In timp ce soarele se inalta deasupra orizontului , stropul de a inceput sa isi dea seama de lumea care il inconjura.Era asezat pe o frunza, bucurandu-se de lumina soarelui pe care , la randul lui , o reflecta cu toata puterea din micuta lui oglinda.Mandru de frumusetea lui pura , se simtea in al noulea cer.In preajma lui erau alti stropi , unii invecinati pe aceeasi frunza, alti ceva mai indepartati prin ramurile copacului.Stropul de roua se gandea ca el era , desigur, cel mai frumos dintre toti.
"Ah , ce bine este sa fii un strop de roua ! "
Dupa o vreme vantul s-a intetit , iar frunza in care se adapostise a inceput sa se cutremure din ce in ce mai tare.O teama de nedescris a pus stapanire pe stropul de roua in vreme ce se rostogolea , inevitabil , catre marginea frunzei , spre un univers cu totul necunoscut.De ce trebuia sa se intample asa ceva ? Pana acum totul fusese aproape perfect ! Se simtise in siguranta si se parea ca asa va fi o vesnicie.De ce lucrurile trebuiau sa se schimbe ? De ce ? De ce ?
In cele din urma stropul a ajunse la capatul lumii , pe marginea frunzei.Panica il strabatea peste poate.Isi imagina cum va fi strivit in cadere si se va risipi in mii de bucatele.Ziua abia incepuse si totul parea sa se termine atat de repede ! Nu era drept ! Viata parea sa nu mai aiba nici un sens.Incerca , din toate puterile , sa se agate de frunza, dar lupta lui era sortita pierzaniei.
Dupa cateva clipe , vrand-nevrand , s-a lasat in voia gravitatiei .Desprins de frunza , a inceput sa cada in hauri , in jos, mereu mai in jos.Dintr-o data , si-a dat seama ca dedesuptul lui se intindea o enorma oglinda.Putea chiar sa intrezareasca in ea reflectia propriei sale fiinte.Se prabusea aproape , mereu mai aproape ...
Fara sa inteleaga cum si cand , frica i s-a transformat intr-o infinita bucurie in vreme ce se contopea in nemarginirea de ape a lacului.Stropul de roua nu mai exista , dar nici nu murise.Devenise o parte a intregului.
Copyright © godessdiana88. 2011
Articole pe aceeasi tema din blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Puterea gandului : lovirea unei tinte nevazute
O legenda despre vasc
Cunoaste-te pe tine insuti | O poveste cu talc
Showing posts with label povestire. Show all posts
Showing posts with label povestire. Show all posts
Friday, July 1, 2011
Thursday, March 24, 2011
De ce strigam atunci cand suntem furiosi ? | O poveste cu talc
Unui sfant hindus , ajuns pe malurile Gangelui pentru a face o baie rituala , i-a fost dat sa vada mai multi membri ai unei familii care strigau unii la altii. El s-a intors spre discipolii sai si i-a intrebat : "De ce oamenii cuprinsi de manie tipa unul la celalalt ? "
Adeptii sai s-au gandit o vreme si, in cele din urma , unul dintre ei a indraznit sa raspunda : "Pentru ca isi pierd calmul , maestre !"
"Bine , dar de ce trebuie sa strige pentru a-si spune pasurile ? Atunci cand cineva este chiar langa tine, poti sa ii spui ceea ce iti doresti fara a ridica vocea " , a spus omul cel sfant.
Discipolii s-au sfatuit indelung , dar nici una din ideile unora dintre ei nu i-a multumit pe ceilalti.
In cele din urma, maestrul le-a explicat : " Atunci cand doi oameni sunt maniosi unul fata de celalalt , intre inimile lor se aseza o mare distanta. Cu cat devin mai nervosi, cu atat mai tare trebuie sa strige unul la celalalt pentrua-si face auzite cuvintele , pentru ca ii desparte o distanta din ce in ce mai mare .Ce se intampla, insa, in cazul cand doi oameni se iubesc ? Ei nu au nevoie sa tipe pentru a se face intelesi , intrucat inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ei este foarte mica sau aproape inexistenta."
Sfantul hindus si-a cercetat cu privirea adeptii , apoi a continuat : " Asadar , de fiecare data cand nu sunteti de acord , nu lasati ca inimile voastre sa indeparteze una de cealalta. Nu rostiti vorbe ce va pot separa pentru ca , intr-o zi, a-ti putea descoperi ca distanta dintre voi este asa de mare incat nu mai exista nici o cale de a va regasi. In acest fel, de exemplu, au loc divorturile."
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Un altfel de Sisif | O poveste cu talc
Casa cu fereastre de aur | O poveste cu talc
Adeptii sai s-au gandit o vreme si, in cele din urma , unul dintre ei a indraznit sa raspunda : "Pentru ca isi pierd calmul , maestre !"
"Bine , dar de ce trebuie sa strige pentru a-si spune pasurile ? Atunci cand cineva este chiar langa tine, poti sa ii spui ceea ce iti doresti fara a ridica vocea " , a spus omul cel sfant.
Discipolii s-au sfatuit indelung , dar nici una din ideile unora dintre ei nu i-a multumit pe ceilalti.
In cele din urma, maestrul le-a explicat : " Atunci cand doi oameni sunt maniosi unul fata de celalalt , intre inimile lor se aseza o mare distanta. Cu cat devin mai nervosi, cu atat mai tare trebuie sa strige unul la celalalt pentrua-si face auzite cuvintele , pentru ca ii desparte o distanta din ce in ce mai mare .Ce se intampla, insa, in cazul cand doi oameni se iubesc ? Ei nu au nevoie sa tipe pentru a se face intelesi , intrucat inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ei este foarte mica sau aproape inexistenta."
Sfantul hindus si-a cercetat cu privirea adeptii , apoi a continuat : " Asadar , de fiecare data cand nu sunteti de acord , nu lasati ca inimile voastre sa indeparteze una de cealalta. Nu rostiti vorbe ce va pot separa pentru ca , intr-o zi, a-ti putea descoperi ca distanta dintre voi este asa de mare incat nu mai exista nici o cale de a va regasi. In acest fel, de exemplu, au loc divorturile."
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Un altfel de Sisif | O poveste cu talc
Casa cu fereastre de aur | O poveste cu talc
Monday, January 24, 2011
Cersetorul si comoara lui nestiuta
Un cersetor statea la o raspantie de drumuri de peste 30 de ani .Intr-o zi , un strain a trecut pe acolo si a fost imediat luat in seama de catre milog : "Hei, omule , ai ceva maruntis cu care sa ma miluiesti ?"
Strainul i-a raspuns :"Nu am nimic care sa imi prisoseasca , dar pot sa te intreb pe ce esti asezat ?"
"Ei , nimic important , nu este decat este o lada pe care stau demult , de cand mi-am inceput acesta indeletnicire ,"
"Ai fost vreodata curios sa vezi ce este in ea ?" , a intrebat strainul.
"De ce m-as fi uitat ? Nu are cum sa fie nimic in ea" , i-a raspuns omul cel amarat.
"Vezi , totusi , pe ce stai de atata amar de vreme " , a insistat strainul.
Plictisit, doar pentru a-i face pe plac acelui om , cersetorul a deschis cutia.Spre marea lui uimire, a descoperit ca aceasta era plina cu aur.
Comentariul Dianei : De obicei, in aceste povesti , nu insist asupra semnificatiei ascunse in ele ... Mi se pare ca daca spun ca au un "talc" , cititorul isi va pune mintea la contributie si va afla de unul singur un sens unic si adevarat doar pentru el insusi , bucurandu-se de acest lucru si de mintea lui izvoditoare. Cate comori neexplorate zac ascunse in tine insuti ,cetitoriule ?
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Casa cu fereastre de aur | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
Strainul i-a raspuns :"Nu am nimic care sa imi prisoseasca , dar pot sa te intreb pe ce esti asezat ?"
"Ei , nimic important , nu este decat este o lada pe care stau demult , de cand mi-am inceput acesta indeletnicire ,"
"Ai fost vreodata curios sa vezi ce este in ea ?" , a intrebat strainul.
"De ce m-as fi uitat ? Nu are cum sa fie nimic in ea" , i-a raspuns omul cel amarat.
"Vezi , totusi , pe ce stai de atata amar de vreme " , a insistat strainul.
Plictisit, doar pentru a-i face pe plac acelui om , cersetorul a deschis cutia.Spre marea lui uimire, a descoperit ca aceasta era plina cu aur.
Comentariul Dianei : De obicei, in aceste povesti , nu insist asupra semnificatiei ascunse in ele ... Mi se pare ca daca spun ca au un "talc" , cititorul isi va pune mintea la contributie si va afla de unul singur un sens unic si adevarat doar pentru el insusi , bucurandu-se de acest lucru si de mintea lui izvoditoare. Cate comori neexplorate zac ascunse in tine insuti ,cetitoriule ?
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Casa cu fereastre de aur | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
Saturday, January 22, 2011
Vultur sau gaina ? | O poveste cu talc
Un taran a gasit intr-o zi un ou de vultur si l-a asezat sub closca , langa ouale de gaina. Atunci cand a iesit din gaoace , micutul vultur a ramas impreuna cu puii de gaina si a crescut alaturi de ei.
Toata viata sa, vulturul a facut ceea ce fac gainile , adica a ciugulit boabele aruncate de taran , a smuls firele de iarba imprastiate prin ograda , a sapat cu ciocul in pamant dupa rame si insecte si, desigur, a cotcodacit cu entuziasm atata vreme cat soarele era pe cer. Mai mult decat atat , a incercat si cate un zbor stangaci , la fel ca si suratele lui.
Anii au trecut si vulturul a ajuns la o varsta venerabila. Intr-una din zile , el a zarit o pasare magnifica zburand in inaltimile cerurilor. Ea se misca maiestuos printre curentii puternici de aer , batand alene din aripile-i mari si vanjoase.
Vulturul nostru a ramas cu privirea tintuita spre inalturi si a ingaimat : "Ce este asta ?"
"Acesta este vulturul , regele pasarilor ", i-a raspuns o gaina aflata prin preajma. "El apartine cerurilor asa cum noi, gainile, apartinem pamantului".In acest fel, vulturul a trait si a murit ca o gaina , intrucat o gaina se credea a fi.
Dupa o poveste de Anthony de Mello
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ingerii printre noi | O poveste cu talc
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Dragoste oarba | O poveste cu talc
Toata viata sa, vulturul a facut ceea ce fac gainile , adica a ciugulit boabele aruncate de taran , a smuls firele de iarba imprastiate prin ograda , a sapat cu ciocul in pamant dupa rame si insecte si, desigur, a cotcodacit cu entuziasm atata vreme cat soarele era pe cer. Mai mult decat atat , a incercat si cate un zbor stangaci , la fel ca si suratele lui.
Anii au trecut si vulturul a ajuns la o varsta venerabila. Intr-una din zile , el a zarit o pasare magnifica zburand in inaltimile cerurilor. Ea se misca maiestuos printre curentii puternici de aer , batand alene din aripile-i mari si vanjoase.
Vulturul nostru a ramas cu privirea tintuita spre inalturi si a ingaimat : "Ce este asta ?"
"Acesta este vulturul , regele pasarilor ", i-a raspuns o gaina aflata prin preajma. "El apartine cerurilor asa cum noi, gainile, apartinem pamantului".In acest fel, vulturul a trait si a murit ca o gaina , intrucat o gaina se credea a fi.
Dupa o poveste de Anthony de Mello
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ingerii printre noi | O poveste cu talc
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Dragoste oarba | O poveste cu talc
Saturday, December 11, 2010
Masa de Craciun | O poveste de Charles Dickens
Charles Dickens , un scriitor mai mult decat drag mie , poate prea duios pentru unii sau naiv pentru altii , continua sa imi aduca desfatare si bucurie ori de cate ori ii rasfoiesc cartile. Aceasta bucata de proza , cea dintai povestire scurta a lui Dickens , este o mica bijuterie in care se descrie o masa de sarbatoare in familie intr-o maniera care anticipeaza mica dar voioasa adunare festiva a clanului Crachit din “Colinda de Craciun” (A Christmas Carol).M-am incumetat asadar sa purced la o traducere proprie a povestii, care sper sa va incante si sa va pregateasca sufletul pentru magica atmosfera a Craciunului. Pentru cunoscatorii limbii engleze , am introdus mai intai povestea originala a lui Dickens , in limba lui Shakespeare.
A Christmass Dinner
It’s Christmas time! That man must be a misanthrope indeed, in whose breast something like a jovial feeling is not roused - in whose mind some pleasant associations are not awakened - by the recurrence of Christmas. There are people who will tell you that Christmas is not to them what it used to be; that each succeeding Christmas has found some cherished hope, or happy prospect, of the year before, dimmed or passed away; that the present only serves to remind them of reduced circumstances and straitened incomes - of the feasts they once bestowed on hollow friends, and of the cold looks that meet them now, in adversity and misfortune. Never heed such dismal reminiscences. There are few men who have lived long enough in the world, who cannot call up such thoughts any day in the year. Then do not select the merriest of the three hundred and sixty-five for your doleful recollections, but draw your chair nearer the blazing fire - fill the glass and send round the song - and if your room be smaller than it was a dozen years ago, or if your glass be filled with reeking punch, instead of sparkling wine, put a good face on the matter, and empty it off-hand, and fill another, and troll off the old ditty you used to sing, and thank God it's no worse. Look on the merry faces of your children (if you have any) as they sit round the fire. One little seat may be empty; one slight form that gladdened the father's heart, and roused the mother's pride to look upon, may not be there. Dwell not upon the past; think not that one short year ago, the fair child now resolving into dust, sat before you, with the bloom of health upon its cheek, and the gaiety of infancy in its joyous eye. Reflect upon your present blessings - of which every man has many - not on your past misfortunes, of which all men have some. Fill your glass again, with a merry face and contented heart. Our life on it, but your Christmas shall be merry, and your new year a happy one!
