intr-o singura carte".
Invatatul s-a supus si s-a intors la munca vreme de inca 4 ani.
Atunci cand a asezat in fata imparatului cartea cuprinzand toata cunoasterea umana , acesta dat nemultumit din cap : " Nu , este prea mult de citit.Eu trebuie sa guvernez o imparatie si nu am timp de pierdut .Scrie-mi cateva pagini cu lucrurile care crezi ca sunt cu adevarat importante si intoarce-te la mine".
Din nou , inteleptul s-a asternut pe treaba si , dupa 2 ani, a reusit sa rezume toata cunoasterea lui pe cateva foi de hartie. El i le-a daruit , plin de speranta , imparatului, dar acestea era prea ocupat in acea zi , asa ca i-a poruncit invatatului sa concentreze toata intelepciunea lui pe o singura pagina.
Omului i-ai mai trebuit cativa ani pentru a duce la capat aceasta dificila sarcina.
Atunci cand a ajuns din nou la curtea imperiala , suveranul i-a spus plictisit : " Nu , nu , nu pot sa citesc atat.Este si asa prea mult.Vreau sa-ti fac o sugestie : nu mai scrie nimic.Incearca sa concentrezi toata esenta cunoasterii tale intr-un singur cuvant , apoi vino sa mi-l impartasesti si te voi rasplati asa cum nici nu visezi."
Invatatul s-a retras intr-un loc izolat, la mare departare de orice faptura omeneasca , si s-a lasat intru totul in voia meditatiei. In cele din urma , a reusit sa gaseasca cuvantul , unicul cuvant in care se aduna imensa lui cunoastere , intelepciune si experienta , si s-a dus neintarziat la palat, cerand o audienta.
Imparatul , devenit batran si garbovit odata cu trecerea anilor , l-a intrebat : " Ei , ai gasit cuvantul?"
"Da, maiestate, l-am descoperit !"
"Atunci, vino sa mi-l soptesti la ureche".
Invatatul s-a apropiat de suveran , s-a aplecat catre el si i-a soptit ceva la ureche .
"Hei, dar stiam deja lucrul asta !" , a exclamat imparatul.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc
Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc
Sunday, August 29, 2010
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc
Intr-o dimineata , un om sarac din India s-a trezit , ca de obicei , cu matele ghioraindu-i de foame si numai o rupie in buzunar. Cum foamea nu ii dadea deloc pace , a pornit catre piata , in speranta ca va putea cumpara cateva fructe stricate cu ultimul lui banut.
Odata ajuns printre targovetii laudandu-si zgomotos marfurile , privirea i-a fost atrasa fara voie de un barbat imbracat in haine alese , tinand in maini o frumoasa lampa cu ulei pe care era lipita o eticheta cu pretul : “ 1 rupie”.
Nevenindu-i sa-si creada ochlor , omul cel sarac a intrebat daca nu cumva este vreo smecherie la mijloc.
“Nu , nu este nici o pacaleala”, i-a raspuns ciudatul vanzator , “ lampa costa numai o rupie”.Apoi, i-a explicat ca in lampa traieste un duh care are puterea de a indeplini orice dorinta.
“Atunci de ce vrei sa o vinzi ?” , a intrebat cu mirare omul cel sarman.
“Ei bine , duhul din lampa nu are deloc astampar si devine uneori ori foarte sacaitor” , i-a impartasit in soapta barbatul .”Iar , daca nu ii dai atentie , incepe pe nepusa masa sa iti ia inapoi tot ce ti-a daruit”.
“In cazul asta “ , a zis omul sarac , “ daca spui ca nu iti mai face de trebuinta , am sa cumpar eu lampa”.
Imediat ce a ajuns acasa , omul a frecat cu mainile tremurande lampa , iar duhul s-a ivit intr-o clipa , intreband : “ Cum pot sa te slujesc , stapane ?”
“Pregateste-mi o masa demna de un rege “, i-a poruncit omul cel sarman.
In cateva secunde, duhul i-a adus pe masa un pranz mai mult decat imbelsugat , alcatuit din 87 de feluri de mancare.
Bietul om macinat de foame a ramas inmarmurit de incantare , dar abia a inceput sa guste din felurile alese ca geniul s-a itit in fata lui , intreband iarasi : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
De frica ca nu cumva sa ii ia de pe masa toate bunatatile , omul i-a poruncit “ Construieste-mi un castel maret , asemeni celui al unui maharajah !”
In numai cateva clipe, omul s-a trezit in interiorul unui palat urias , incarcat de bogatii.I-ar fi placut sa porneasca in explorarea lui, dar duhul i s-a infatisat din nou, spunandu-i : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
Cu adevarat , duhul iti indeplinea pe loc orice dorinta , dar daca nu il luai in seama , iti lua inapoi darurile la fel de repede cum ti le adusese .
Necajit si ingandurat , omul cel sarman s-a dus la inteleptul satului, pentru a-i cere un sfat. Dupa ce a stat la sfat vreme de cateva ore, omul i-a cerut duhului : “ Ciopleste un stalp din cel mai inalt copac pe care il vei gasi in padure si infinge-l in pamant”. Plin de sargauinta , ca de obicei, duhul si-a dus la indeplinire sarcina cat ai clipi din ochi. “Iar acum, duhule, urca si coboara in continuu de pe stalp pana cand iti spun eu sa te opresti”.
Duhul a pornit ca din pusca sa escaladeze si sa se dea jos de pe stalp, iar omul si-a mancat pe indelete pranzul, si-a explorat palatul si a tras un pui de somn.
Atunci cand , impreuna cu inteleptul satului , a mers sa vada ce mai facea duhul , l-a gasit tragand aghioase la poalele stalpului.
