Un taran a gasit intr-o zi un ou de vultur si l-a asezat sub closca , langa ouale de gaina. Atunci cand a iesit din gaoace , micutul vultur a ramas impreuna cu puii de gaina si a crescut alaturi de ei.
Toata viata sa, vulturul a facut ceea ce fac gainile , adica a ciugulit boabele aruncate de taran , a smuls firele de iarba imprastiate prin ograda , a sapat cu ciocul in pamant dupa rame si insecte si, desigur, a cotcodacit cu entuziasm atata vreme cat soarele era pe cer. Mai mult decat atat , a incercat si cate un zbor stangaci , la fel ca si suratele lui.
Anii au trecut si vulturul a ajuns la o varsta venerabila. Intr-una din zile , el a zarit o pasare magnifica zburand in inaltimile cerurilor. Ea se misca maiestuos printre curentii puternici de aer , batand alene din aripile-i mari si vanjoase.
Vulturul nostru a ramas cu privirea tintuita spre inalturi si a ingaimat : "Ce este asta ?"
"Acesta este vulturul , regele pasarilor ", i-a raspuns o gaina aflata prin preajma. "El apartine cerurilor asa cum noi, gainile, apartinem pamantului".In acest fel, vulturul a trait si a murit ca o gaina , intrucat o gaina se credea a fi.
Dupa o poveste de Anthony de Mello
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ingerii printre noi | O poveste cu talc
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Dragoste oarba | O poveste cu talc
Showing posts with label parabola. Show all posts
Showing posts with label parabola. Show all posts
Saturday, January 22, 2011
Wednesday, September 29, 2010
Parabola imparatului bou | O poveste cu talc
A fost odata un imparat iubit si respectat deopotriva de popor si curteni , caruia i-a sarit intr-o zi o doaga si a inceput sa se creada bou. Pentru a demonstra ca nu era decat o vita si nu o fiinta umana , obisnuia sa umble in patru labe prin salile maretului sau palat , sa alunge mustele din juru-i cu o coada imaginara si sa mugeasca din rasputeri la fiecare om pe care il intalnea in cale.Nebunia lui nu mai avea vreun zagaz, asa ca , printre sonorele-i mugete, imparatul se ruga cu lacrimi in ochi oricui il intalnea : " Te rog din inima, pune mana pe coapsa asta vanjoasa.
! Si aici, pe ceafa asta groasa ! Nu-i asa ca le-ar sade bine intr-o tava de friptura ? Duce-ti-ma degraba la macelar sau la abator sa ma taie , caci rostul meu pe lume este sa le daruiesc oamenilor spre infruptare carnea mea gustoasa".
Dupa o vreme , ideea fixa si-a croit drum in mintea lui atat de adanc, incat imparatul a refuzat sa guste orice fel de bucate i se aduceau , cerand cu insistenta numai fan si ovaz. Zilele se scurgeau una dupa alta , iar bietul suveran slabea vazand cu ochii . Disperati, curtenii au apelat in cele din urma la Avicena , un vindecator recunoscut in toata lumea rasariteana.
Vestitul doctor a cerut sa i se transmita imparatului ca in curand va primi vizita unui macelar , care ii va indeplini apriga dorinta, taindu-i gatlejul si portionandu-i carnea astfel incat sa se bucure de ea cat mai multi oameni. La auzul acestei vesti minunate, imparatul a mugit de bucurie , asurzindu-i pe toti cei din jur si a inceput sa numere cu nerabdare minutele care il mai desparteau de mult asteptata lui moarte.
In ziua si la ora hotarata , Avicena si-a facut o intrare dramatica in palat, imbracat in niste straie imbibate de sange si cu un urias cutit de macelar in maini. Imediat ce a trecut pragul salii imparatesti , el a pornit sa strige cu un glas infiorator : " Unde este boul de jerfit ? De cand astept sa-l pun la protap !" Imparatul a slobozit un "muuu" entuziast si a rupt-o la fuga catre acela pe care il credea cel mai mare binefacator al sau. La vederea zanaticului, vindecatorul a pus cutitul de o parte si a inceput sa isi cerceteze cu atentie pacientul. Si-a asezat mana peste spinarea lui si peste solduri, incercand cu degetele stratul de grasime si fragezimea carnii. Apoi a oftat dezamagit si a spus " Acest bou este prea pricajit ca imi mai murdaresc sculele de macelar cu el. Puneti-l la ingrasat si atunci cand va avea greutatea potrivita , chemati-ma si voi veni fara zabava ".