Who can be insensible to the outpourings of good feeling, and the honest interchange of affectionate attachment, which abound at this season of the year? A Christmas family-party! We know nothing in nature more delightful! There seems a magic in the very name of Christmas. Petty jealousies and discords are forgotten; social feelings are awakened, in bosoms to which they have long been strangers; father and son, or brother and sister, who have met and passed with averted gaze, or a look of cold recognition, for months before, proffer and return the cordial embrace, and bury their past animosities in their present happiness. Kindly hearts that have yearned towards each other, but have been withheld by false notions of pride and self-dignity, are again reunited, and all is kindness and benevolence! Would that Christmas lasted the whole year through (as it ought), and that the prejudices and passions which deform our better nature, were never called into action among those to whom they should ever be strangers!
The Christmas family-party that we mean, is not a mere assemblage of relations, got up at a week or two's notice, originating this year, having no family precedent in the last, and not likely to be repeated in the next. No. It is an annual gathering of all the accessible members of the family, young or old, rich or poor; and all the children look forward to it, for two months beforehand, in a fever of anticipation. Formerly, it was held at grandpapa's; but grandpapa getting old, and grandmamma getting old too, and rather infirm, they have given up house-keeping, and domesticated themselves with uncle George; so, the party always takes place at uncle George's house, but grandmamma sends in most of the good things, and grandpapa always WILL toddle down, all the way to Newgate-market, to buy the turkey, which he engages a porter to bring home behind him in triumph, always insisting on the man's being rewarded with a glass of spirits, over and above his hire, to drink 'a merry Christmas and a happy new year' to aunt George. As to grandmamma, she is very secret and mysterious for two or three days beforehand, but not sufficiently so, to prevent rumours getting afloat that she has purchased a beautiful new cap with pink ribbons for each of the servants, together with sundry books, and pen-knives, and pencil-cases, for the younger branches; to say nothing of divers secret additions to the order originally given by aunt George at the pastry-cook's, such as another dozen of mince- pies for the dinner, and a large plum-cake for the children.
On Christmas-eve, grandmamma is always in excellent spirits, and after employing all the children, during the day, in stoning the plums, and all that, insists, regularly every year, on uncle George coming down into the kitchen, taking off his coat, and stirring the pudding for half an hour or so, which uncle George good-humouredly does, to the vociferous delight of the children and servants. The evening concludes with a glorious game of blind-man's-buff, in an early stage of which grandpapa takes great care to be caught, in order that he may have an opportunity of displaying his dexterity.
On the following morning, the old couple, with as many of the children as the pew will hold, go to church in great state: leaving aunt George at home dusting decanters and filling casters, and uncle George carrying bottles into the dining-parlour, and calling for corkscrews, and getting into everybody's way.
When the church-party return to lunch, grandpapa produces a small sprig of mistletoe from his pocket, and tempts the boys to kiss their little cousins under it - a proceeding which affords both the boys and the old gentleman unlimited satisfaction, but which rather outrages grandmamma's ideas of decorum, until grandpapa says, that when he was just thirteen years and three months old, HE kissed grandmamma under a mistletoe too, on which the children clap their hands, and laugh very heartily, as do aunt George and uncle George; and grandmamma looks pleased, and says, with a benevolent smile, that grandpapa was an impudent young dog, on which the children laugh very heartily again, and grandpapa more heartily than any of them.
But all these diversions are nothing to the subsequent excitement when grandmamma in a high cap, and slate-coloured silk gown; and grandpapa with a beautifully plaited shirt-frill, and white neckerchief; seat themselves on one side of the drawing-room fire, with uncle George's children and little cousins innumerable, seated in the front, waiting the arrival of the expected visitors. Suddenly a hackney-coach is heard to stop, and uncle George, who has been looking out of the window, exclaims 'Here's Jane!' on which the children rush to the door, and helter-skelter down- stairs; and uncle Robert and aunt Jane, and the dear little baby, and the nurse, and the whole party, are ushered up-stairs amidst tumultuous shouts of 'Oh, my!' from the children, and frequently repeated warnings not to hurt baby from the nurse. And grandpapa takes the child, and grandmamma kisses her daughter, and the confusion of this first entry has scarcely subsided, when some other aunts and uncles with more cousins arrive, and the grown-up cousins flirt with each other, and so do the little cousins too, for that matter, and nothing is to be heard but a confused din of talking, laughing, and merriment.
A hesitating double knock at the street-door, heard during a momentary pause in the conversation, excites a general inquiry of 'Who's that?' and two or three children, who have been standing at the window, announce in a low voice, that it's 'poor aunt Margaret.' Upon which, aunt George leaves the room to welcome the new-comer; and grandmamma draws herself up, rather stiff and stately; for Margaret married a poor man without her consent, and poverty not being a sufficiently weighty punishment for her offence, has been discarded by her friends, and debarred the society of her dearest relatives. But Christmas has come round, and the unkind feelings that have struggled against better dispositions during the year, have melted away before its genial influence, like half-formed ice beneath the morning sun. It is not difficult in a moment of angry feeling for a parent to denounce a disobedient child; but, to banish her at a period of general good- will and hilarity, from the hearth, round which she has sat on so many anniversaries of the same day, expanding by slow degrees from infancy to girlhood, and then bursting, almost imperceptibly, into a woman, is widely different. The air of conscious rectitude, and cold forgiveness, which the old lady has assumed, sits ill upon her; and when the poor girl is led in by her sister, pale in looks and broken in hope - not from poverty, for that she could bear, but from the consciousness of undeserved neglect, and unmerited unkindness - it is easy to see how much of it is assumed. A momentary pause succeeds; the girl breaks suddenly from her sister and throws herself, sobbing, on her mother's neck. The father steps hastily forward, and takes her husband's hand. Friends crowd round to offer their hearty congratulations, and happiness and harmony again prevail.
As to the dinner, it's perfectly delightful - nothing goes wrong, and everybody is in the very best of spirits, and disposed to please and be pleased. Grandpapa relates a circumstantial account of the purchase of the turkey, with a slight digression relative to the purchase of previous turkeys, on former Christmas-days, which grandmamma corroborates in the minutest particular. Uncle George tells stories, and carves poultry, and takes wine, and jokes with the children at the side-table, and winks at the cousins that are making love, or being made love to, and exhilarates everybody with his good humour and hospitality; and when, at last, a stout servant staggers in with a gigantic pudding, with a sprig of holly in the top, there is such a laughing, and shouting, and clapping of little chubby hands, and kicking up of fat dumpy legs, as can only be equalled by the applause with which the astonishing feat of pouring lighted brandy into mince-pies, is received by the younger visitors. Then the dessert! - and the wine! - and the fun! Such beautiful speeches, and SUCH songs, from aunt Margaret's husband, who turns out to be such a nice man, and SO attentive to grandmamma! Even grandpapa not only sings his annual song with unprecedented vigour, but on being honoured with an unanimous ENCORE, according to annual custom, actually comes out with a new one which nobody but grandmamma ever heard before; and a young scapegrace of a cousin, who has been in some disgrace with the old people, for certain heinous sins of omission and commission - neglecting to call, and persisting in drinking Burton Ale - astonishes everybody into convulsions of laughter by volunteering the most extraordinary comic songs that ever were heard. And thus the evening passes, in a strain of rational good-will and cheerfulness, doing more to awaken the sympathies of every member of the party in behalf of his neighbour, and to perpetuate their good feeling during the ensuing year, than half the homilies that have ever been written, by half the Divines that have ever lived.
O masa de Craciun
Este vremea Craciunului ! Numai un om mizantrop pana in maduva oaselor nu poate simti un adevarat simtamant de voiosie in piept sau nu ii pot fi trezite in minte placute asociatii cu ocazia Craciunului.
Exista oameni care iti pot spune ca sarbatoarea de Craciun nu mai este ce a fost altadata , ca fiecare Craciun umbreste sau destrama sperantele luminoase sau perspectivele fericite resimtite cu un an inainte ; prezentul nu face decat sa le aduca aminte despre situatiile dificile si veniturile diminuate , de petrecerile spumoase cu prietenii de altadata si de privirile reci care ii atintesc acum , intr-o perioada plina de adversitati si nenoroc. Nu te lasa niciodata in voia unor astfel de amare reminiscente …
Exista cativa oameni care au trait indeajuns in mijlocul lumii pentru a nu-si lasa mintea prada unor ganduri de acest fel in nici o zi anului. Asadar , nu alege cea mai fericita zi din cele 365 pentru a te imbufna in amintiri dureroase , ci trage-ti un scaun langa flacarile voioase ale caminului – umple-ti paharul si trimite-ti in jur cantecul – iar in cazul in care camera ta iti pare a fi mai stramta decat acum o duzina de ani , ori daca paharul iti este plin cu un punch puturos in locul unui vin stralucitor , priveste partea placuta a lucrurilor , goleste-ti dintr-o inghititura paharul , umple-ti inca unul , fredoneaza-ti vechiul cantecel favorit si multumeste-i lui Dumnezeu ca nu este si mai rau.Priveste fetele fericite ale copiilor tai ( daca ai vreunul) in timp ce stau in jurul focului.Unul din micile scaune poate fi gol ; una din siluetele fragile care multumea inima tatalui si ii umplea inima de mandrie mamei atunci cand o privea poate sa nu fie prezenta. Nu lasa trecutul sa te copleseasca ; nu te gandi ca acum un de zile , copilul care zace acum in pamant statea in fata ta cu bujori de sanatate in obraji si cu voiosia copilariei sclipindu-i in ochi. Reflecteaza asupra binecuvantarilor prezentului – fiecare om are parte de multe de acest fel – si nu la ghinioanele tale trecute , de care au parte toti oamenii. Umple-ti din nou paharul , cu fata inveselita si inima plina de multumire. Viata ne este pusa mereu la incercare , dar Craciunul trebuie sa-ti fie fericit , iar noul an unul ferice !
Cine poate ramane insensibil la avalansa de bune simtaminte si la impartasirea onesta al atasamentului afectiv care abunda in acesta perioada a anului ? O masa de Craciun in familie ! Ce poate fi mai desfatator decat acest eveniment ? Pare a fi un lucru magic , asezat sub obladuirea Craciunului . Micile gelozii si neintelegeri sunt uitate ; sentimentele sociale sunt desteptate in sufletele acelora care au fost multa vreme instrainati ; tatal si fiul, sau sora si fratele , care s-au intalnit si au trecut unul pe langa celalalt facandu-se a nu se vedea ori au schimbat o privire rece de recunoastere in urma cu cateva luni , se deschid unul spre altul si se reintorc la o imbratisare calda , ingropandu-si animozitatile din trecut in prezenta fericire. Inimile bune ce au dus dorul celorlalti , dar se lasasera cotropite de false notiuni de mandrie si demnitate sunt din nou la un loc , si totul nu este decat bunatate si bunavointa ! Daca acest Craciun ar cuprinde intreg anul (asa cum ar trebui) , toate prejudecatile si pasiunile care ne deformeaza natura noastra buna nu ne-ar mai acapara in mijlocul oamenilor, fie ei chiar straini !
Adunarea de familie despre care vorbim nu este o simpla reuniune a unor rude , pusa la cale acum o saptamana sau doua , in decursul acestui an , care nu isi are precedent in anii trecuti si nu se va mai repeta in anii viitori. Nu , acesta este o intalnire anuala consacrata a tuturor membrilor disponibili ai familiei , tineri si batrani, saraci sau bogati , iar totii copiii o asteapta cu nerabdare , incepand cu doua luni inainte , intr-o febra a anticiparii. Acum catava vreme acesta adunare avea loc la bunicul ; dar pentru ca bunicul a fost ajuns de batranete , iar bunica este prea batrana , infirma chiar , ei au renuntat sa traiasca de unii singuri si locuiesc acum impreuna cu unchiul George ; asadar petrecerea se desfasoara in casa unchiului George , dar bunica face rost de cele mai multe dintre delicatesele de la masa , iar bunicul se osteneste sa ajunga la piata Newgate pentru a cumpara curcanul , de unde angajeaza un caraus care il urmeaza in triumf pana acasa , insistand intotdeuna ca omul sa fie cinstit cu un pahar de tarie in plus fata de simbrie , pentru a-l bea cu urarea de Craciun fericit si Un an bun adresata sotiei unchiului George. Cat despre bunica , ea este foarte secretoasa cu doua-trei zile inainte , dar nu indeajuns pentru a impiedica aparitia zvonurilor conform carora ar fi cumparat cate o boneta noua cu panglici roz pentru fiecare dintre servitoare , laolalta cu diverse carti , tocuri si penare pentru tinerii invatacei ; asta ca sa nu mai vorbim despre diferitele secrete adaugate ordinelor date anterior de sotia lui George la bucatarie , precum o duzina in plus de placinta cu carne pentru cina si o mare prajitura cu prune pentru copii.
In ajunul Craciunului , bunica este intotdeuna intr-o dispozitie excelenta si, dupa ce ii pune pe copii la treaba pentru a scoate samburii prunelor , insista an de an ca unchiul George sa coboare la bucatarie , sa isi scoata haina si sa amestece puddingul vreme de circa jumatate de ceas , lucru pe care unchiul il face cu insufletire , spre satisfactia zgomotoasa a copiilor si servitorilor. Seara se incheie cu un nemaipomenit joc de-a baba orba , de-a lungul caruia bunicul are grija mereu sa fie prins pentru a avea ocazia de a-si etala dexteritatea.
In dimineata urmatoare , batranul cuplu , insotit de cat de multi copiii pot incape intr-o strana , merge la biserica in mare tinuta , lasandu-l pe unchiul George acasa pentru a umple sticlele cu bautura si a le duce in sufragerie , cautand mereu cate un tiribuson si stand in calea tuturor.