“La fel este si cu duhul gandirii din fiecare om”, a explicat inteleptul. “El este plin de neastampar in incercarea de a-si satisface orice dorinta , imprastiindu-ne astfel viata. Stalpul este , de fapt , un instrument numit “mantra”. Coborandu-l si urcandu-l la nesfarsit , mintea noastra agitata este tinuta ocupata pana cand cade la pamant adormita.Numai in acest fel sinele nostru adevarat se poate bucura in aceasta lume “.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Molia indragostita de o stea | O poveste cu talc
Lupta dintre bine si rau | O poveste cu talc
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Odata ajuns printre targovetii laudandu-si zgomotos marfurile , privirea i-a fost atrasa fara voie de un barbat imbracat in haine alese , tinand in maini o frumoasa lampa cu ulei pe care era lipita o eticheta cu pretul : “ 1 rupie”.
Nevenindu-i sa-si creada ochlor , omul cel sarac a intrebat daca nu cumva este vreo smecherie la mijloc.
“Nu , nu este nici o pacaleala”, i-a raspuns ciudatul vanzator , “ lampa costa numai o rupie”.Apoi, i-a explicat ca in lampa traieste un duh care are puterea de a indeplini orice dorinta.
“Atunci de ce vrei sa o vinzi ?” , a intrebat cu mirare omul cel sarman.
“Ei bine , duhul din lampa nu are deloc astampar si devine uneori ori foarte sacaitor” , i-a impartasit in soapta barbatul .”Iar , daca nu ii dai atentie , incepe pe nepusa masa sa iti ia inapoi tot ce ti-a daruit”.
“In cazul asta “ , a zis omul sarac , “ daca spui ca nu iti mai face de trebuinta , am sa cumpar eu lampa”.
Imediat ce a ajuns acasa , omul a frecat cu mainile tremurande lampa , iar duhul s-a ivit intr-o clipa , intreband : “ Cum pot sa te slujesc , stapane ?”
“Pregateste-mi o masa demna de un rege “, i-a poruncit omul cel sarman.
In cateva secunde, duhul i-a adus pe masa un pranz mai mult decat imbelsugat , alcatuit din 87 de feluri de mancare.
Bietul om macinat de foame a ramas inmarmurit de incantare , dar abia a inceput sa guste din felurile alese ca geniul s-a itit in fata lui , intreband iarasi : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
De frica ca nu cumva sa ii ia de pe masa toate bunatatile , omul i-a poruncit “ Construieste-mi un castel maret , asemeni celui al unui maharajah !”
In numai cateva clipe, omul s-a trezit in interiorul unui palat urias , incarcat de bogatii.I-ar fi placut sa porneasca in explorarea lui, dar duhul i s-a infatisat din nou, spunandu-i : “ Cum pot sa te slujesc, stapane ?”
Cu adevarat , duhul iti indeplinea pe loc orice dorinta , dar daca nu il luai in seama , iti lua inapoi darurile la fel de repede cum ti le adusese .
Necajit si ingandurat , omul cel sarman s-a dus la inteleptul satului, pentru a-i cere un sfat. Dupa ce a stat la sfat vreme de cateva ore, omul i-a cerut duhului : “ Ciopleste un stalp din cel mai inalt copac pe care il vei gasi in padure si infinge-l in pamant”. Plin de sargauinta , ca de obicei, duhul si-a dus la indeplinire sarcina cat ai clipi din ochi. “Iar acum, duhule, urca si coboara in continuu de pe stalp pana cand iti spun eu sa te opresti”.
Duhul a pornit ca din pusca sa escaladeze si sa se dea jos de pe stalp, iar omul si-a mancat pe indelete pranzul, si-a explorat palatul si a tras un pui de somn.
Atunci cand , impreuna cu inteleptul satului , a mers sa vada ce mai facea duhul , l-a gasit tragand aghioase la poalele stalpului.
“La fel este si cu duhul gandirii din fiecare om”, a explicat inteleptul. “El este plin de neastampar in incercarea de a-si satisface orice dorinta , imprastiindu-ne astfel viata. Stalpul este , de fapt , un instrument numit “mantra”. Coborandu-l si urcandu-l la nesfarsit , mintea noastra agitata este tinuta ocupata pana cand cade la pamant adormita.Numai in acest fel sinele nostru adevarat se poate bucura in aceasta lume “.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Molia indragostita de o stea | O poveste cu talc
Lupta dintre bine si rau | O poveste cu talc
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Friday, August 27, 2010
Lupta dintre bine si rau | O poveste cu talc
In intunericul noptii, focul de tabara dadea nastere unor figuri fantastice si inspaimantatoare . Batranul indian Cherokee ii povestea nepotului asezat langa el :”In viata fiecaruia dintre noi exista se da o lupta crancena intre doi lupi.
Unul dintre ei este raul : el aduce frica , mania, invidia , lacomia , aroganta , dusmania si inselatoria.
Cel de-al doilea este binele , adica bucuria , seninatatea , modestia , increderea , generozitatea , adevarul , bunatatea si compasiunea.”
“Si care dintre ei invinge pana la urma, bunicule ?” , intreba pe nerasuflate copilul.
“Desigur “ , ii raspunse batranul , “acela pe care il hranesti mai mult”.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
Molia indragostita de o stea | O poveste cu talc
Unul dintre ei este raul : el aduce frica , mania, invidia , lacomia , aroganta , dusmania si inselatoria.
Cel de-al doilea este binele , adica bucuria , seninatatea , modestia , increderea , generozitatea , adevarul , bunatatea si compasiunea.”
“Si care dintre ei invinge pana la urma, bunicule ?” , intreba pe nerasuflate copilul.