Asa s-a facut ca suveranul a catadicsit sa se hraneasca din nou cu mancare omeneasca si nu cu nutret , iar odata cu trecerea zilelor a reinvatat sa fie om si imparat.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
! Si aici, pe ceafa asta groasa ! Nu-i asa ca le-ar sade bine intr-o tava de friptura ? Duce-ti-ma degraba la macelar sau la abator sa ma taie , caci rostul meu pe lume este sa le daruiesc oamenilor spre infruptare carnea mea gustoasa".
Dupa o vreme , ideea fixa si-a croit drum in mintea lui atat de adanc, incat imparatul a refuzat sa guste orice fel de bucate i se aduceau , cerand cu insistenta numai fan si ovaz. Zilele se scurgeau una dupa alta , iar bietul suveran slabea vazand cu ochii . Disperati, curtenii au apelat in cele din urma la Avicena , un vindecator recunoscut in toata lumea rasariteana.
Vestitul doctor a cerut sa i se transmita imparatului ca in curand va primi vizita unui macelar , care ii va indeplini apriga dorinta, taindu-i gatlejul si portionandu-i carnea astfel incat sa se bucure de ea cat mai multi oameni. La auzul acestei vesti minunate, imparatul a mugit de bucurie , asurzindu-i pe toti cei din jur si a inceput sa numere cu nerabdare minutele care il mai desparteau de mult asteptata lui moarte.
In ziua si la ora hotarata , Avicena si-a facut o intrare dramatica in palat, imbracat in niste straie imbibate de sange si cu un urias cutit de macelar in maini. Imediat ce a trecut pragul salii imparatesti , el a pornit sa strige cu un glas infiorator : " Unde este boul de jerfit ? De cand astept sa-l pun la protap !" Imparatul a slobozit un "muuu" entuziast si a rupt-o la fuga catre acela pe care il credea cel mai mare binefacator al sau. La vederea zanaticului, vindecatorul a pus cutitul de o parte si a inceput sa isi cerceteze cu atentie pacientul. Si-a asezat mana peste spinarea lui si peste solduri, incercand cu degetele stratul de grasime si fragezimea carnii. Apoi a oftat dezamagit si a spus " Acest bou este prea pricajit ca imi mai murdaresc sculele de macelar cu el. Puneti-l la ingrasat si atunci cand va avea greutatea potrivita , chemati-ma si voi veni fara zabava ".
Asa s-a facut ca suveranul a catadicsit sa se hraneasca din nou cu mancare omeneasca si nu cu nutret , iar odata cu trecerea zilelor a reinvatat sa fie om si imparat.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Wednesday, September 1, 2010
Parabola lingurilor | O poveste cu talc
Un om sfant , adancit intr-o discutie tainica cu Dumnezeu , a indraznit sa ceara : " Doamne , as vrea stiu cum arata raiul si iadul !" Dumnezeu l-a condus pe un coridor lung pana cand au ajuns in dreptul a doua usi.
Domnul a deschis una din ele si i-a facut semn omului sfant sa se uite inauntru .In mijlocul unei camere uriase , era asezata o imensa masa rotunda pe care se odihnea o oala gigantica cu o mancare atat de delicioasa incat aromele ei i-au lasat gura apa omului nostru.
Oamenii raspanditi in jurul mesei era slabanogi si suferinzi , parand sa fie infometati la culme. Tineau in maini niste linguri avand cozi foarte lungi , cu care puteau ajunge la vasul cu mancare , dar pe care le era imposibil sa si le aduca la gura. Omul cel sfant s-a cutremurat la vederea suferintelor si nenorocirii lor. Dumnezeu i-a zis "Acum ai vazut iadul".
Apoi, au mers in dreptul celei de-a doua usi. Dupa ce a deschis-o , omul a vazut o priveliste aproape identica cu cea din prima camera. Exista si acolo o imensa masa rotunda avand in centru o oala gigantica cu o mancare care i-a facut o pofta la fel de mare omului cel sfant. Oamenii din a doua camera tineau in maini acelasi fel de linguri cu cozile lungi , dar , spre deosebire de cei dintai , ei erau grasuti , veseli si vorbareti.