Cand intregul alai se intoarce de la biserica , bunicul scoate la iveala o ramura de vasc din buzunar si ii ispiteste pe baieti sa isi sarute micile verisoare sub ea , o procedura ce aduce o mare satisfactie atat batranului gentleman cat si baietilor , dar care afecteaza ideea bunicii despre eticheta , pana cand bunicul spune ca atunci cand avea treisprezece ani si trei luni a sarutat-o si pe el pe bunica sub o crenguta de vasc , fapt ce ii face pe copii sa bata din palme si sa rada din toata inima , asemeni unchiului George si sotiei lui ; iar bunica pare sa fie satisfacuta si spune , cu un suras binevoitor , ca bunicul a fost un baietel nerusinat , la care copiii hohotesc din nou aprig , bunicul razand cel mai zgomotos dintre toti.
Toate aceste diversiuni nu sunt nimic insa in comparatie cu starea de emotie care urmeaza atunci cand bunica , cu o boneta inalta si o rochie de matase in culoarea ardeziei , si bunicul , imbracat cu o camasa plisata si guler alb , stau impreuna in salon , avandu-i in fata pe copiii unchiului George si o sleahta incalculabila de mici verisori , asteptand sosirea invitatilor.
Dintr-o data , se aude oprind o birja iar unchiul George , pandind la fereastra , exclama “Este Jane ! ” , la care copiii o iau lu fuga spre intrare si coboara tales-balmes scarile ; iar unchiul Robert si matusa Jane , cu micul lor copil si bona lui , precum si toti ceilalti sunt condusi pe scara in mijlocul unor strigate tumultoase “Vai de mine !” ale copiilor si repetate avertismente de a nu lua bebelusul din bratele bonei. Dupa aceea , bunicul il preia pe bebelus , bunica isi saruta fiica , iar harmalaia primilor veniti se linisteste treptat pe masura ce alte matusi impreuna cu alti unchi si verisori sosesc , si verii mai in varsta flirteaza unul cu celalalt , la fel ca si verii mai mici , astfel incat nu se aude nimic clar , ci un zumzait confuz de vorbe , rasete si veselie.
Un ciocanit dublu , ezitant , la usa dinspre strada se face auzit intr-o pauza de moment a conversatiei , fapt ce da nastere unei interogari generale “Cine o fi ?” , iar doi-trei copii privind la geam anunta pe un ton scazut ca a sosit “biata matusa Margaret”.Auzind aceasta , unchiul George paraseste camera pentru a intamplina noua venita , iar bunica se ridica in picioare , intr-o atitudine mai curand rigida si autoritara ; intrucat , Margaret s-a maritat cu un om amarat fara a-i cere consimtamantul , iar saracia nefiind o pedeapsa suficienta pentru ofensa ei , a fost parasita de prietenii ei si privata de societatea dragilor ei rude. Dar a sosit Craciunul , si sentimentele lipsite de bunatate care au luptat contra bunei dispozitii in decursul anului s-au topit sub influenta maretei sarbatori , asemeni ghetii incropite sub soarele de dimineata. Nu este greu ca , intr-un moment de manie , parintii sa intoarca spatele unui copil neascultator ; dar , a-l alunga , intr-o perioada de bunavointa si bucurie generala , de langa caminul in preajma caruia a participat la atatea sarbatori ale aceleiasi zile ani de-a randul , de la pruncie pana la adolescenta si la izbucnirea aproape imperceptibila a feminitatii , este un cu totul alt lucru. Aerul de verticalitate morala si iertare rece pe care si-l asuma batrana doamna nu pare a-i sta bine ; iar atunci cand biata fata este condusa de catre sora ei , palida la infatisare si lipsita de speranta – nu datorita saraciei , caci pe aceasta o poate indura, cat din constiinta unei neglijari si lipse de bunatate nemeritate – este usor sa vezi cat de mult este asumata aceasta atitudine a bunicii. Urmeaza o mica pauza , apoi fata se desprinde brusc de sora ei si se arunca , suspinand , in bratele mamei sale. Tatal se repede grabit inainte si ii intinde mana sotului ei. Prietenii se aduna imprejur daruind sincere felicitari , iar fericirea si armonia stapaneste din nou peste intreaga adunare.
Cat despre cina , totul este inconjurat de o placere perfecta – nimic nu merge asa cum nu trebuie si toata lumea este in culmea bunei dispozitii , dispusa sa aduca satisfactie si sa fie satisfacuta. Bunicul relateaza povestea cumpararii curcanului , cu o mica digresiune referitoare la achizitionarea curcanului din anul precedent , istoriseste despre trecutele Craciunuri , iar bunica il completeaza la aproape fiecare cuvant. Unchiul George zice snoave , taie bucati de pasare , toarna vinul in pahare , glumeste cu copiii de la masa alaturata , le face cu ochiul verilor inamorati sau pe cale de a cadea in mrejele amorului , si aduce bucuria pe fetele tuturor cu umorul si ospitalitatea sa ; iar atunci cand , in final , un servitor maret isi face cale cu greu inauntru , impovarat de un gigantic pudding avand deasupra o ramura de vasc , se dezlantuie atatea rasete , si strigate , si ropote de palme ale unor maini micute si dolofane , si batai in podea ale unor picioruse rotunjoare , incat aceasta harmalaie nu poate fi egalata decat de aplauzele tinerilor musafiri cu care este primita turnarea brandy-ului slab peste placintele de carne.
Apoi desertul , apoi vinul , apoi distractia ! Atat de frumoase discursuri si atat de incantatoare cantece din partea sotului matusii Margaret , care se dovedeste a fi un om atat de dragut si foarte atent fata de bunica ! Chiar si bunicul nu se multumeste sa dea glas doar cantecului sau anual , de altfel cu o vigoare fara precedent , dar , fiind onorat , potrivit traditiei , cu un unanim “Encore” , se lanseaza cu un nou cantec pe care nimeni, inclusiv bunica , nu l-a auzit pana acum ; iar un var cazut in dizgratia celor in varsta , din cauza unor pacate de omisiune si promisiune – neglijand vizitele si persistand in a bea bere – uimeste pe toata lumea si straneste convulsii de rasete prin interpretarea celui mai comic cantec care a fost auzit vreodata. In acest fel se deapana intreaga seara , intr-o revarsare de rationala bunavointa si bucurie , provocand trezirea unei mai mari simpatii al fiecarui membru al petrecerii fata de vecinul sau , atragand perpetuarea bunelor simtaminte pe parcursul urmatorului an , mai mult decat jumatate din predicile scrise vreodata si intr-o mai mare masura decat jumatate din divinitatile ce au trait vreodata.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Colinde de Craciun in limba engleza.Christmas Carols
Poezii englezesti despre Craciun.Versuri in limba engleza si in limba romana
Traditii de Craciun in Anglia
A Christmass Dinner
It’s Christmas time! That man must be a misanthrope indeed, in whose breast something like a jovial feeling is not roused - in whose mind some pleasant associations are not awakened - by the recurrence of Christmas. There are people who will tell you that Christmas is not to them what it used to be; that each succeeding Christmas has found some cherished hope, or happy prospect, of the year before, dimmed or passed away; that the present only serves to remind them of reduced circumstances and straitened incomes - of the feasts they once bestowed on hollow friends, and of the cold looks that meet them now, in adversity and misfortune. Never heed such dismal reminiscences. There are few men who have lived long enough in the world, who cannot call up such thoughts any day in the year. Then do not select the merriest of the three hundred and sixty-five for your doleful recollections, but draw your chair nearer the blazing fire - fill the glass and send round the song - and if your room be smaller than it was a dozen years ago, or if your glass be filled with reeking punch, instead of sparkling wine, put a good face on the matter, and empty it off-hand, and fill another, and troll off the old ditty you used to sing, and thank God it's no worse. Look on the merry faces of your children (if you have any) as they sit round the fire. One little seat may be empty; one slight form that gladdened the father's heart, and roused the mother's pride to look upon, may not be there. Dwell not upon the past; think not that one short year ago, the fair child now resolving into dust, sat before you, with the bloom of health upon its cheek, and the gaiety of infancy in its joyous eye. Reflect upon your present blessings - of which every man has many - not on your past misfortunes, of which all men have some. Fill your glass again, with a merry face and contented heart. Our life on it, but your Christmas shall be merry, and your new year a happy one!
Who can be insensible to the outpourings of good feeling, and the honest interchange of affectionate attachment, which abound at this season of the year? A Christmas family-party! We know nothing in nature more delightful! There seems a magic in the very name of Christmas. Petty jealousies and discords are forgotten; social feelings are awakened, in bosoms to which they have long been strangers; father and son, or brother and sister, who have met and passed with averted gaze, or a look of cold recognition, for months before, proffer and return the cordial embrace, and bury their past animosities in their present happiness. Kindly hearts that have yearned towards each other, but have been withheld by false notions of pride and self-dignity, are again reunited, and all is kindness and benevolence! Would that Christmas lasted the whole year through (as it ought), and that the prejudices and passions which deform our better nature, were never called into action among those to whom they should ever be strangers!
The Christmas family-party that we mean, is not a mere assemblage of relations, got up at a week or two's notice, originating this year, having no family precedent in the last, and not likely to be repeated in the next. No. It is an annual gathering of all the accessible members of the family, young or old, rich or poor; and all the children look forward to it, for two months beforehand, in a fever of anticipation. Formerly, it was held at grandpapa's; but grandpapa getting old, and grandmamma getting old too, and rather infirm, they have given up house-keeping, and domesticated themselves with uncle George; so, the party always takes place at uncle George's house, but grandmamma sends in most of the good things, and grandpapa always WILL toddle down, all the way to Newgate-market, to buy the turkey, which he engages a porter to bring home behind him in triumph, always insisting on the man's being rewarded with a glass of spirits, over and above his hire, to drink 'a merry Christmas and a happy new year' to aunt George. As to grandmamma, she is very secret and mysterious for two or three days beforehand, but not sufficiently so, to prevent rumours getting afloat that she has purchased a beautiful new cap with pink ribbons for each of the servants, together with sundry books, and pen-knives, and pencil-cases, for the younger branches; to say nothing of divers secret additions to the order originally given by aunt George at the pastry-cook's, such as another dozen of mince- pies for the dinner, and a large plum-cake for the children.
On Christmas-eve, grandmamma is always in excellent spirits, and after employing all the children, during the day, in stoning the plums, and all that, insists, regularly every year, on uncle George coming down into the kitchen, taking off his coat, and stirring the pudding for half an hour or so, which uncle George good-humouredly does, to the vociferous delight of the children and servants. The evening concludes with a glorious game of blind-man's-buff, in an early stage of which grandpapa takes great care to be caught, in order that he may have an opportunity of displaying his dexterity.
On the following morning, the old couple, with as many of the children as the pew will hold, go to church in great state: leaving aunt George at home dusting decanters and filling casters, and uncle George carrying bottles into the dining-parlour, and calling for corkscrews, and getting into everybody's way.
When the church-party return to lunch, grandpapa produces a small sprig of mistletoe from his pocket, and tempts the boys to kiss their little cousins under it - a proceeding which affords both the boys and the old gentleman unlimited satisfaction, but which rather outrages grandmamma's ideas of decorum, until grandpapa says, that when he was just thirteen years and three months old, HE kissed grandmamma under a mistletoe too, on which the children clap their hands, and laugh very heartily, as do aunt George and uncle George; and grandmamma looks pleased, and says, with a benevolent smile, that grandpapa was an impudent young dog, on which the children laugh very heartily again, and grandpapa more heartily than any of them.
But all these diversions are nothing to the subsequent excitement when grandmamma in a high cap, and slate-coloured silk gown; and grandpapa with a beautifully plaited shirt-frill, and white neckerchief; seat themselves on one side of the drawing-room fire, with uncle George's children and little cousins innumerable, seated in the front, waiting the arrival of the expected visitors. Suddenly a hackney-coach is heard to stop, and uncle George, who has been looking out of the window, exclaims 'Here's Jane!' on which the children rush to the door, and helter-skelter down- stairs; and uncle Robert and aunt Jane, and the dear little baby, and the nurse, and the whole party, are ushered up-stairs amidst tumultuous shouts of 'Oh, my!' from the children, and frequently repeated warnings not to hurt baby from the nurse. And grandpapa takes the child, and grandmamma kisses her daughter, and the confusion of this first entry has scarcely subsided, when some other aunts and uncles with more cousins arrive, and the grown-up cousins flirt with each other, and so do the little cousins too, for that matter, and nothing is to be heard but a confused din of talking, laughing, and merriment.
A hesitating double knock at the street-door, heard during a momentary pause in the conversation, excites a general inquiry of 'Who's that?' and two or three children, who have been standing at the window, announce in a low voice, that it's 'poor aunt Margaret.' Upon which, aunt George leaves the room to welcome the new-comer; and grandmamma draws herself up, rather stiff and stately; for Margaret married a poor man without her consent, and poverty not being a sufficiently weighty punishment for her offence, has been discarded by her friends, and debarred the society of her dearest relatives. But Christmas has come round, and the unkind feelings that have struggled against better dispositions during the year, have melted away before its genial influence, like half-formed ice beneath the morning sun. It is not difficult in a moment of angry feeling for a parent to denounce a disobedient child; but, to banish her at a period of general good- will and hilarity, from the hearth, round which she has sat on so many anniversaries of the same day, expanding by slow degrees from infancy to girlhood, and then bursting, almost imperceptibly, into a woman, is widely different. The air of conscious rectitude, and cold forgiveness, which the old lady has assumed, sits ill upon her; and when the poor girl is led in by her sister, pale in looks and broken in hope - not from poverty, for that she could bear, but from the consciousness of undeserved neglect, and unmerited unkindness - it is easy to see how much of it is assumed. A momentary pause succeeds; the girl breaks suddenly from her sister and throws herself, sobbing, on her mother's neck. The father steps hastily forward, and takes her husband's hand. Friends crowd round to offer their hearty congratulations, and happiness and harmony again prevail.