“Desigur “ , ii raspunse batranul , “acela pe care il hranesti mai mult”.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
Molia indragostita de o stea | O poveste cu talc
Wednesday, August 25, 2010
Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
O poveste de Paulo Coehlo
Un samurai , cunoscut pentru nobletea si cinstea sa , a mers odata la un vestit calugar Zen pentru a-i cere sfatul.In momentul in care a intrat in templu si l-a zarit pe maestrul Zen cufundat in rugaciune , s-a simtit mult mai prejos decat acesta ; in ciuda faptului ca luptase toata viata pentru pace si dreptate , el nu ajunsese nici pe aproape la starea de gratie atinsa de barbatul din fata lui.
“De ce simt din toata fiinta mea ca sunt inferior ?” , l-a intrebat el pe calugarul care tocmai isi terminase rugaciunea .”Am infruntat de nenumarate ori moartea , le-am luat apararea celor slabi si nu exista nimic in viata mea de care m-as putea rusina.Cu toate acestea , atunci cand te-am zarit meditand , am simtit ca viata mea este marunta si lipsita de importanta.”
“Asteapta “ , i-a spus calugarul . “Dupa ce voi termina cu toti cei care au venit astazi sa ma vada , iti voi raspunde.”
Samuraiul si-a petrecut intreaga zi sezand in gradina templului , privind la oamenii insetati de o povata , care intrau si ieseau din cladire. Calugarul ii primea pe toti cu aceeasi rabdare si cu un neschimbat zambet al iluminarii intiparit pe fata . In cele din urma , rabdarea samurauiului a inceput sa cedeze , intrucat el era nascut sa actioneze si nu sa astepte.
La caderea noptii , atunci cand toata lumea plecase , samuraiul a intrebat : “ Acum poti sa imi dai sfat si invatatura ?”
Maestrul l-a invitat printr-un gest in camera sa.Luna plina stralucea in ceruri , iar intreaga atmosfera din jur emana profunzime si liniste.
“Ai vazut cat de frumoasa este luna ?” a murmurat calugarul.” Ea va traversa intreaga bolta cereasca , iar maine soarele isi va trimite din nou razele asupra nostra.Lumina soarelui este insa mai stralucitoare decat cea a lunii , si scoate in evidenta toate detaliile lumii lumii care ne inconjoara : copacii , muntii, norii. Am contemplat luna vreme de doi ani si nu am auzit-o niciodata spunand : “De ce nu straluceasc la fel de tare precum soarele ? Oare pentru ca sunt inferioara ?”
“Desigur ca nu “ , a raspuns samuraiul.”Luna si soarele sunt lucruri diferite si fiecare are propria-i frumusete .Nu ai cum sa le compari.”
“Asadar , stii raspunsul.Noi doi suntem tipuri diferiti de oameni , fiecare din noi lupta in felul sau pentru credinta lui si face astfel posibil ca lumea sa fie mai buna ; restul nu este decat aparenta.”
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Un samurai , cunoscut pentru nobletea si cinstea sa , a mers odata la un vestit calugar Zen pentru a-i cere sfatul.In momentul in care a intrat in templu si l-a zarit pe maestrul Zen cufundat in rugaciune , s-a simtit mult mai prejos decat acesta ; in ciuda faptului ca luptase toata viata pentru pace si dreptate , el nu ajunsese nici pe aproape la starea de gratie atinsa de barbatul din fata lui.
“De ce simt din toata fiinta mea ca sunt inferior ?” , l-a intrebat el pe calugarul care tocmai isi terminase rugaciunea .”Am infruntat de nenumarate ori moartea , le-am luat apararea celor slabi si nu exista nimic in viata mea de care m-as putea rusina.Cu toate acestea , atunci cand te-am zarit meditand , am simtit ca viata mea este marunta si lipsita de importanta.”
“Asteapta “ , i-a spus calugarul . “Dupa ce voi termina cu toti cei care au venit astazi sa ma vada , iti voi raspunde.”
Samuraiul si-a petrecut intreaga zi sezand in gradina templului , privind la oamenii insetati de o povata , care intrau si ieseau din cladire. Calugarul ii primea pe toti cu aceeasi rabdare si cu un neschimbat zambet al iluminarii intiparit pe fata . In cele din urma , rabdarea samurauiului a inceput sa cedeze , intrucat el era nascut sa actioneze si nu sa astepte.
La caderea noptii , atunci cand toata lumea plecase , samuraiul a intrebat : “ Acum poti sa imi dai sfat si invatatura ?”
Maestrul l-a invitat printr-un gest in camera sa.Luna plina stralucea in ceruri , iar intreaga atmosfera din jur emana profunzime si liniste.
“Ai vazut cat de frumoasa este luna ?” a murmurat calugarul.” Ea va traversa intreaga bolta cereasca , iar maine soarele isi va trimite din nou razele asupra nostra.Lumina soarelui este insa mai stralucitoare decat cea a lunii , si scoate in evidenta toate detaliile lumii lumii care ne inconjoara : copacii , muntii, norii. Am contemplat luna vreme de doi ani si nu am auzit-o niciodata spunand : “De ce nu straluceasc la fel de tare precum soarele ? Oare pentru ca sunt inferioara ?”
“Desigur ca nu “ , a raspuns samuraiul.”Luna si soarele sunt lucruri diferite si fiecare are propria-i frumusete .Nu ai cum sa le compari.”
“Asadar , stii raspunsul.Noi doi suntem tipuri diferiti de oameni , fiecare din noi lupta in felul sau pentru credinta lui si face astfel posibil ca lumea sa fie mai buna ; restul nu este decat aparenta.”