Omul cel sfant a spus : "Doamne , nu inteleg". "Este simplu " , i-a raspuns Dumnezeu , "trebuie doar sa te uiti cu atentie .Vezi tu , oamenii de aici au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, ducandu-si la gura unii altora lingurile lor.Acesta este raiul !"
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc
Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc
Esenta cunoasterii | O poveste cu talc
Domnul a deschis una din ele si i-a facut semn omului sfant sa se uite inauntru .In mijlocul unei camere uriase , era asezata o imensa masa rotunda pe care se odihnea o oala gigantica cu o mancare atat de delicioasa incat aromele ei i-au lasat gura apa omului nostru.
Oamenii raspanditi in jurul mesei era slabanogi si suferinzi , parand sa fie infometati la culme. Tineau in maini niste linguri avand cozi foarte lungi , cu care puteau ajunge la vasul cu mancare , dar pe care le era imposibil sa si le aduca la gura. Omul cel sfant s-a cutremurat la vederea suferintelor si nenorocirii lor. Dumnezeu i-a zis "Acum ai vazut iadul".
Apoi, au mers in dreptul celei de-a doua usi. Dupa ce a deschis-o , omul a vazut o priveliste aproape identica cu cea din prima camera. Exista si acolo o imensa masa rotunda avand in centru o oala gigantica cu o mancare care i-a facut o pofta la fel de mare omului cel sfant. Oamenii din a doua camera tineau in maini acelasi fel de linguri cu cozile lungi , dar , spre deosebire de cei dintai , ei erau grasuti , veseli si vorbareti.
Omul cel sfant a spus : "Doamne , nu inteleg". "Este simplu " , i-a raspuns Dumnezeu , "trebuie doar sa te uiti cu atentie .Vezi tu , oamenii de aici au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, ducandu-si la gura unii altora lingurile lor.Acesta este raiul !"
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc
Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc
Esenta cunoasterii | O poveste cu talc
Friday, August 13, 2010
Ceapa | O poveste cu talc
A fost odata un om caruia ii placeau calatoriile si aventurile , pe nume Saul Visatorul. Intr-o zi , un intelept ratacitor i-a povestit despre o tara in care nu era cunoscuta ceapa. "Nu au ceapa ? " , a exclamat Saul Visatorul."Cum pot sa se bucure de mancare fara ceapa ? Trebuie sa merg intr-acolo si sa ii fac sa afle despre acest minunat aliment."
Fara sa mai stea mult pe ganduri , si-a incarcat caruta cu ceapa si a dat bice calului. Dupa o lunga calatorie , a ajuns in cele din urma in tara despre care ii vorbise inteleptul si s-a indreptat direct catre palatul imperial , unde a fost primit de insusi imparatul.
"Maiestate , iti aduc o noua planta , care are calitatea unica de a imbunatati gustul oricarui fel de bucate. A o gusta reprezinta un deliciu pentru cei cunoscatori. Te indemn sa o incerci cat mai repede." "M-ai facut curios " , a raspuns imparatul. "Voi gusta din planta ta , dar te avertizez ca daca este daunatoare iti vei perde capul".
Dineul la care urma sa serveasca ceapa s-a transformat intr-un eveniment oficial , la care au fost invitati toti curtenii , ministrii si nobilii din imperiu. Felurile de mancare , gustate mai intai de catre Saul Visatorul , au fost puse in fata tuturor invitatilor si a alesilor oaspeti. Reactia fata de ceapa a fost nemaipomenita . Gustul , mirosul si suculenta cepei au fost ridicate in slavi de toata lumea. Imparatul i-a cerut imediat lui Saul sa ii dea intreaga incarcatura din caruta si i-a dat in schimb greutatea cepei in aur.
Atunci cand Saul s-a intors in satul sau , un comitet de cetateni de seama l-au primit in mod festiv si l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore , Saul Visatorul a povestit despre splendorile si minunatiile vazute in acea tara indepartata , in care aurul valora la fel de mult precum ceapa.