As to the dinner, it's perfectly delightful - nothing goes wrong, and everybody is in the very best of spirits, and disposed to please and be pleased. Grandpapa relates a circumstantial account of the purchase of the turkey, with a slight digression relative to the purchase of previous turkeys, on former Christmas-days, which grandmamma corroborates in the minutest particular. Uncle George tells stories, and carves poultry, and takes wine, and jokes with the children at the side-table, and winks at the cousins that are making love, or being made love to, and exhilarates everybody with his good humour and hospitality; and when, at last, a stout servant staggers in with a gigantic pudding, with a sprig of holly in the top, there is such a laughing, and shouting, and clapping of little chubby hands, and kicking up of fat dumpy legs, as can only be equalled by the applause with which the astonishing feat of pouring lighted brandy into mince-pies, is received by the younger visitors. Then the dessert! - and the wine! - and the fun! Such beautiful speeches, and SUCH songs, from aunt Margaret's husband, who turns out to be such a nice man, and SO attentive to grandmamma! Even grandpapa not only sings his annual song with unprecedented vigour, but on being honoured with an unanimous ENCORE, according to annual custom, actually comes out with a new one which nobody but grandmamma ever heard before; and a young scapegrace of a cousin, who has been in some disgrace with the old people, for certain heinous sins of omission and commission - neglecting to call, and persisting in drinking Burton Ale - astonishes everybody into convulsions of laughter by volunteering the most extraordinary comic songs that ever were heard. And thus the evening passes, in a strain of rational good-will and cheerfulness, doing more to awaken the sympathies of every member of the party in behalf of his neighbour, and to perpetuate their good feeling during the ensuing year, than half the homilies that have ever been written, by half the Divines that have ever lived.
O masa de Craciun
Este vremea Craciunului ! Numai un om mizantrop pana in maduva oaselor nu poate simti un adevarat simtamant de voiosie in piept sau nu ii pot fi trezite in minte placute asociatii cu ocazia Craciunului.
Exista oameni care iti pot spune ca sarbatoarea de Craciun nu mai este ce a fost altadata , ca fiecare Craciun umbreste sau destrama sperantele luminoase sau perspectivele fericite resimtite cu un an inainte ; prezentul nu face decat sa le aduca aminte despre situatiile dificile si veniturile diminuate , de petrecerile spumoase cu prietenii de altadata si de privirile reci care ii atintesc acum , intr-o perioada plina de adversitati si nenoroc. Nu te lasa niciodata in voia unor astfel de amare reminiscente …
Exista cativa oameni care au trait indeajuns in mijlocul lumii pentru a nu-si lasa mintea prada unor ganduri de acest fel in nici o zi anului. Asadar , nu alege cea mai fericita zi din cele 365 pentru a te imbufna in amintiri dureroase , ci trage-ti un scaun langa flacarile voioase ale caminului – umple-ti paharul si trimite-ti in jur cantecul – iar in cazul in care camera ta iti pare a fi mai stramta decat acum o duzina de ani , ori daca paharul iti este plin cu un punch puturos in locul unui vin stralucitor , priveste partea placuta a lucrurilor , goleste-ti dintr-o inghititura paharul , umple-ti inca unul , fredoneaza-ti vechiul cantecel favorit si multumeste-i lui Dumnezeu ca nu este si mai rau.Priveste fetele fericite ale copiilor tai ( daca ai vreunul) in timp ce stau in jurul focului.Unul din micile scaune poate fi gol ; una din siluetele fragile care multumea inima tatalui si ii umplea inima de mandrie mamei atunci cand o privea poate sa nu fie prezenta. Nu lasa trecutul sa te copleseasca ; nu te gandi ca acum un de zile , copilul care zace acum in pamant statea in fata ta cu bujori de sanatate in obraji si cu voiosia copilariei sclipindu-i in ochi. Reflecteaza asupra binecuvantarilor prezentului – fiecare om are parte de multe de acest fel – si nu la ghinioanele tale trecute , de care au parte toti oamenii. Umple-ti din nou paharul , cu fata inveselita si inima plina de multumire. Viata ne este pusa mereu la incercare , dar Craciunul trebuie sa-ti fie fericit , iar noul an unul ferice !
Cine poate ramane insensibil la avalansa de bune simtaminte si la impartasirea onesta al atasamentului afectiv care abunda in acesta perioada a anului ? O masa de Craciun in familie ! Ce poate fi mai desfatator decat acest eveniment ? Pare a fi un lucru magic , asezat sub obladuirea Craciunului . Micile gelozii si neintelegeri sunt uitate ; sentimentele sociale sunt desteptate in sufletele acelora care au fost multa vreme instrainati ; tatal si fiul, sau sora si fratele , care s-au intalnit si au trecut unul pe langa celalalt facandu-se a nu se vedea ori au schimbat o privire rece de recunoastere in urma cu cateva luni , se deschid unul spre altul si se reintorc la o imbratisare calda , ingropandu-si animozitatile din trecut in prezenta fericire. Inimile bune ce au dus dorul celorlalti , dar se lasasera cotropite de false notiuni de mandrie si demnitate sunt din nou la un loc , si totul nu este decat bunatate si bunavointa ! Daca acest Craciun ar cuprinde intreg anul (asa cum ar trebui) , toate prejudecatile si pasiunile care ne deformeaza natura noastra buna nu ne-ar mai acapara in mijlocul oamenilor, fie ei chiar straini !
Adunarea de familie despre care vorbim nu este o simpla reuniune a unor rude , pusa la cale acum o saptamana sau doua , in decursul acestui an , care nu isi are precedent in anii trecuti si nu se va mai repeta in anii viitori. Nu , acesta este o intalnire anuala consacrata a tuturor membrilor disponibili ai familiei , tineri si batrani, saraci sau bogati , iar totii copiii o asteapta cu nerabdare , incepand cu doua luni inainte , intr-o febra a anticiparii. Acum catava vreme acesta adunare avea loc la bunicul ; dar pentru ca bunicul a fost ajuns de batranete , iar bunica este prea batrana , infirma chiar , ei au renuntat sa traiasca de unii singuri si locuiesc acum impreuna cu unchiul George ; asadar petrecerea se desfasoara in casa unchiului George , dar bunica face rost de cele mai multe dintre delicatesele de la masa , iar bunicul se osteneste sa ajunga la piata Newgate pentru a cumpara curcanul , de unde angajeaza un caraus care il urmeaza in triumf pana acasa , insistand intotdeuna ca omul sa fie cinstit cu un pahar de tarie in plus fata de simbrie , pentru a-l bea cu urarea de Craciun fericit si Un an bun adresata sotiei unchiului George. Cat despre bunica , ea este foarte secretoasa cu doua-trei zile inainte , dar nu indeajuns pentru a impiedica aparitia zvonurilor conform carora ar fi cumparat cate o boneta noua cu panglici roz pentru fiecare dintre servitoare , laolalta cu diverse carti , tocuri si penare pentru tinerii invatacei ; asta ca sa nu mai vorbim despre diferitele secrete adaugate ordinelor date anterior de sotia lui George la bucatarie , precum o duzina in plus de placinta cu carne pentru cina si o mare prajitura cu prune pentru copii.
In ajunul Craciunului , bunica este intotdeuna intr-o dispozitie excelenta si, dupa ce ii pune pe copii la treaba pentru a scoate samburii prunelor , insista an de an ca unchiul George sa coboare la bucatarie , sa isi scoata haina si sa amestece puddingul vreme de circa jumatate de ceas , lucru pe care unchiul il face cu insufletire , spre satisfactia zgomotoasa a copiilor si servitorilor. Seara se incheie cu un nemaipomenit joc de-a baba orba , de-a lungul caruia bunicul are grija mereu sa fie prins pentru a avea ocazia de a-si etala dexteritatea.
In dimineata urmatoare , batranul cuplu , insotit de cat de multi copiii pot incape intr-o strana , merge la biserica in mare tinuta , lasandu-l pe unchiul George acasa pentru a umple sticlele cu bautura si a le duce in sufragerie , cautand mereu cate un tiribuson si stand in calea tuturor.
Cand intregul alai se intoarce de la biserica , bunicul scoate la iveala o ramura de vasc din buzunar si ii ispiteste pe baieti sa isi sarute micile verisoare sub ea , o procedura ce aduce o mare satisfactie atat batranului gentleman cat si baietilor , dar care afecteaza ideea bunicii despre eticheta , pana cand bunicul spune ca atunci cand avea treisprezece ani si trei luni a sarutat-o si pe el pe bunica sub o crenguta de vasc , fapt ce ii face pe copii sa bata din palme si sa rada din toata inima , asemeni unchiului George si sotiei lui ; iar bunica pare sa fie satisfacuta si spune , cu un suras binevoitor , ca bunicul a fost un baietel nerusinat , la care copiii hohotesc din nou aprig , bunicul razand cel mai zgomotos dintre toti.
Toate aceste diversiuni nu sunt nimic insa in comparatie cu starea de emotie care urmeaza atunci cand bunica , cu o boneta inalta si o rochie de matase in culoarea ardeziei , si bunicul , imbracat cu o camasa plisata si guler alb , stau impreuna in salon , avandu-i in fata pe copiii unchiului George si o sleahta incalculabila de mici verisori , asteptand sosirea invitatilor.
Dintr-o data , se aude oprind o birja iar unchiul George , pandind la fereastra , exclama “Este Jane ! ” , la care copiii o iau lu fuga spre intrare si coboara tales-balmes scarile ; iar unchiul Robert si matusa Jane , cu micul lor copil si bona lui , precum si toti ceilalti sunt condusi pe scara in mijlocul unor strigate tumultoase “Vai de mine !” ale copiilor si repetate avertismente de a nu lua bebelusul din bratele bonei. Dupa aceea , bunicul il preia pe bebelus , bunica isi saruta fiica , iar harmalaia primilor veniti se linisteste treptat pe masura ce alte matusi impreuna cu alti unchi si verisori sosesc , si verii mai in varsta flirteaza unul cu celalalt , la fel ca si verii mai mici , astfel incat nu se aude nimic clar , ci un zumzait confuz de vorbe , rasete si veselie.
Un ciocanit dublu , ezitant , la usa dinspre strada se face auzit intr-o pauza de moment a conversatiei , fapt ce da nastere unei interogari generale “Cine o fi ?” , iar doi-trei copii privind la geam anunta pe un ton scazut ca a sosit “biata matusa Margaret”.Auzind aceasta , unchiul George paraseste camera pentru a intamplina noua venita , iar bunica se ridica in picioare , intr-o atitudine mai curand rigida si autoritara ; intrucat , Margaret s-a maritat cu un om amarat fara a-i cere consimtamantul , iar saracia nefiind o pedeapsa suficienta pentru ofensa ei , a fost parasita de prietenii ei si privata de societatea dragilor ei rude. Dar a sosit Craciunul , si sentimentele lipsite de bunatate care au luptat contra bunei dispozitii in decursul anului s-au topit sub influenta maretei sarbatori , asemeni ghetii incropite sub soarele de dimineata. Nu este greu ca , intr-un moment de manie , parintii sa intoarca spatele unui copil neascultator ; dar , a-l alunga , intr-o perioada de bunavointa si bucurie generala , de langa caminul in preajma caruia a participat la atatea sarbatori ale aceleiasi zile ani de-a randul , de la pruncie pana la adolescenta si la izbucnirea aproape imperceptibila a feminitatii , este un cu totul alt lucru. Aerul de verticalitate morala si iertare rece pe care si-l asuma batrana doamna nu pare a-i sta bine ; iar atunci cand biata fata este condusa de catre sora ei , palida la infatisare si lipsita de speranta – nu datorita saraciei , caci pe aceasta o poate indura, cat din constiinta unei neglijari si lipse de bunatate nemeritate – este usor sa vezi cat de mult este asumata aceasta atitudine a bunicii. Urmeaza o mica pauza , apoi fata se desprinde brusc de sora ei si se arunca , suspinand , in bratele mamei sale. Tatal se repede grabit inainte si ii intinde mana sotului ei. Prietenii se aduna imprejur daruind sincere felicitari , iar fericirea si armonia stapaneste din nou peste intreaga adunare.
Cat despre cina , totul este inconjurat de o placere perfecta – nimic nu merge asa cum nu trebuie si toata lumea este in culmea bunei dispozitii , dispusa sa aduca satisfactie si sa fie satisfacuta. Bunicul relateaza povestea cumpararii curcanului , cu o mica digresiune referitoare la achizitionarea curcanului din anul precedent , istoriseste despre trecutele Craciunuri , iar bunica il completeaza la aproape fiecare cuvant. Unchiul George zice snoave , taie bucati de pasare , toarna vinul in pahare , glumeste cu copiii de la masa alaturata , le face cu ochiul verilor inamorati sau pe cale de a cadea in mrejele amorului , si aduce bucuria pe fetele tuturor cu umorul si ospitalitatea sa ; iar atunci cand , in final , un servitor maret isi face cale cu greu inauntru , impovarat de un gigantic pudding avand deasupra o ramura de vasc , se dezlantuie atatea rasete , si strigate , si ropote de palme ale unor maini micute si dolofane , si batai in podea ale unor picioruse rotunjoare , incat aceasta harmalaie nu poate fi egalata decat de aplauzele tinerilor musafiri cu care este primita turnarea brandy-ului slab peste placintele de carne.