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Sunday, August 22, 2010
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
O poveste de Rabindranath Tagore
L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti , de la inceputul existentei. Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta , nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si , in cele din urma , am ajuns la acea stea , dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica , atat de misterioasa , atat de incantatoare , incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea , intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata , care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".Bucuria mea era fara de margini .In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei , foarte multe trepte , care duceau inspre usa. Pe masura , insa, ce ma apropiam , pas cu pas , mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa , m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci , nu o mai gandisem pana atunci , nu o mai visasem pana atunci. Frica mea era :
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu , ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea , iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si , apoi, ce voi face impreuna cu el ? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea , adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste , cu miscari lente , am pasit inapoi , speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva , sa deschisa usa si sa imi spuna : "Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !" Dupa ce am coborat scara , am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea , si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu , indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita . Asa ca imi continui cautarea , ma bucur din inima de calatorie , de neincetatul meu pelerinaj.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti , de la inceputul existentei. Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta , nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si , in cele din urma , am ajuns la acea stea , dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica , atat de misterioasa , atat de incantatoare , incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea , intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata , care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".Bucuria mea era fara de margini .In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei , foarte multe trepte , care duceau inspre usa. Pe masura , insa, ce ma apropiam , pas cu pas , mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa , m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci , nu o mai gandisem pana atunci , nu o mai visasem pana atunci. Frica mea era :
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu , ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea , iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si , apoi, ce voi face impreuna cu el ? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea , adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste , cu miscari lente , am pasit inapoi , speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva , sa deschisa usa si sa imi spuna : "Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !" Dupa ce am coborat scara , am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea , si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu , indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita . Asa ca imi continui cautarea , ma bucur din inima de calatorie , de neincetatul meu pelerinaj.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
Friday, August 20, 2010
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Intr-o zi , calul unui taran a fugit din batatura .Catre seara , toti vecinii s-au adunat in fata casei lui si i-au spus : " Vai , ce mare ghinion !"
Taranul a stat putin pe ganduri si le-a raspuns : "Poate".
A doua zi , calul s-a intors inapoi si a adus impreuna cu el alti sapte cai salbatici. Oamenii din sat s-au minunat si au zis : "Vai , ce norocos poti sa fii !"
Taranul nu a parut fericit nevoie mare , ci a spus : "Poate".
In ziua urmatoare , fiul taranului a incalecat pe unul din caii salbatici , incercand sa il imblanzeasca , dar a fost aruncat la pamant si si-a rupt un picior. Oamenii din vecini l-au cainat pe taran : " Vai , ce nenorocire pe capul tau !".
Taranul , le-a multumit pentru grija lor si le-a raspuns : "Poate".
In a patra zi , mai multi ofiteri au venit in sat si i-au adunat cu arcanul , pentru oaste , pe toti tinerii barbati , dar nu l-au luat si pe feciorul taranului , datorita piciorului lui rupt. Prietenii si cunostiintele taranului au venit la el acasa si l-au felicitat : " Hei ! Nu e nemaipomenit ? Fiul tau a scapat de armata !"
Taranul a dat din cap si le-a spus : "Poate".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Semintele imparatului | O poveste cu talc
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Taranul a stat putin pe ganduri si le-a raspuns : "Poate".
A doua zi , calul s-a intors inapoi si a adus impreuna cu el alti sapte cai salbatici. Oamenii din sat s-au minunat si au zis : "Vai , ce norocos poti sa fii !"
Taranul nu a parut fericit nevoie mare , ci a spus : "Poate".
In ziua urmatoare , fiul taranului a incalecat pe unul din caii salbatici , incercand sa il imblanzeasca , dar a fost aruncat la pamant si si-a rupt un picior. Oamenii din vecini l-au cainat pe taran : " Vai , ce nenorocire pe capul tau !".
Taranul , le-a multumit pentru grija lor si le-a raspuns : "Poate".
In a patra zi , mai multi ofiteri au venit in sat si i-au adunat cu arcanul , pentru oaste , pe toti tinerii barbati , dar nu l-au luat si pe feciorul taranului , datorita piciorului lui rupt. Prietenii si cunostiintele taranului au venit la el acasa si l-au felicitat : " Hei ! Nu e nemaipomenit ? Fiul tau a scapat de armata !"
Taranul a dat din cap si le-a spus : "Poate".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Semintele imparatului | O poveste cu talc
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Tuesday, August 17, 2010
Semintele imparatului | O poveste cu talc
Un imparat din Orientul indepartat , impovarat de ani , s-a hotarat in cele din urma sa isi numeasca succesorul. In loc de a alege insa pe unul din curtenii sai intelepti sau din nobilii lui fii, el s-a hotarat sa faca cu totul altceva. A chemat la el toti baietii din imparatie la palat si le-a spus : " Este timpul sa fac un pas inapoi si las locul de pe tron altcuiva , asa ca am hotarat sa aleg pe unul dintre voi ."
Baietii au ramas muti de uimire ! Imparatul a continuat insa imperturbabil : " Va voi da fiecaruia dintre voi cate o samanta , o samanta foarte deosebita. Vreau sa o plantati , sa o udati si sa reveniti aici peste un an cu ceea ce va rasari din ea. In functie de cum vor arata plantele voastre , voi alege cine va fi urmatorul imparat."
Unul dintre baietii prezenti la acest anunt , pe nume Ling , si-a luat in primire samanta , asemeni celorlalti , si s-a intors acasa in graba , unde i-a povestit emotionat mamei lui tot ce se intamplase. Ea l-a ajutat sa gaseasca un ghiveci , a pus pamant reavan in el , iar baiatul si-a sadit samanta. In fiecare zi , Ling uda cu grija pamantul din vas si cerceta cu atentie sa vada daca nu incoltise ceva. Dupa 3 saptamani , unii din baietii din vecini incepusera deja sa vorbeasca despre mladitele verzi rasarite din semintele lor , care cresteau pe zi ce trecea. Ling s-a uitat din nou , cu ochii mijiti , in ghiveciul sau de flori dar nu a reusit sa desluseasca nimic. Au trecut , una dupa alta 3 , 4 , 5 saptamani , si nici un firicel de verdeata nu si-a facut aparitia. Ceilalti vorbeau de-acum cu mandrie despre felul in care cresteau plantele lor , asa ca Ling se simtea din ce in ce mai amarat si lipsit de speranta. Dupa inca 6 luni , ghiveciul lui ramasese la fel de sterp , in ciuda faptului ca era stropit zilnic cu apa. Ling era aproape sigur ca era vina lui, ca , printr-o intamplare nefericita , distrusese intr-un fel sau altul samanta lui.