Unui om strecurat prin multimea de ascultatori , numit Kolbojnik , care visa de cand se stia sa ajunga bogat , i-a trecut prin cap o idee mareata , despre cum putea sa castige o comoara mult mai mare decat Saul Visatorul. Usturoiul ! Nu era oare acesta nu doar mai pretios, dar si infinit mai gustos si mai aromat ? De ce sa nu stranga cativa saci cu aceasta delicatesa si sa ii duca in acea tara indepartata ? Daca lui Saul ii dadusera aur in schimbul cepei , el ar fi putut sa primeasca diamante pentru usturoiul sau. Kolbojnik si-a incarcat caruta cu usturoi si a pornit in graba catre vestita imparatie.
La fel ca si Saul , de indata ce a ajuns la destinatie , a cerut sa fie primit la palatul regal. Si , asa cum se astepta , usturoiul a fost si mai laudat decat ceapa. Imparatul s-a sfatuit vreme indelungata cu consilierii sai despre ce rasplata sa ii dea nobilului oaspete. Dupa parerea lor, aurul nu era indeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasa planta , un fel de mancare care i-ar fi incantat chiar si pe Dumnezeu si ingerii sai. In cele din urma, s-au hotarat sa ii ofere strainului cel mai pretios lucru pe care il aveau.
In acest fel , Kolbojnik s-a intors acasa cu cinci saci de ceapa.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Stii sa iti asculti iubirea ? | O poveste cu talc
Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Fara sa mai stea mult pe ganduri , si-a incarcat caruta cu ceapa si a dat bice calului. Dupa o lunga calatorie , a ajuns in cele din urma in tara despre care ii vorbise inteleptul si s-a indreptat direct catre palatul imperial , unde a fost primit de insusi imparatul.
"Maiestate , iti aduc o noua planta , care are calitatea unica de a imbunatati gustul oricarui fel de bucate. A o gusta reprezinta un deliciu pentru cei cunoscatori. Te indemn sa o incerci cat mai repede." "M-ai facut curios " , a raspuns imparatul. "Voi gusta din planta ta , dar te avertizez ca daca este daunatoare iti vei perde capul".
Dineul la care urma sa serveasca ceapa s-a transformat intr-un eveniment oficial , la care au fost invitati toti curtenii , ministrii si nobilii din imperiu. Felurile de mancare , gustate mai intai de catre Saul Visatorul , au fost puse in fata tuturor invitatilor si a alesilor oaspeti. Reactia fata de ceapa a fost nemaipomenita . Gustul , mirosul si suculenta cepei au fost ridicate in slavi de toata lumea. Imparatul i-a cerut imediat lui Saul sa ii dea intreaga incarcatura din caruta si i-a dat in schimb greutatea cepei in aur.
Atunci cand Saul s-a intors in satul sau , un comitet de cetateni de seama l-au primit in mod festiv si l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore , Saul Visatorul a povestit despre splendorile si minunatiile vazute in acea tara indepartata , in care aurul valora la fel de mult precum ceapa.
Unui om strecurat prin multimea de ascultatori , numit Kolbojnik , care visa de cand se stia sa ajunga bogat , i-a trecut prin cap o idee mareata , despre cum putea sa castige o comoara mult mai mare decat Saul Visatorul. Usturoiul ! Nu era oare acesta nu doar mai pretios, dar si infinit mai gustos si mai aromat ? De ce sa nu stranga cativa saci cu aceasta delicatesa si sa ii duca in acea tara indepartata ? Daca lui Saul ii dadusera aur in schimbul cepei , el ar fi putut sa primeasca diamante pentru usturoiul sau. Kolbojnik si-a incarcat caruta cu usturoi si a pornit in graba catre vestita imparatie.
La fel ca si Saul , de indata ce a ajuns la destinatie , a cerut sa fie primit la palatul regal. Si , asa cum se astepta , usturoiul a fost si mai laudat decat ceapa. Imparatul s-a sfatuit vreme indelungata cu consilierii sai despre ce rasplata sa ii dea nobilului oaspete. Dupa parerea lor, aurul nu era indeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasa planta , un fel de mancare care i-ar fi incantat chiar si pe Dumnezeu si ingerii sai. In cele din urma, s-au hotarat sa ii ofere strainului cel mai pretios lucru pe care il aveau.
In acest fel , Kolbojnik s-a intors acasa cu cinci saci de ceapa.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Stii sa iti asculti iubirea ? | O poveste cu talc
Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Subscribe to:
Posts (Atom)