Apoi desertul , apoi vinul , apoi distractia ! Atat de frumoase discursuri si atat de incantatoare cantece din partea sotului matusii Margaret , care se dovedeste a fi un om atat de dragut si foarte atent fata de bunica ! Chiar si bunicul nu se multumeste sa dea glas doar cantecului sau anual , de altfel cu o vigoare fara precedent , dar , fiind onorat , potrivit traditiei , cu un unanim “Encore” , se lanseaza cu un nou cantec pe care nimeni, inclusiv bunica , nu l-a auzit pana acum ; iar un var cazut in dizgratia celor in varsta , din cauza unor pacate de omisiune si promisiune – neglijand vizitele si persistand in a bea bere – uimeste pe toata lumea si straneste convulsii de rasete prin interpretarea celui mai comic cantec care a fost auzit vreodata. In acest fel se deapana intreaga seara , intr-o revarsare de rationala bunavointa si bucurie , provocand trezirea unei mai mari simpatii al fiecarui membru al petrecerii fata de vecinul sau , atragand perpetuarea bunelor simtaminte pe parcursul urmatorului an , mai mult decat jumatate din predicile scrise vreodata si intr-o mai mare masura decat jumatate din divinitatile ce au trait vreodata.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Colinde de Craciun in limba engleza.Christmas Carols
Poezii englezesti despre Craciun.Versuri in limba engleza si in limba romana
Traditii de Craciun in Anglia
Sunday, November 14, 2010
Ingerii printre noi | O poveste cu talc
Cu picioarele goale si murdare, asezata pe pamantul reavan , fetita privea cu o oarecare curiozitate perindarea nesfarsita si indiferenta a oamenilor .
Nu facea nici o tentativa , cat de mica de a le vorbi .Nu scotea nici un cuvant niciodata.Oamenii preocupati de treburile lor treceau pe langa ea fara a-i arunca vreo privire sau a se opri in dreptul ei.
A doua zi mi-am facut din nou drum prin parc, curioasa sa vad daca fetita mai era acolo. Statea in exact acelasi loc , la fel de singuratica .O tristete nemarginita razbatea prin ochii ei albastri.Fara a mai sta pe ganduri , m-am indreptat catre ea .La urma urmei , un parc nu este cel mai indicat loc pentru un copil singur ...
In timp ce ma apropiam de fetita, am observat o umflatura ciudata , care ii ridica usor la spate rochita. M-am gandit ca poate din acest motiv oamenii o ocoleau , fara a face cel mai mic gest de a o ajuta. Atunci cand am ajuns chiar in fata ei , fetita si-a coborat privirea, evitand privirea mea staruitoare. Acum puteam vedea clar forma spatelui ei. Intre coaste se inalta o cocoasa grotesca , de mari dimensiuni. I-am zambit fetei , incercand astfel sa-i dau de inteles ca totul era in regula , ca eram acolo pentru a-i vorbi si a-i da o mana de ajutor.
M-am asezat langa ea si am incercat sa sparg gheata cu un simplu si anodin "Buna ziua".Luata prin surprindere, fetita a baguit un "Buna" usor rarait , dupa care m-a privit indelung in ochi. I-am suras din nou, iar ea mi-a raspuns cu un zambet timid. Am stat de vorba pana cand, pe nesimtite, s-a lasat intunericul iar parcul a devenit pustiu.Am intrebat-o de ce era atat de trista. Fetita s-a uitat la mine cu o expresie melancolica si mi-a zis :"Pentru ca sunt diferita " ... Am confirmat imediat , " Da , esti altfel " , si i-am zambit.
Fata i s-a innegurat parca si mai mult in timp ce imi raspundea : "Stiu asta".
"Fata mica " , i-am zis , " atat de draguta si de inocenta , imi aduci aminte de un inger ".Ea s-a uitat la mine si mi-a suras, apoi s-a ridicat usor pe picioare si mi-a spus "Intr-adevar?"."Da , micuta domnisoara , esti asemeni unui inger pazitor , trimis sa vegheze asupra trecatorilor din acest parc".
Fetita a dat afirmativ din cap si mi-a aruncat un nou zambet , dupa care si-a deschis larg aripile si , cu o sclipire sagalnica in ochi , mi s-a adresat :"Da , ai dreptate.Sunt ingerul tau pazitor. ".
Am amutit , incapabila sa fac macar cel mai mic gest, convinsa ca am vedenii.
Ea a continuat sa imi vorbeasca :" Intrucat , in cele din urma, ai reusit sa te gandesti si la altcineva in afara de tine insuti, inseamna ca treaba mea pe pamant s-a terminat".
Am sarit si eu in picioare si am exclamat , cu o voce poate prea stridenta : " Asteapta putin ! De ce nici unul dintre trecatori nu s-a oprit din drum pentru a ajuta un inger ?" Ea clopotit din glas, amuzata : " Tu ai fost singura care ma putea vedea si ai crezut in mine in adancul inimii tale".
Apoi, usor, fara cel mai mic fosnet, si-a luat zborul si s-a pierdut in ceruri.
De atunci, viata mea a devenit cu totul alta. Daca te-ai gandit vreodata ca nu te ai decat pe tine insuti , aminteste-ti ca ingerul tau pazitor este pe aproape , veghiind mereu asupra ta.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par | O poveste cu talc
Ingerii zodiilor | Care este ingerul tau pazitor ?
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Nu facea nici o tentativa , cat de mica de a le vorbi .Nu scotea nici un cuvant niciodata.Oamenii preocupati de treburile lor treceau pe langa ea fara a-i arunca vreo privire sau a se opri in dreptul ei.
A doua zi mi-am facut din nou drum prin parc, curioasa sa vad daca fetita mai era acolo. Statea in exact acelasi loc , la fel de singuratica .O tristete nemarginita razbatea prin ochii ei albastri.Fara a mai sta pe ganduri , m-am indreptat catre ea .La urma urmei , un parc nu este cel mai indicat loc pentru un copil singur ...
In timp ce ma apropiam de fetita, am observat o umflatura ciudata , care ii ridica usor la spate rochita. M-am gandit ca poate din acest motiv oamenii o ocoleau , fara a face cel mai mic gest de a o ajuta. Atunci cand am ajuns chiar in fata ei , fetita si-a coborat privirea, evitand privirea mea staruitoare. Acum puteam vedea clar forma spatelui ei. Intre coaste se inalta o cocoasa grotesca , de mari dimensiuni. I-am zambit fetei , incercand astfel sa-i dau de inteles ca totul era in regula , ca eram acolo pentru a-i vorbi si a-i da o mana de ajutor.
M-am asezat langa ea si am incercat sa sparg gheata cu un simplu si anodin "Buna ziua".Luata prin surprindere, fetita a baguit un "Buna" usor rarait , dupa care m-a privit indelung in ochi. I-am suras din nou, iar ea mi-a raspuns cu un zambet timid. Am stat de vorba pana cand, pe nesimtite, s-a lasat intunericul iar parcul a devenit pustiu.Am intrebat-o de ce era atat de trista. Fetita s-a uitat la mine cu o expresie melancolica si mi-a zis :"Pentru ca sunt diferita " ... Am confirmat imediat , " Da , esti altfel " , si i-am zambit.
Fata i s-a innegurat parca si mai mult in timp ce imi raspundea : "Stiu asta".
"Fata mica " , i-am zis , " atat de draguta si de inocenta , imi aduci aminte de un inger ".Ea s-a uitat la mine si mi-a suras, apoi s-a ridicat usor pe picioare si mi-a spus "Intr-adevar?"."Da , micuta domnisoara , esti asemeni unui inger pazitor , trimis sa vegheze asupra trecatorilor din acest parc".
Fetita a dat afirmativ din cap si mi-a aruncat un nou zambet , dupa care si-a deschis larg aripile si , cu o sclipire sagalnica in ochi , mi s-a adresat :"Da , ai dreptate.Sunt ingerul tau pazitor. ".
Am amutit , incapabila sa fac macar cel mai mic gest, convinsa ca am vedenii.
Ea a continuat sa imi vorbeasca :" Intrucat , in cele din urma, ai reusit sa te gandesti si la altcineva in afara de tine insuti, inseamna ca treaba mea pe pamant s-a terminat".
Am sarit si eu in picioare si am exclamat , cu o voce poate prea stridenta : " Asteapta putin ! De ce nici unul dintre trecatori nu s-a oprit din drum pentru a ajuta un inger ?" Ea clopotit din glas, amuzata : " Tu ai fost singura care ma putea vedea si ai crezut in mine in adancul inimii tale".
Apoi, usor, fara cel mai mic fosnet, si-a luat zborul si s-a pierdut in ceruri.
De atunci, viata mea a devenit cu totul alta. Daca te-ai gandit vreodata ca nu te ai decat pe tine insuti , aminteste-ti ca ingerul tau pazitor este pe aproape , veghiind mereu asupra ta.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par | O poveste cu talc
Ingerii zodiilor | Care este ingerul tau pazitor ?
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Saturday, November 13, 2010
Ceasul solar | O poveste cu talc
Un rege invatat si dornic de a lumina mintile supusilor sai s-a intors dintr-o calatorie cu un cadran solar. Oamenii din regat , obisnuiti pana atunci sa aprecieze cu mare aproximatie perioadele zilei, au ajuns astfel sa cunoasca mai bine valoarea timpului si micile lui bucatele numite ore si secunde. Aceasta stiinta i-a facut mult mai ordonati , munca si activitatile lor au devenit mai spornice , astfel incat intreg poporul a prosperat si s-a ridicat deasupra oamenilor din regatele vecine.
Dupa ce regele a murit , supusii au vrut sa isi arate intr-un mod cat mai graitor recunostiinta si respectul fata de binefacatorul lor. Drept urmare , ei hotarat sa inalte un templu maiestos in jurul cadranului solar , ale carui turnuri inaltate catre cer urmau sa simbolizeze maretia regelui. Atunci cand templul a fost terminat si , ca o incununare a a lucrarii , s-a asezat deasupra ceasului solar o bolta minunata din aur , oamenii au descoperit, cu stupoare , ca umbra indicatoare a timpului disparuse de pe cadran. In acest fel , ei nu au mai fost in stare sa isi masoare si sa isi imparta cu precizie vremea de peste zi , lucrurile au inceput sa mearga anapoda , iar regatul a sfarsit prin a se destrama .
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
O mana de ajutor
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Fereastra catre lume | O poveste cu talc
Dupa ce regele a murit , supusii au vrut sa isi arate intr-un mod cat mai graitor recunostiinta si respectul fata de binefacatorul lor. Drept urmare , ei hotarat sa inalte un templu maiestos in jurul cadranului solar , ale carui turnuri inaltate catre cer urmau sa simbolizeze maretia regelui. Atunci cand templul a fost terminat si , ca o incununare a a lucrarii , s-a asezat deasupra ceasului solar o bolta minunata din aur , oamenii au descoperit, cu stupoare , ca umbra indicatoare a timpului disparuse de pe cadran. In acest fel , ei nu au mai fost in stare sa isi masoare si sa isi imparta cu precizie vremea de peste zi , lucrurile au inceput sa mearga anapoda , iar regatul a sfarsit prin a se destrama .
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
O mana de ajutor
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Fereastra catre lume | O poveste cu talc
Saturday, October 9, 2010
Mireasa moarta – O poveste de Halloween
Mi-a placut dintotdeuna obiceiul de a asculta o poveste horror sau de groaza in noaptea de spaime si vraja a Halloween-ului .Desi nu suntem impreuna in aceste clipe magice, voi presupune ca este miezul noptii si stam in jurul unui foc de tabara , lumina monitoarelor aducand cumva cu reflectarile unor reci flacari , si am sa va istorisesc o veche si tulburatoare poveste de Halloween.
Un tanar frumos la chip si curat la suflet , dintr-un catun indepartat al intinsei Rusii , astepta cu nerabdare sa treaca putinele zile care il mai desparteau de nunta cu o frumoasa fata.Intr-o zi , cuprins de dor si iubire , s-a hotarat sa isi viziteze viitoarea sotie , asa ca a plecat spre satul ei , insotit de cel mai bun prieten al sau.
Cei doi flacai aveau de facut pe jos un drum de doua zile.In cea dintai noapte a calatoriei lor , au facut popas pe malul unui rau.Dupa ce si-au pus burta la cale si au discutat despre cate in luna si in stele , privirea tanarului care urma sa se insoare a fost atrasa de o creanga alba iesita din pamant , cu o forma neobisnuita , asemanatoare osului unui deget de om. Cei doi prieteni au gasit astfel un motiv de gluma si distractie, facand tot felul de presupuneri macabre despre acel bat , pana cand , vrand sa fie mai spiritual decat se cuvenea , viitorul mire si-a scos dintr-un buzunar inelul de casatorie si l-a asezat pe albicioasa creanga cu un straniu aspect.Apoi , a inceput sa sara vioi in jurul batului , inconjurandu-l de trei ori , in timp ce ingana un cantec evreiesc de nunta si imita cu dibacie miscarile si pasul unui dans ritual nuptial.Nu s-a multumit insa numai cu atat , si rostit cu o voce grava si rasunatoare intreg ceremonialul de casatorie evreiesc , in vreme ce amicul sau se prapadea de ras , dandu-si palme peste burta si aplaudand zgomotos.
Distractia nu a tinut prea mult, pentru ca , deodata , pamantul a inceput sa vuiasca si sa se cutremure sub picioarele lor .Locul unde se afla creanga a pornit sa freamate si sa se framante asemeni unui furnicar , afundandu-se inspre interior . Din clipa in clipa, gaura formata in tarana a inceput sa semene tot mai mult cu un mormant deschis , din care a urcat , cu icnete si sunete lugubre , o aparitie inspaimantatoare , un cadavru viu , apartinand unei fete moarte chiar in ziua nuntii ei. Mireasa moarta purta inca o rochie alba de dantela, zdrentuita si sfasiata pe alocuri , lasand la vedere corpul ei descarnat , putrezit , prin care putea fi intrevazuta albeata infioratoare a oaselor .Viermi rosii si paianjeni negri uriasi se zvarcoleau agatati de valul alb de cununie si de trupul altadata infloritor.Cei doi tineri au incremenit de spaima , tremurand din toate incheieturile . In linistea nefireasca care plutea in jur nu se auzea decat clantanitul dintilor lor. “Ah”, a murmurat cu o voce cavernoasa hidoasa creatura , “ ai jucat dansul de nunta , ai rostit juramintele de casatorie si mi-ai pus verigheta pe deget.Acum suntem sot si sotie si imi cer drepturile mele de nevasta!”