Toti baietii din imprejurimi se laudau cu mici arbori sau flori cu lujerii inalti , dar Ling nu putea sa spuna nimic.Se inchisese in el , se indepartase de prietenii lui si astepta , cu un ultim graunte de speranta , ca ceva sa rasara si in ghiveciul sau.
S-a implinit un an si toti baietii s-au indreptat catre palat, purtandu-si cu grija in maini plantele care mai falnice si mai frumoase. Ling ii marturisise mamei lui ca nu vrea sa se duca in fata imparatului , cu ghiveciul lui sterp. Mama i-a zis ca era , totusi, datoria lui sa se prezinte la palat, iar baiatul , cu sufletul impovarat de rusine , a trebuit sa ii dea dreptate. Atunci cand a ajuns in marea sala a curtii imperiale , el a lasat jos vasul sau cu pamant , dand nastere la hohote de ras si la tot felul de comentarii rautacioase. Unora le-a fost , insa, mila de el si i-au spus " Ai avut ghinion , cel putin ai incercat."
Atunci cand imparatul si-a facut aparitia , a dat roata cu privirea in toata incaperea. Ling se ascunsese rusinat in spatele altor baieti. "Hei , ce plante frumoase, ce copacei minunati ati adus cu voi " , a spus imparatul. "Astazi unul dintre voi va fi numit drept viitor imparat !" Dintr-o data , imparatul l-a zarit pe Ling intr-un cotlon al salii , langa ghiveciul sau golas . Fara sa mai stea pe ganduri , le-a poruncit garzilor sa il aduca pe baiat in fata lui. Ling era cu sufletul la gura : " Imparatul si-a dat seama ca nu sunt in stare de nimic ! Poate ca are de gand sa ma dea pe mana calaului !"
Imediat ce a ajuns in fata lui, imparatul i-a cerut sa isi spuna numele. "Ma numesc Ling" , a rostit el cu sfiiciune. Toti baietii din jurul lui au inceput sa rada zgomotos si sa il faca de ocara. Imparatul i-a aruncat lui Ling o privire scrutatoare si apoi s-a adresat multimii : " Iata-l pe noul imparat ! Numele lui este Ling !" Bietului baiat nu ii venea sa isi creada urechilor. Doar nu fusese in stare sa isi cultive planta. Poate ca era numai o gluma. Cum putea ajunge el imparat ? Batranul suveran a rostit urmatoarele cuvinte : " Cu un an in urma , v-am dat la toti cate o samanta. V-am spus sa luati samanta acasa , sa o plantati , sa o udati si sa reveniti cu ce va rasari din ea in aceasta zi. Ce nu stia nici unul dintre voi este ca v-am dat niste seminte fierte in apa , care nu aveau cum sa rodeasca. Cu totii, in afara de Ling , mi-ati adus flori, arbori si diferite alte plante. Cand ati vazut ca semintele voastre nu dau nastere la nimic , ati inlocuit samanta data de mine cu o alta. Ling a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce in fata mea un ghiveci cu o samanta stearpa. Din aceasta cauza, el va fi urmatorul imparat !"
Daca sadesti cinste , vei culege incredere. Daca insamantezi bunatate , vei culege prietenie.Daca plantezi modestie, vei culege maretie. Daca sadesti perseverenta , vei culege armonie.Daca insamantezi munca , vei culege succes.Daca plantezi iertare , vei culege impacare. Daca sadesti sinceritate, vei culege afectiune. Daca insamantezi rabdare, vei culege evolutie. Daca plantezi credinta , vei culege miracole.
Dar ...
Daca sadesti necinste , vei culege suspiciune. Daca insamantezi egoism , vei culege saracie.Daca plantezi aroganta, vei culege distrugere.Daca sadesti invidie, vei culege necazuri.Daca insemintezi dispret, vei culege singuratate.Daca plantezi lene , vei culege saracie.Daca sadesti lacomie, vei culege pierdere.Daca insemintezi barfa, vei culege dusmani.Daca plantezi temeri,vei culege riduri.Daca sadesti pacat,vei culege vina.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Baietii au ramas muti de uimire ! Imparatul a continuat insa imperturbabil : " Va voi da fiecaruia dintre voi cate o samanta , o samanta foarte deosebita. Vreau sa o plantati , sa o udati si sa reveniti aici peste un an cu ceea ce va rasari din ea. In functie de cum vor arata plantele voastre , voi alege cine va fi urmatorul imparat."