Infrigurati de panica , cei doi au zbughit-o intr-o clipita , alergand intr-un suflet pana in satul fetei care isi astepta nunta. Odata ajunsi acolo , s-au dus direct la casa rabinului .”Rabinule “, a spus , abia tragandu-si rasuflarea , viitorul mire , “trebuie sa te intreb un lucru foarte important.Daca , din intamplare , cutreieri printr-o padure si se intampla sa vezi o creanga iesita din pamant asemanatoare cu osul unui deget , pe care pui apoi inelul de casatorie si dansezi dansul de nunta in timp ce rostesti juramintele de cununie , inseamna ca avut loc cu adevarat o nunta ?”
Cu o expresie extrem de derutata , rabinul a intrebat : “ Ai auzit tu despre o astfel de situatie ?” “Ah , nu , desigur “ , a ingaimat tanarul , “ era doar o simpla intrebare”. Rabinul a ramas ganditor, in timp ce mana ii maingaia usor barba sura : “ Este o chestiune foarte complicata.Lasa-ma sa ma gandesc cateva clipe “.
Chiar in acel moment , o pala puternica de vant a deschis in laturi usa de la intrare , iar mireasa cea moarta a patruns in incapere , cu pasi inceti si masurati .”Imi cer dreptul asupra acestui barbat , pentru ca si-a pus verigheta pe degetul meu si a pronuntat juramintele solemne de nunta” , a rostit ea cu un glas tunator , in timp ce degetul tremurator ii era intins catre nefericitul tanar.
“Aceasta este intr-adevar o problema foarte serioasa .Trebuie sa ma sfatuiesc si cu alti rabini “ , a spus rabinul .In curand , toti rabinii din satele apropiate au fost stransi la un loc , si au inceput sa dezbata chestiunea , in vreme ce ghinionistul flacau isi astepta cu inima la gura sentinta. Mireasa moarta astepta si ea, nerabdatoare , asezata in fata portii , batand nervos dintr-un picior si repetand fara incetare :” Vreau sa ma bucur de noaptea nuntii impreuna cu sotul meu”.
Desi era o zi de vara foarte calduroasa , aceste vorbe inspaimantatoare ii faceau pielea gaina tanarului. Pe cand rabinii continuau sa tina sfat , si-a facut aparitia adevarata mireasa , intreband cu ingrijorare ce este cu toata aceasta agitatie.Atunci cand logodnicul ei i-a povestit cele intamplate , ea a inceput sa planga cu lacrimi amare :”Vai, viata mea s-a dus de izbeliste , toate sperantele si toate visurile mele s-au rispit .Nu ma voi mai marita nicicand, niciodata nu voi avea o familie ! ”
Imediat ce a terminat de pronuntat aceste cuvinte , rabinii au iesit din casa si au zis : “ I-ai pus cu adevarat un inel de aur pe deget , ai dansat in jurul ei de trei ori si ai rostit juramintele de nunta pe de-a intregul ?” Cei doi flacai , adapostiti intr-un ungher indepartat , au dat afirmativ din cap.
Ingandurati peste masura , rabinii s-au retras din nou sa se sfatuiasca.Fata care urma sa devina mireasa a inceput sa planga in hohote , in vreme ce mireasa moarta parea deja sa anticipeze, plina de bucurie , multasteptata ei noapte de nunta.Dupa scurt timp, rabinii au iesit intr-un sir solemn , s-au asezat pe jilturile lor si au anuntat :”Intrucat ai asezat verigheta pe degetul miresei moarte si ai dansat de trei ori in jurul ei spunand juramintele de nunta , acesta casatorie este valabila.Cu toate acestea , am hotarat ca moarta nu are nici un drept asupra cuiva viu.”
Murmure si oftaturi de usurare s-au facut auzite din toate partile , cea mai fericita fiind,desigur, tanara fata.Mireasa moarta a urlat cu disperare , ecoul cuvintelor ei facand sa latre toti cainii din sat : “ Vai, am pierdut ultima sansa de a trai din nou ! Nu imi voi vedea niciodata implinite visurile ! Totul este pierdut !” .Trupul i-a cazut ca un busten pe caldaram , si, dupa un vaiet prelung , s-a transformat intr-un morman de oase fara viata , acoperite de zdrentuita rochie de dantela
.
Coplesita de compasiune, adevarata mireasa a ingenuncheat in fata gramezii de oase , aranjand cu grija vestmantul alb peste ele , pe jumatate cantand , pe jumatate murmurand : “ Nu-ti fie teama , iti voi trai eu pentru tine visele si iti voi implini sperantele.Voi avea eu copii pentru tine, indeajuns de multi copii cat pentru doua femei .Te poti odihni in pace acum, stiind ca ai nostri copii, precum si copiii copiilor nostri vor fi bine crescuti si isi vor aduce aminte mereu de noi”.
Cu tandrete , ea a luat in brate ramasitele miresei moarte si , cu pas masurat, le-a purtat pana la rau, unde a sapat un mic mormant in care a asezat trupul cu mainile la piept, una dintre ele asezata peste cea cu verigheta .Apoi a soptit cu infrigurare :” Dormi in pace , iti voi duce eu visele pana la capat si nu te voi uita nicicand.”.
Corpul miresei moarte arata implinit si pasnic in noul ei mormant , ca si cum aceasta ar fi stiut ca dorintele ei arzatoare vor fi indeplinite de tanara mireasa.Fata a acoperit trupul fara viata cu rochia alba , aranjand-o cu grija , a aruncat pamant in mormant si a plantat in el flori salbatice de camp .
Tanara femeie s-a intors apoi la logodnicul ei si cei doi s-au casatorit in cadrul unei ceremonii solemne , dupa care au trait multi ani fericit impreuna.Iar toti nepotii lor , stranepotii si strastranepotii lor au aflat la vremea potrivita povestea miresei moarte , astfel incat sa nu fie lasata uitarii nici ea , si nici intelepciunea si compasiunea invatamintelor ei.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Costumele de Halloween si semnificatia lor sexuala
Sarbatoarea Halloween.Origini si obiceiuri
Poezii de Halloween in limba engleza. Halloween Poetry.
Un tanar frumos la chip si curat la suflet , dintr-un catun indepartat al intinsei Rusii , astepta cu nerabdare sa treaca putinele zile care il mai desparteau de nunta cu o frumoasa fata.Intr-o zi , cuprins de dor si iubire , s-a hotarat sa isi viziteze viitoarea sotie , asa ca a plecat spre satul ei , insotit de cel mai bun prieten al sau.
Cei doi flacai aveau de facut pe jos un drum de doua zile.In cea dintai noapte a calatoriei lor , au facut popas pe malul unui rau.Dupa ce si-au pus burta la cale si au discutat despre cate in luna si in stele , privirea tanarului care urma sa se insoare a fost atrasa de o creanga alba iesita din pamant , cu o forma neobisnuita , asemanatoare osului unui deget de om. Cei doi prieteni au gasit astfel un motiv de gluma si distractie, facand tot felul de presupuneri macabre despre acel bat , pana cand , vrand sa fie mai spiritual decat se cuvenea , viitorul mire si-a scos dintr-un buzunar inelul de casatorie si l-a asezat pe albicioasa creanga cu un straniu aspect.Apoi , a inceput sa sara vioi in jurul batului , inconjurandu-l de trei ori , in timp ce ingana un cantec evreiesc de nunta si imita cu dibacie miscarile si pasul unui dans ritual nuptial.Nu s-a multumit insa numai cu atat , si rostit cu o voce grava si rasunatoare intreg ceremonialul de casatorie evreiesc , in vreme ce amicul sau se prapadea de ras , dandu-si palme peste burta si aplaudand zgomotos.
Distractia nu a tinut prea mult, pentru ca , deodata , pamantul a inceput sa vuiasca si sa se cutremure sub picioarele lor .Locul unde se afla creanga a pornit sa freamate si sa se framante asemeni unui furnicar , afundandu-se inspre interior . Din clipa in clipa, gaura formata in tarana a inceput sa semene tot mai mult cu un mormant deschis , din care a urcat , cu icnete si sunete lugubre , o aparitie inspaimantatoare , un cadavru viu , apartinand unei fete moarte chiar in ziua nuntii ei. Mireasa moarta purta inca o rochie alba de dantela, zdrentuita si sfasiata pe alocuri , lasand la vedere corpul ei descarnat , putrezit , prin care putea fi intrevazuta albeata infioratoare a oaselor .Viermi rosii si paianjeni negri uriasi se zvarcoleau agatati de valul alb de cununie si de trupul altadata infloritor.Cei doi tineri au incremenit de spaima , tremurand din toate incheieturile . In linistea nefireasca care plutea in jur nu se auzea decat clantanitul dintilor lor. “Ah”, a murmurat cu o voce cavernoasa hidoasa creatura , “ ai jucat dansul de nunta , ai rostit juramintele de casatorie si mi-ai pus verigheta pe deget.Acum suntem sot si sotie si imi cer drepturile mele de nevasta!”
Infrigurati de panica , cei doi au zbughit-o intr-o clipita , alergand intr-un suflet pana in satul fetei care isi astepta nunta. Odata ajunsi acolo , s-au dus direct la casa rabinului .”Rabinule “, a spus , abia tragandu-si rasuflarea , viitorul mire , “trebuie sa te intreb un lucru foarte important.Daca , din intamplare , cutreieri printr-o padure si se intampla sa vezi o creanga iesita din pamant asemanatoare cu osul unui deget , pe care pui apoi inelul de casatorie si dansezi dansul de nunta in timp ce rostesti juramintele de cununie , inseamna ca avut loc cu adevarat o nunta ?”
Cu o expresie extrem de derutata , rabinul a intrebat : “ Ai auzit tu despre o astfel de situatie ?” “Ah , nu , desigur “ , a ingaimat tanarul , “ era doar o simpla intrebare”. Rabinul a ramas ganditor, in timp ce mana ii maingaia usor barba sura : “ Este o chestiune foarte complicata.Lasa-ma sa ma gandesc cateva clipe “.
Chiar in acel moment , o pala puternica de vant a deschis in laturi usa de la intrare , iar mireasa cea moarta a patruns in incapere , cu pasi inceti si masurati .”Imi cer dreptul asupra acestui barbat , pentru ca si-a pus verigheta pe degetul meu si a pronuntat juramintele solemne de nunta” , a rostit ea cu un glas tunator , in timp ce degetul tremurator ii era intins catre nefericitul tanar.
“Aceasta este intr-adevar o problema foarte serioasa .Trebuie sa ma sfatuiesc si cu alti rabini “ , a spus rabinul .In curand , toti rabinii din satele apropiate au fost stransi la un loc , si au inceput sa dezbata chestiunea , in vreme ce ghinionistul flacau isi astepta cu inima la gura sentinta. Mireasa moarta astepta si ea, nerabdatoare , asezata in fata portii , batand nervos dintr-un picior si repetand fara incetare :” Vreau sa ma bucur de noaptea nuntii impreuna cu sotul meu”.
Desi era o zi de vara foarte calduroasa , aceste vorbe inspaimantatoare ii faceau pielea gaina tanarului. Pe cand rabinii continuau sa tina sfat , si-a facut aparitia adevarata mireasa , intreband cu ingrijorare ce este cu toata aceasta agitatie.Atunci cand logodnicul ei i-a povestit cele intamplate , ea a inceput sa planga cu lacrimi amare :”Vai, viata mea s-a dus de izbeliste , toate sperantele si toate visurile mele s-au rispit .Nu ma voi mai marita nicicand, niciodata nu voi avea o familie ! ”
Imediat ce a terminat de pronuntat aceste cuvinte , rabinii au iesit din casa si au zis : “ I-ai pus cu adevarat un inel de aur pe deget , ai dansat in jurul ei de trei ori si ai rostit juramintele de nunta pe de-a intregul ?” Cei doi flacai , adapostiti intr-un ungher indepartat , au dat afirmativ din cap.
Ingandurati peste masura , rabinii s-au retras din nou sa se sfatuiasca.Fata care urma sa devina mireasa a inceput sa planga in hohote , in vreme ce mireasa moarta parea deja sa anticipeze, plina de bucurie , multasteptata ei noapte de nunta.Dupa scurt timp, rabinii au iesit intr-un sir solemn , s-au asezat pe jilturile lor si au anuntat :”Intrucat ai asezat verigheta pe degetul miresei moarte si ai dansat de trei ori in jurul ei spunand juramintele de nunta , acesta casatorie este valabila.Cu toate acestea , am hotarat ca moarta nu are nici un drept asupra cuiva viu.”
Murmure si oftaturi de usurare s-au facut auzite din toate partile , cea mai fericita fiind,desigur, tanara fata.Mireasa moarta a urlat cu disperare , ecoul cuvintelor ei facand sa latre toti cainii din sat : “ Vai, am pierdut ultima sansa de a trai din nou ! Nu imi voi vedea niciodata implinite visurile ! Totul este pierdut !” .Trupul i-a cazut ca un busten pe caldaram , si, dupa un vaiet prelung , s-a transformat intr-un morman de oase fara viata , acoperite de zdrentuita rochie de dantela
.
Coplesita de compasiune, adevarata mireasa a ingenuncheat in fata gramezii de oase , aranjand cu grija vestmantul alb peste ele , pe jumatate cantand , pe jumatate murmurand : “ Nu-ti fie teama , iti voi trai eu pentru tine visele si iti voi implini sperantele.Voi avea eu copii pentru tine, indeajuns de multi copii cat pentru doua femei .Te poti odihni in pace acum, stiind ca ai nostri copii, precum si copiii copiilor nostri vor fi bine crescuti si isi vor aduce aminte mereu de noi”.
Cu tandrete , ea a luat in brate ramasitele miresei moarte si , cu pas masurat, le-a purtat pana la rau, unde a sapat un mic mormant in care a asezat trupul cu mainile la piept, una dintre ele asezata peste cea cu verigheta .Apoi a soptit cu infrigurare :” Dormi in pace , iti voi duce eu visele pana la capat si nu te voi uita nicicand.”.
Corpul miresei moarte arata implinit si pasnic in noul ei mormant , ca si cum aceasta ar fi stiut ca dorintele ei arzatoare vor fi indeplinite de tanara mireasa.Fata a acoperit trupul fara viata cu rochia alba , aranjand-o cu grija , a aruncat pamant in mormant si a plantat in el flori salbatice de camp .
Tanara femeie s-a intors apoi la logodnicul ei si cei doi s-au casatorit in cadrul unei ceremonii solemne , dupa care au trait multi ani fericit impreuna.Iar toti nepotii lor , stranepotii si strastranepotii lor au aflat la vremea potrivita povestea miresei moarte , astfel incat sa nu fie lasata uitarii nici ea , si nici intelepciunea si compasiunea invatamintelor ei.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Costumele de Halloween si semnificatia lor sexuala
Sarbatoarea Halloween.Origini si obiceiuri
Poezii de Halloween in limba engleza. Halloween Poetry.
Wednesday, September 29, 2010
Parabola imparatului bou | O poveste cu talc
A fost odata un imparat iubit si respectat deopotriva de popor si curteni , caruia i-a sarit intr-o zi o doaga si a inceput sa se creada bou. Pentru a demonstra ca nu era decat o vita si nu o fiinta umana , obisnuia sa umble in patru labe prin salile maretului sau palat , sa alunge mustele din juru-i cu o coada imaginara si sa mugeasca din rasputeri la fiecare om pe care il intalnea in cale.Nebunia lui nu mai avea vreun zagaz, asa ca , printre sonorele-i mugete, imparatul se ruga cu lacrimi in ochi oricui il intalnea : " Te rog din inima, pune mana pe coapsa asta vanjoasa.
! Si aici, pe ceafa asta groasa ! Nu-i asa ca le-ar sade bine intr-o tava de friptura ? Duce-ti-ma degraba la macelar sau la abator sa ma taie , caci rostul meu pe lume este sa le daruiesc oamenilor spre infruptare carnea mea gustoasa".
Dupa o vreme , ideea fixa si-a croit drum in mintea lui atat de adanc, incat imparatul a refuzat sa guste orice fel de bucate i se aduceau , cerand cu insistenta numai fan si ovaz. Zilele se scurgeau una dupa alta , iar bietul suveran slabea vazand cu ochii . Disperati, curtenii au apelat in cele din urma la Avicena , un vindecator recunoscut in toata lumea rasariteana.
Vestitul doctor a cerut sa i se transmita imparatului ca in curand va primi vizita unui macelar , care ii va indeplini apriga dorinta, taindu-i gatlejul si portionandu-i carnea astfel incat sa se bucure de ea cat mai multi oameni. La auzul acestei vesti minunate, imparatul a mugit de bucurie , asurzindu-i pe toti cei din jur si a inceput sa numere cu nerabdare minutele care il mai desparteau de mult asteptata lui moarte.
In ziua si la ora hotarata , Avicena si-a facut o intrare dramatica in palat, imbracat in niste straie imbibate de sange si cu un urias cutit de macelar in maini. Imediat ce a trecut pragul salii imparatesti , el a pornit sa strige cu un glas infiorator : " Unde este boul de jerfit ? De cand astept sa-l pun la protap !" Imparatul a slobozit un "muuu" entuziast si a rupt-o la fuga catre acela pe care il credea cel mai mare binefacator al sau. La vederea zanaticului, vindecatorul a pus cutitul de o parte si a inceput sa isi cerceteze cu atentie pacientul. Si-a asezat mana peste spinarea lui si peste solduri, incercand cu degetele stratul de grasime si fragezimea carnii. Apoi a oftat dezamagit si a spus " Acest bou este prea pricajit ca imi mai murdaresc sculele de macelar cu el. Puneti-l la ingrasat si atunci cand va avea greutatea potrivita , chemati-ma si voi veni fara zabava ".
Asa s-a facut ca suveranul a catadicsit sa se hraneasca din nou cu mancare omeneasca si nu cu nutret , iar odata cu trecerea zilelor a reinvatat sa fie om si imparat.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
! Si aici, pe ceafa asta groasa ! Nu-i asa ca le-ar sade bine intr-o tava de friptura ? Duce-ti-ma degraba la macelar sau la abator sa ma taie , caci rostul meu pe lume este sa le daruiesc oamenilor spre infruptare carnea mea gustoasa".
Dupa o vreme , ideea fixa si-a croit drum in mintea lui atat de adanc, incat imparatul a refuzat sa guste orice fel de bucate i se aduceau , cerand cu insistenta numai fan si ovaz. Zilele se scurgeau una dupa alta , iar bietul suveran slabea vazand cu ochii . Disperati, curtenii au apelat in cele din urma la Avicena , un vindecator recunoscut in toata lumea rasariteana.
Vestitul doctor a cerut sa i se transmita imparatului ca in curand va primi vizita unui macelar , care ii va indeplini apriga dorinta, taindu-i gatlejul si portionandu-i carnea astfel incat sa se bucure de ea cat mai multi oameni. La auzul acestei vesti minunate, imparatul a mugit de bucurie , asurzindu-i pe toti cei din jur si a inceput sa numere cu nerabdare minutele care il mai desparteau de mult asteptata lui moarte.
In ziua si la ora hotarata , Avicena si-a facut o intrare dramatica in palat, imbracat in niste straie imbibate de sange si cu un urias cutit de macelar in maini. Imediat ce a trecut pragul salii imparatesti , el a pornit sa strige cu un glas infiorator : " Unde este boul de jerfit ? De cand astept sa-l pun la protap !" Imparatul a slobozit un "muuu" entuziast si a rupt-o la fuga catre acela pe care il credea cel mai mare binefacator al sau. La vederea zanaticului, vindecatorul a pus cutitul de o parte si a inceput sa isi cerceteze cu atentie pacientul. Si-a asezat mana peste spinarea lui si peste solduri, incercand cu degetele stratul de grasime si fragezimea carnii. Apoi a oftat dezamagit si a spus " Acest bou este prea pricajit ca imi mai murdaresc sculele de macelar cu el. Puneti-l la ingrasat si atunci cand va avea greutatea potrivita , chemati-ma si voi veni fara zabava ".
Asa s-a facut ca suveranul a catadicsit sa se hraneasca din nou cu mancare omeneasca si nu cu nutret , iar odata cu trecerea zilelor a reinvatat sa fie om si imparat.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Monday, September 27, 2010
Cat valoreaza o perla ? | O poveste cu talc
Un cocos se plimba tantos printr-o gradina , sapand cu ciocul , pe alocuri , in cautarea unor seminte mai de soi. La un moment dat , privirile i-au fost atrase de o perla stralucitoare , ingropata pe jumatate in pamant.
Fara nici o ezitare , cocosul a tasnit catre ceea ce parea o boaba cu un gust nemaicunoscut, a scurmat in tarana cu ghearele-i ascutite si a prins hulpav in cioc micuta sfera. Abia atunci si-a dat seama ca acel bob nu era unul de orez , asa ca l-a scuipat degraba pe pamant.
Chiar in momentul cand voia sa se indeparteze, plin de dezamagire, perla a strigat dupa el :" Eu sunt o piatra nepretuita , scapata din greseala dintr-un colier minunat .Nicaieri nu ai putea gasi o perla asemeni mie , caci nu pot fi intalnita in orice ocean din lumea asta.In lume exista miliarde de fire de nisip pentru fiecare seaman al meu .Mare noroc ai avut ca m-am aflat in calea ta. Daca m-ai privi cu atentie si cu pricepere , ai putea descoperi cat de frumoasa si valoroasa sunt." Cocosul i-a mai aruncat o privire inainte de a pleca si a carait cu dispret : ' Asa nepretuita cum te crezi, te-as schimba intr-o clipita pe o boaba de orez."
Povestire dupa Parvin E'tesami , poet persan din Iran (1907 - 1941)
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Fereastra catre lume | O poveste cu talc
Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par | O poveste cu talc
Podul bunatatii Feng Shui | O poveste cu talc
Fara nici o ezitare , cocosul a tasnit catre ceea ce parea o boaba cu un gust nemaicunoscut, a scurmat in tarana cu ghearele-i ascutite si a prins hulpav in cioc micuta sfera. Abia atunci si-a dat seama ca acel bob nu era unul de orez , asa ca l-a scuipat degraba pe pamant.
Chiar in momentul cand voia sa se indeparteze, plin de dezamagire, perla a strigat dupa el :" Eu sunt o piatra nepretuita , scapata din greseala dintr-un colier minunat .Nicaieri nu ai putea gasi o perla asemeni mie , caci nu pot fi intalnita in orice ocean din lumea asta.In lume exista miliarde de fire de nisip pentru fiecare seaman al meu .Mare noroc ai avut ca m-am aflat in calea ta. Daca m-ai privi cu atentie si cu pricepere , ai putea descoperi cat de frumoasa si valoroasa sunt." Cocosul i-a mai aruncat o privire inainte de a pleca si a carait cu dispret : ' Asa nepretuita cum te crezi, te-as schimba intr-o clipita pe o boaba de orez."
Povestire dupa Parvin E'tesami , poet persan din Iran (1907 - 1941)
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Fereastra catre lume | O poveste cu talc
Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par | O poveste cu talc
Podul bunatatii Feng Shui | O poveste cu talc
Tuesday, August 24, 2010
Un adevar simplu | O poveste cu talc
O poveste de Osho
In timp ce statea cufundat in reflectie , pe plaja unei mari , un mare maestru a fost interpelat de un barbat care si-a facut aparitia pe neasteptate si i-a atins plin de respect picioarele : “ Daca nu te tulbur , as vrea sa-mi spui in ce fel pot ajunge la adevar.”
Maestrul si-a inchis ochii si a ramas tacut. Barbatul si-a scuturat capul cu nedumerire , spunandu-si in sinea lui : “ Omul asta pare sa fie nebun.Eu il intreb ceva , iar el isi inchide ochii.” Apoi , si-a pus o mana pe umarul invatatului , l-a zgaltait usor , si i s-a adresat din nou : “ Maestre , cum ramane cu intrebarea mea ?”
Inteleptul i-a spus :”Tocmai ti-am raspuns.Trebuie doar sa ramai tacut … sa nu faci nimic , iar iarba va creste de la sine. Nu trebuie sa te lasi afectat de nimic din ce se intampla in jurul tau.Ramai tacut , pur si simplu , si bucura-te de tacere.”
Barbatul i-a zis :”Poti , totusi, sa dai un nume acestei metode , pentru ca oamenii ma vor intreba ce mi-ai spus ? Ce anume faci tu ?”
Maestrul a scris cu degetul pe nisip: meditatie.
Nemultumit , omul a insistat : “ Este prea scurt pentru a fi un raspuns.Fii ceva mai explicit .”
Inteleptul a scris cu litere mari : MEDITATIE.
Barbatul a exclamat :”Acesta nu sunt decat majuscule.Ai scris acelasi lucru !”
Maestrul a catadicsit sa isi deschida gura : “ Daca iti spun mai mult de atat , vei intelege gresit. Daca poti sa intelegi asta , fa doar ce ti-am spus si vei ajunge la cunoastere”.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
In timp ce statea cufundat in reflectie , pe plaja unei mari , un mare maestru a fost interpelat de un barbat care si-a facut aparitia pe neasteptate si i-a atins plin de respect picioarele : “ Daca nu te tulbur , as vrea sa-mi spui in ce fel pot ajunge la adevar.”
Maestrul si-a inchis ochii si a ramas tacut. Barbatul si-a scuturat capul cu nedumerire , spunandu-si in sinea lui : “ Omul asta pare sa fie nebun.Eu il intreb ceva , iar el isi inchide ochii.” Apoi , si-a pus o mana pe umarul invatatului , l-a zgaltait usor , si i s-a adresat din nou : “ Maestre , cum ramane cu intrebarea mea ?”
Inteleptul i-a spus :”Tocmai ti-am raspuns.Trebuie doar sa ramai tacut … sa nu faci nimic , iar iarba va creste de la sine. Nu trebuie sa te lasi afectat de nimic din ce se intampla in jurul tau.Ramai tacut , pur si simplu , si bucura-te de tacere.”
Barbatul i-a zis :”Poti , totusi, sa dai un nume acestei metode , pentru ca oamenii ma vor intreba ce mi-ai spus ? Ce anume faci tu ?”
Maestrul a scris cu degetul pe nisip: meditatie.
Nemultumit , omul a insistat : “ Este prea scurt pentru a fi un raspuns.Fii ceva mai explicit .”
Inteleptul a scris cu litere mari : MEDITATIE.
Barbatul a exclamat :”Acesta nu sunt decat majuscule.Ai scris acelasi lucru !”
Maestrul a catadicsit sa isi deschida gura : “ Daca iti spun mai mult de atat , vei intelege gresit. Daca poti sa intelegi asta , fa doar ce ti-am spus si vei ajunge la cunoastere”.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Monday, August 23, 2010
Darul insultei | O poveste cu talc
Intr-un satuc amarat , uitat de lume , isi ducea zilele un mare razboinic .Desi impovarat de ani , putea inca sa infranga pe oricine il provoca la duel , iar faima lui , imprastiata in toata tara , ii adusese alaturi numerosi discipoli.
Intr-o zi , un razboinic tanar si dornic de afirmare a sosit in sat , hotarat sa fie cel dintai care avea sa il infranga pe faimosul maestru. Forta lui, izvorata din tinerete , era insotita de o abilitate unica de a descoperi si a exploata orice slabiciune a unui adversar. De obicei, el astepta ca rivalul sau sa faca prima miscare, dezvaluindu-si astfel punctul slab , dupa care ataca cu o putere covarsitoare si o iuteala fulgeratoare. Nimeni nu reusise sa reziste in fata lui mai mult de o miscare .