Unul dintre baietii prezenti la acest anunt , pe nume Ling , si-a luat in primire samanta , asemeni celorlalti , si s-a intors acasa in graba , unde i-a povestit emotionat mamei lui tot ce se intamplase. Ea l-a ajutat sa gaseasca un ghiveci , a pus pamant reavan in el , iar baiatul si-a sadit samanta. In fiecare zi , Ling uda cu grija pamantul din vas si cerceta cu atentie sa vada daca nu incoltise ceva. Dupa 3 saptamani , unii din baietii din vecini incepusera deja sa vorbeasca despre mladitele verzi rasarite din semintele lor , care cresteau pe zi ce trecea. Ling s-a uitat din nou , cu ochii mijiti , in ghiveciul sau de flori dar nu a reusit sa desluseasca nimic. Au trecut , una dupa alta 3 , 4 , 5 saptamani , si nici un firicel de verdeata nu si-a facut aparitia. Ceilalti vorbeau de-acum cu mandrie despre felul in care cresteau plantele lor , asa ca Ling se simtea din ce in ce mai amarat si lipsit de speranta. Dupa inca 6 luni , ghiveciul lui ramasese la fel de sterp , in ciuda faptului ca era stropit zilnic cu apa. Ling era aproape sigur ca era vina lui, ca , printr-o intamplare nefericita , distrusese intr-un fel sau altul samanta lui.
Toti baietii din imprejurimi se laudau cu mici arbori sau flori cu lujerii inalti , dar Ling nu putea sa spuna nimic.Se inchisese in el , se indepartase de prietenii lui si astepta , cu un ultim graunte de speranta , ca ceva sa rasara si in ghiveciul sau.
S-a implinit un an si toti baietii s-au indreptat catre palat, purtandu-si cu grija in maini plantele care mai falnice si mai frumoase. Ling ii marturisise mamei lui ca nu vrea sa se duca in fata imparatului , cu ghiveciul lui sterp. Mama i-a zis ca era , totusi, datoria lui sa se prezinte la palat, iar baiatul , cu sufletul impovarat de rusine , a trebuit sa ii dea dreptate. Atunci cand a ajuns in marea sala a curtii imperiale , el a lasat jos vasul sau cu pamant , dand nastere la hohote de ras si la tot felul de comentarii rautacioase. Unora le-a fost , insa, mila de el si i-au spus " Ai avut ghinion , cel putin ai incercat."
Atunci cand imparatul si-a facut aparitia , a dat roata cu privirea in toata incaperea. Ling se ascunsese rusinat in spatele altor baieti. "Hei , ce plante frumoase, ce copacei minunati ati adus cu voi " , a spus imparatul. "Astazi unul dintre voi va fi numit drept viitor imparat !" Dintr-o data , imparatul l-a zarit pe Ling intr-un cotlon al salii , langa ghiveciul sau golas . Fara sa mai stea pe ganduri , le-a poruncit garzilor sa il aduca pe baiat in fata lui. Ling era cu sufletul la gura : " Imparatul si-a dat seama ca nu sunt in stare de nimic ! Poate ca are de gand sa ma dea pe mana calaului !"
Imediat ce a ajuns in fata lui, imparatul i-a cerut sa isi spuna numele. "Ma numesc Ling" , a rostit el cu sfiiciune. Toti baietii din jurul lui au inceput sa rada zgomotos si sa il faca de ocara. Imparatul i-a aruncat lui Ling o privire scrutatoare si apoi s-a adresat multimii : " Iata-l pe noul imparat ! Numele lui este Ling !" Bietului baiat nu ii venea sa isi creada urechilor. Doar nu fusese in stare sa isi cultive planta. Poate ca era numai o gluma. Cum putea ajunge el imparat ? Batranul suveran a rostit urmatoarele cuvinte : " Cu un an in urma , v-am dat la toti cate o samanta. V-am spus sa luati samanta acasa , sa o plantati , sa o udati si sa reveniti cu ce va rasari din ea in aceasta zi. Ce nu stia nici unul dintre voi este ca v-am dat niste seminte fierte in apa , care nu aveau cum sa rodeasca. Cu totii, in afara de Ling , mi-ati adus flori, arbori si diferite alte plante. Cand ati vazut ca semintele voastre nu dau nastere la nimic , ati inlocuit samanta data de mine cu o alta. Ling a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce in fata mea un ghiveci cu o samanta stearpa. Din aceasta cauza, el va fi urmatorul imparat !"
Daca sadesti cinste , vei culege incredere. Daca insamantezi bunatate , vei culege prietenie.Daca plantezi modestie, vei culege maretie. Daca sadesti perseverenta , vei culege armonie.Daca insamantezi munca , vei culege succes.Daca plantezi iertare , vei culege impacare. Daca sadesti sinceritate, vei culege afectiune. Daca insamantezi rabdare, vei culege evolutie. Daca plantezi credinta , vei culege miracole.
Dar ...
Daca sadesti necinste , vei culege suspiciune. Daca insamantezi egoism , vei culege saracie.Daca plantezi aroganta, vei culege distrugere.Daca sadesti invidie, vei culege necazuri.Daca insemintezi dispret, vei culege singuratate.Daca plantezi lene , vei culege saracie.Daca sadesti lacomie, vei culege pierdere.Daca insemintezi barfa, vei culege dusmani.Daca plantezi temeri,vei culege riduri.Daca sadesti pacat,vei culege vina.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Sunday, August 15, 2010
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Un hot , strecurat intr-o noapte in casa unui Brahman , incepuse sa rascoleasca prin cele mai tainice unghere in speranta ca va gasi aur sau niste bani .Dintr-o data , a auzit sunetulor unor voci alarmate si si-a dat seama ca servitorii se indreptau spre camera in care se gasea .Nu mai avea nici o scapare ! Si totusi... Fara sa mai stea mult pe ganduri , si-a scos degraba hainele , le-a aruncat in foc si a adunat din camin niste cenusa cu care si-a frecat pielea , astfel incat sa arate precum un "sadhu" , un calugar ascetic . Dupa aceea , s-a asezat in mijlocul camerei in pozitia lotus.Nu a trecut mult timp si servitorii au dat navala in camera , inarmati pana in dinti cu bate si cutite Atunci cand l-au zarit , s-au inclinat cu totii , rostind : " Vai ! Un sfant sadhu !"
Plini de respect , ei i-au atins picioarele , potrivit traditiei , si au iesit in graba sa il aduca pe stapanul casei. Brahmanul care locuia acolo i-a atins si el , cu umilinta , picioarele si i-a cerut sa ramana cateva zile in casa lui. Hotul se straduia sa isi tina ochii inchisi , intrucat stia ca sfintii sadhu faceau intotdeuna lucru asta. Dupa a ramas singur in incapere, si-a ridicat cu prudenta pleoapele. "Si acum , ce voi face ?" , si-a spus el in gand. "Slava cerurilor ca m-au luat drept un om sfant".Deodata , usa s-a deschis , iar Brahmanul si-a facut aparitia , aducand cu el o cununa de flori. Hotul si-a inchis pe data ochii, iar stapanul casei i-a asezat cununa in jurul gatului. Plin de piosenie, Brahmanul i-a atins din nou picioarele si i-a zis : " Iti multumesc de o mie de ori ca m-ai vizitat .Acum casa mea este binecuvantata." "Vrei sa mai stai cateva zile ?" "Ei bine , nu este chiar o idee proasta" si-a zis hotul , si a dat din cap afirmativ , fara a scoate vreun cuvant. Dupa o vreme a atipit , apoi s-a trezit , dar a ramasa in continuare amutit. La urma urmei , ce ar fi putut sa spuna ? Tot ce stia era sa sparga incuietori si sa vanda bijuterii. Cu toate acestea , el si-a dat seama ca principala caracteristica a unui sfant era sa stea calm si sa taca chitic.
A doua zi a cerut ceva de mancare si a continuat sa ramana in aceeasi pozitie timp de 3 saptamani. Oamenii ii aduceau flori si il cinsteau ca pe o fiinta divina . Dupa o vreme , hotul si-a zis : " Hm , pana la urma nu este chiar atat de rau. Nu trebuie sa fac nimic , sa spun nimic , iar ei au impresia ca sunt cineva important".
Cateva zile dupa aceea a inceput sa simta cum se pogoara sfintenia asupra lui...
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ceapa | O poveste cu talc
Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Plini de respect , ei i-au atins picioarele , potrivit traditiei , si au iesit in graba sa il aduca pe stapanul casei. Brahmanul care locuia acolo i-a atins si el , cu umilinta , picioarele si i-a cerut sa ramana cateva zile in casa lui. Hotul se straduia sa isi tina ochii inchisi , intrucat stia ca sfintii sadhu faceau intotdeuna lucru asta. Dupa a ramas singur in incapere, si-a ridicat cu prudenta pleoapele. "Si acum , ce voi face ?" , si-a spus el in gand. "Slava cerurilor ca m-au luat drept un om sfant".Deodata , usa s-a deschis , iar Brahmanul si-a facut aparitia , aducand cu el o cununa de flori. Hotul si-a inchis pe data ochii, iar stapanul casei i-a asezat cununa in jurul gatului. Plin de piosenie, Brahmanul i-a atins din nou picioarele si i-a zis : " Iti multumesc de o mie de ori ca m-ai vizitat .Acum casa mea este binecuvantata." "Vrei sa mai stai cateva zile ?" "Ei bine , nu este chiar o idee proasta" si-a zis hotul , si a dat din cap afirmativ , fara a scoate vreun cuvant. Dupa o vreme a atipit , apoi s-a trezit , dar a ramasa in continuare amutit. La urma urmei , ce ar fi putut sa spuna ? Tot ce stia era sa sparga incuietori si sa vanda bijuterii. Cu toate acestea , el si-a dat seama ca principala caracteristica a unui sfant era sa stea calm si sa taca chitic.
A doua zi a cerut ceva de mancare si a continuat sa ramana in aceeasi pozitie timp de 3 saptamani. Oamenii ii aduceau flori si il cinsteau ca pe o fiinta divina . Dupa o vreme , hotul si-a zis : " Hm , pana la urma nu este chiar atat de rau. Nu trebuie sa fac nimic , sa spun nimic , iar ei au impresia ca sunt cineva important".
Cateva zile dupa aceea a inceput sa simta cum se pogoara sfintenia asupra lui...
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ceapa | O poveste cu talc
Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Friday, August 13, 2010
Ceapa | O poveste cu talc
A fost odata un om caruia ii placeau calatoriile si aventurile , pe nume Saul Visatorul. Intr-o zi , un intelept ratacitor i-a povestit despre o tara in care nu era cunoscuta ceapa. "Nu au ceapa ? " , a exclamat Saul Visatorul."Cum pot sa se bucure de mancare fara ceapa ? Trebuie sa merg intr-acolo si sa ii fac sa afle despre acest minunat aliment."
Fara sa mai stea mult pe ganduri , si-a incarcat caruta cu ceapa si a dat bice calului. Dupa o lunga calatorie , a ajuns in cele din urma in tara despre care ii vorbise inteleptul si s-a indreptat direct catre palatul imperial , unde a fost primit de insusi imparatul.
"Maiestate , iti aduc o noua planta , care are calitatea unica de a imbunatati gustul oricarui fel de bucate. A o gusta reprezinta un deliciu pentru cei cunoscatori. Te indemn sa o incerci cat mai repede." "M-ai facut curios " , a raspuns imparatul. "Voi gusta din planta ta , dar te avertizez ca daca este daunatoare iti vei perde capul".
Dineul la care urma sa serveasca ceapa s-a transformat intr-un eveniment oficial , la care au fost invitati toti curtenii , ministrii si nobilii din imperiu. Felurile de mancare , gustate mai intai de catre Saul Visatorul , au fost puse in fata tuturor invitatilor si a alesilor oaspeti. Reactia fata de ceapa a fost nemaipomenita . Gustul , mirosul si suculenta cepei au fost ridicate in slavi de toata lumea. Imparatul i-a cerut imediat lui Saul sa ii dea intreaga incarcatura din caruta si i-a dat in schimb greutatea cepei in aur.
Atunci cand Saul s-a intors in satul sau , un comitet de cetateni de seama l-au primit in mod festiv si l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore , Saul Visatorul a povestit despre splendorile si minunatiile vazute in acea tara indepartata , in care aurul valora la fel de mult precum ceapa.
Unui om strecurat prin multimea de ascultatori , numit Kolbojnik , care visa de cand se stia sa ajunga bogat , i-a trecut prin cap o idee mareata , despre cum putea sa castige o comoara mult mai mare decat Saul Visatorul. Usturoiul ! Nu era oare acesta nu doar mai pretios, dar si infinit mai gustos si mai aromat ? De ce sa nu stranga cativa saci cu aceasta delicatesa si sa ii duca in acea tara indepartata ? Daca lui Saul ii dadusera aur in schimbul cepei , el ar fi putut sa primeasca diamante pentru usturoiul sau. Kolbojnik si-a incarcat caruta cu usturoi si a pornit in graba catre vestita imparatie.
La fel ca si Saul , de indata ce a ajuns la destinatie , a cerut sa fie primit la palatul regal. Si , asa cum se astepta , usturoiul a fost si mai laudat decat ceapa. Imparatul s-a sfatuit vreme indelungata cu consilierii sai despre ce rasplata sa ii dea nobilului oaspete. Dupa parerea lor, aurul nu era indeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasa planta , un fel de mancare care i-ar fi incantat chiar si pe Dumnezeu si ingerii sai. In cele din urma, s-au hotarat sa ii ofere strainului cel mai pretios lucru pe care il aveau.
In acest fel , Kolbojnik s-a intors acasa cu cinci saci de ceapa.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Stii sa iti asculti iubirea ? | O poveste cu talc
Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Fara sa mai stea mult pe ganduri , si-a incarcat caruta cu ceapa si a dat bice calului. Dupa o lunga calatorie , a ajuns in cele din urma in tara despre care ii vorbise inteleptul si s-a indreptat direct catre palatul imperial , unde a fost primit de insusi imparatul.
"Maiestate , iti aduc o noua planta , care are calitatea unica de a imbunatati gustul oricarui fel de bucate. A o gusta reprezinta un deliciu pentru cei cunoscatori. Te indemn sa o incerci cat mai repede." "M-ai facut curios " , a raspuns imparatul. "Voi gusta din planta ta , dar te avertizez ca daca este daunatoare iti vei perde capul".
Dineul la care urma sa serveasca ceapa s-a transformat intr-un eveniment oficial , la care au fost invitati toti curtenii , ministrii si nobilii din imperiu. Felurile de mancare , gustate mai intai de catre Saul Visatorul , au fost puse in fata tuturor invitatilor si a alesilor oaspeti. Reactia fata de ceapa a fost nemaipomenita . Gustul , mirosul si suculenta cepei au fost ridicate in slavi de toata lumea. Imparatul i-a cerut imediat lui Saul sa ii dea intreaga incarcatura din caruta si i-a dat in schimb greutatea cepei in aur.
Atunci cand Saul s-a intors in satul sau , un comitet de cetateni de seama l-au primit in mod festiv si l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore , Saul Visatorul a povestit despre splendorile si minunatiile vazute in acea tara indepartata , in care aurul valora la fel de mult precum ceapa.
Unui om strecurat prin multimea de ascultatori , numit Kolbojnik , care visa de cand se stia sa ajunga bogat , i-a trecut prin cap o idee mareata , despre cum putea sa castige o comoara mult mai mare decat Saul Visatorul. Usturoiul ! Nu era oare acesta nu doar mai pretios, dar si infinit mai gustos si mai aromat ? De ce sa nu stranga cativa saci cu aceasta delicatesa si sa ii duca in acea tara indepartata ? Daca lui Saul ii dadusera aur in schimbul cepei , el ar fi putut sa primeasca diamante pentru usturoiul sau. Kolbojnik si-a incarcat caruta cu usturoi si a pornit in graba catre vestita imparatie.
La fel ca si Saul , de indata ce a ajuns la destinatie , a cerut sa fie primit la palatul regal. Si , asa cum se astepta , usturoiul a fost si mai laudat decat ceapa. Imparatul s-a sfatuit vreme indelungata cu consilierii sai despre ce rasplata sa ii dea nobilului oaspete. Dupa parerea lor, aurul nu era indeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasa planta , un fel de mancare care i-ar fi incantat chiar si pe Dumnezeu si ingerii sai. In cele din urma, s-au hotarat sa ii ofere strainului cel mai pretios lucru pe care il aveau.
In acest fel , Kolbojnik s-a intors acasa cu cinci saci de ceapa.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Stii sa iti asculti iubirea ? | O poveste cu talc
Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Wednesday, May 26, 2010
Magarul si statuia - Fabula de Esop
Odata un magar cara in spinare pe strazile orasului o faimoasa statuie din lemn care trebuia sa fie asezata intr-un templu.In timp ce isi vedea de drum , multimea se inchina in fata statuii.Magarul , gandind ca oamenii se apleaca in semn de respect pentru el , insufletit de mandrie , a inceput sa isi dea aere si a refuzat sa mai faca vreun pas . Stapanul magarului , vazand ca animalul se incapatana sa se mai miste , i-a tras cateva bice zdravene pe spate si a spus :" Vai biet natang ! Inca nu s-a ajuns pana acolo ca oamenii sa se inchine in fata unui magar."
Oamenii care se privesc prin ochii altora nu dau dovada de intelepciune.
Oamenii care se privesc prin ochii altora nu dau dovada de intelepciune.
Subscribe to:
Posts (Atom)