Fara sa asculte povetele ingrijoratilor lui ucenici , maestrul a acceptat cu bucurie provocarea tanarului razboinic. Dupa ce cei doi adversari s-au instalat unul in fata celuilalt, gata de infruntare , nevarstnicul luptator a inceput sa il improaste cu insulte pe faimosul maestru . Vreme de cateva ore , el a continuat in acest fel , scuipand si scotand pe gura cele mai groaznice cuvinte de ocara cunoscute pe fata pamantului. Batranul razboinic a ramas insa calm si nemiscat , ca si cum nu ar fi auzit nimic. In cele din urma, tanarului i s-au scurs intru totul puterile si , recunoscandu-se invins , a parasit rusinat locul duelului.
Oarecum dezamagiti ca nu ripostase in nici un fel la atacurile nerusinatului luptator , discipolii s-au adunat in jurul batranului maestru si l-au intrebat : " Cum ai putut indura cu atata demnitate toate mizeriile care ti s-au aruncat in fata? Cum ai reusit sa il faci sa se simta infrant ?"
"Daca cineva iti da un dar , iar tu nu il primesti " , a spus maestrul , " cui credeti ca ii apartine acel dar ?"
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Intr-o zi , un razboinic tanar si dornic de afirmare a sosit in sat , hotarat sa fie cel dintai care avea sa il infranga pe faimosul maestru. Forta lui, izvorata din tinerete , era insotita de o abilitate unica de a descoperi si a exploata orice slabiciune a unui adversar. De obicei, el astepta ca rivalul sau sa faca prima miscare, dezvaluindu-si astfel punctul slab , dupa care ataca cu o putere covarsitoare si o iuteala fulgeratoare. Nimeni nu reusise sa reziste in fata lui mai mult de o miscare .
Fara sa asculte povetele ingrijoratilor lui ucenici , maestrul a acceptat cu bucurie provocarea tanarului razboinic. Dupa ce cei doi adversari s-au instalat unul in fata celuilalt, gata de infruntare , nevarstnicul luptator a inceput sa il improaste cu insulte pe faimosul maestru . Vreme de cateva ore , el a continuat in acest fel , scuipand si scotand pe gura cele mai groaznice cuvinte de ocara cunoscute pe fata pamantului. Batranul razboinic a ramas insa calm si nemiscat , ca si cum nu ar fi auzit nimic. In cele din urma, tanarului i s-au scurs intru totul puterile si , recunoscandu-se invins , a parasit rusinat locul duelului.
Oarecum dezamagiti ca nu ripostase in nici un fel la atacurile nerusinatului luptator , discipolii s-au adunat in jurul batranului maestru si l-au intrebat : " Cum ai putut indura cu atata demnitate toate mizeriile care ti s-au aruncat in fata? Cum ai reusit sa il faci sa se simta infrant ?"
"Daca cineva iti da un dar , iar tu nu il primesti " , a spus maestrul , " cui credeti ca ii apartine acel dar ?"
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Sunday, August 22, 2010
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
O poveste de Rabindranath Tagore
L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti , de la inceputul existentei. Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta , nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si , in cele din urma , am ajuns la acea stea , dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica , atat de misterioasa , atat de incantatoare , incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea , intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata , care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".Bucuria mea era fara de margini .In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei , foarte multe trepte , care duceau inspre usa. Pe masura , insa, ce ma apropiam , pas cu pas , mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa , m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci , nu o mai gandisem pana atunci , nu o mai visasem pana atunci. Frica mea era :
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu , ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea , iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si , apoi, ce voi face impreuna cu el ? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea , adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste , cu miscari lente , am pasit inapoi , speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva , sa deschisa usa si sa imi spuna : "Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !" Dupa ce am coborat scara , am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea , si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu , indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita . Asa ca imi continui cautarea , ma bucur din inima de calatorie , de neincetatul meu pelerinaj.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti , de la inceputul existentei. Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta , nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si , in cele din urma , am ajuns la acea stea , dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.
Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica , atat de misterioasa , atat de incantatoare , incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.
Spre surpriza mea , intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata , care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".Bucuria mea era fara de margini .In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei , foarte multe trepte , care duceau inspre usa. Pe masura , insa, ce ma apropiam , pas cu pas , mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa , m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci , nu o mai gandisem pana atunci , nu o mai visasem pana atunci. Frica mea era :
"Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu , ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"
Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea , iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si , apoi, ce voi face impreuna cu el ? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea , adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste , cu miscari lente , am pasit inapoi , speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva , sa deschisa usa si sa imi spuna : "Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !" Dupa ce am coborat scara , am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea , si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu , indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita . Asa ca imi continui cautarea , ma bucur din inima de calatorie , de neincetatul meu pelerinaj.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
Saturday, August 21, 2010
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
Doi calugari ratacitori , ajunsi la marginea unui rau , au intalnit o femeie frumoasa si ispititoare. Infricosata de valurile involburate , femeia i-a rugat sa o ajute sa treaca apa. Unul din calugari a cazut pe ganduri, dar celalalt a saltat-o de indata pe umerii lui si a purtat-o peste rau , asezand-o , neatinsa de vreun strop de apa , pe celalalt mal. Femeia i-a multumit si si-a vazut de drum.
Dupa ce s-au indepartat de rau , cel dintai calugar a continuat sa mearga cu capul in pamant , macinat de ganduri. In cele din urma , nu a mai putut rezista si a dat glas framantarilor lui : " Frate , invataturile noastre ne indeamna sa evitam orice fel de contact cu femeile , iar tu ai purtat adineauri pe umeri una dintre aceste fapturi !"
"Frate " , i-a raspuns cel de-al doilea , "eu am adus-o pana pe celalalt mal, dar tu continui sa o porti in tine."
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Semintele imparatului | O poveste cu talc
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Dupa ce s-au indepartat de rau , cel dintai calugar a continuat sa mearga cu capul in pamant , macinat de ganduri. In cele din urma , nu a mai putut rezista si a dat glas framantarilor lui : " Frate , invataturile noastre ne indeamna sa evitam orice fel de contact cu femeile , iar tu ai purtat adineauri pe umeri una dintre aceste fapturi !"
"Frate " , i-a raspuns cel de-al doilea , "eu am adus-o pana pe celalalt mal, dar tu continui sa o porti in tine."
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Semintele imparatului | O poveste cu talc
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Friday, August 20, 2010
Necazurile si bucuriile vietii | O poveste cu talc
Intr-o zi , calul unui taran a fugit din batatura .Catre seara , toti vecinii s-au adunat in fata casei lui si i-au spus : " Vai , ce mare ghinion !"
Taranul a stat putin pe ganduri si le-a raspuns : "Poate".
A doua zi , calul s-a intors inapoi si a adus impreuna cu el alti sapte cai salbatici. Oamenii din sat s-au minunat si au zis : "Vai , ce norocos poti sa fii !"
Taranul nu a parut fericit nevoie mare , ci a spus : "Poate".
In ziua urmatoare , fiul taranului a incalecat pe unul din caii salbatici , incercand sa il imblanzeasca , dar a fost aruncat la pamant si si-a rupt un picior. Oamenii din vecini l-au cainat pe taran : " Vai , ce nenorocire pe capul tau !".
Taranul , le-a multumit pentru grija lor si le-a raspuns : "Poate".
In a patra zi , mai multi ofiteri au venit in sat si i-au adunat cu arcanul , pentru oaste , pe toti tinerii barbati , dar nu l-au luat si pe feciorul taranului , datorita piciorului lui rupt. Prietenii si cunostiintele taranului au venit la el acasa si l-au felicitat : " Hei ! Nu e nemaipomenit ? Fiul tau a scapat de armata !"
Taranul a dat din cap si le-a spus : "Poate".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Semintele imparatului | O poveste cu talc
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Taranul a stat putin pe ganduri si le-a raspuns : "Poate".
A doua zi , calul s-a intors inapoi si a adus impreuna cu el alti sapte cai salbatici. Oamenii din sat s-au minunat si au zis : "Vai , ce norocos poti sa fii !"
Taranul nu a parut fericit nevoie mare , ci a spus : "Poate".
In ziua urmatoare , fiul taranului a incalecat pe unul din caii salbatici , incercand sa il imblanzeasca , dar a fost aruncat la pamant si si-a rupt un picior. Oamenii din vecini l-au cainat pe taran : " Vai , ce nenorocire pe capul tau !".
Taranul , le-a multumit pentru grija lor si le-a raspuns : "Poate".
In a patra zi , mai multi ofiteri au venit in sat si i-au adunat cu arcanul , pentru oaste , pe toti tinerii barbati , dar nu l-au luat si pe feciorul taranului , datorita piciorului lui rupt. Prietenii si cunostiintele taranului au venit la el acasa si l-au felicitat : " Hei ! Nu e nemaipomenit ? Fiul tau a scapat de armata !"
Taranul a dat din cap si le-a spus : "Poate".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Semintele imparatului | O poveste cu talc
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Thursday, August 19, 2010
De cate feluri este saracia ? - O poveste cu talc
Doi oameni , unul bogat si celalalt sarac , s-au dus la inteleptul satului pentru a-i cere sfat si indrumare.
Cel dintai intrat in casa batranului invatat , bogatasul a intarziat inauntru pret de mai mult de un ceas.
Atunci cand a venit randul omului sarac , inteleptului nu i-au trebuit decat cateva minute pentru a-i da povata. Revoltat , saracul i-a vorbit cu obida batranului : "Invatatorule , asta este dreptate ? Cei bogati au dreptul oare la mai multe si mai indelungate sfaturi decat noi , cei amarati ?"
Inteleptul a suras cu intelegere si i-a explicat : " Atunci cand ai pasit pragul casei mele , am inteles in cateva clipe ca esti sarac.Pe cel care a intrat inaintea ta a trebuit sa il descos vreme de ora pentru a-mi da seama ca este sarac".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Semintele imparatului | O poveste cu talc
Cel dintai intrat in casa batranului invatat , bogatasul a intarziat inauntru pret de mai mult de un ceas.
Atunci cand a venit randul omului sarac , inteleptului nu i-au trebuit decat cateva minute pentru a-i da povata. Revoltat , saracul i-a vorbit cu obida batranului : "Invatatorule , asta este dreptate ? Cei bogati au dreptul oare la mai multe si mai indelungate sfaturi decat noi , cei amarati ?"
Inteleptul a suras cu intelegere si i-a explicat : " Atunci cand ai pasit pragul casei mele , am inteles in cateva clipe ca esti sarac.Pe cel care a intrat inaintea ta a trebuit sa il descos vreme de ora pentru a-mi da seama ca este sarac".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Semintele imparatului | O poveste cu talc
Tuesday, August 17, 2010
Semintele imparatului | O poveste cu talc
Un imparat din Orientul indepartat , impovarat de ani , s-a hotarat in cele din urma sa isi numeasca succesorul. In loc de a alege insa pe unul din curtenii sai intelepti sau din nobilii lui fii, el s-a hotarat sa faca cu totul altceva. A chemat la el toti baietii din imparatie la palat si le-a spus : " Este timpul sa fac un pas inapoi si las locul de pe tron altcuiva , asa ca am hotarat sa aleg pe unul dintre voi ."
Baietii au ramas muti de uimire ! Imparatul a continuat insa imperturbabil : " Va voi da fiecaruia dintre voi cate o samanta , o samanta foarte deosebita. Vreau sa o plantati , sa o udati si sa reveniti aici peste un an cu ceea ce va rasari din ea. In functie de cum vor arata plantele voastre , voi alege cine va fi urmatorul imparat."
Unul dintre baietii prezenti la acest anunt , pe nume Ling , si-a luat in primire samanta , asemeni celorlalti , si s-a intors acasa in graba , unde i-a povestit emotionat mamei lui tot ce se intamplase. Ea l-a ajutat sa gaseasca un ghiveci , a pus pamant reavan in el , iar baiatul si-a sadit samanta. In fiecare zi , Ling uda cu grija pamantul din vas si cerceta cu atentie sa vada daca nu incoltise ceva. Dupa 3 saptamani , unii din baietii din vecini incepusera deja sa vorbeasca despre mladitele verzi rasarite din semintele lor , care cresteau pe zi ce trecea. Ling s-a uitat din nou , cu ochii mijiti , in ghiveciul sau de flori dar nu a reusit sa desluseasca nimic. Au trecut , una dupa alta 3 , 4 , 5 saptamani , si nici un firicel de verdeata nu si-a facut aparitia. Ceilalti vorbeau de-acum cu mandrie despre felul in care cresteau plantele lor , asa ca Ling se simtea din ce in ce mai amarat si lipsit de speranta. Dupa inca 6 luni , ghiveciul lui ramasese la fel de sterp , in ciuda faptului ca era stropit zilnic cu apa. Ling era aproape sigur ca era vina lui, ca , printr-o intamplare nefericita , distrusese intr-un fel sau altul samanta lui.
Toti baietii din imprejurimi se laudau cu mici arbori sau flori cu lujerii inalti , dar Ling nu putea sa spuna nimic.Se inchisese in el , se indepartase de prietenii lui si astepta , cu un ultim graunte de speranta , ca ceva sa rasara si in ghiveciul sau.
S-a implinit un an si toti baietii s-au indreptat catre palat, purtandu-si cu grija in maini plantele care mai falnice si mai frumoase. Ling ii marturisise mamei lui ca nu vrea sa se duca in fata imparatului , cu ghiveciul lui sterp. Mama i-a zis ca era , totusi, datoria lui sa se prezinte la palat, iar baiatul , cu sufletul impovarat de rusine , a trebuit sa ii dea dreptate. Atunci cand a ajuns in marea sala a curtii imperiale , el a lasat jos vasul sau cu pamant , dand nastere la hohote de ras si la tot felul de comentarii rautacioase. Unora le-a fost , insa, mila de el si i-au spus " Ai avut ghinion , cel putin ai incercat."
Atunci cand imparatul si-a facut aparitia , a dat roata cu privirea in toata incaperea. Ling se ascunsese rusinat in spatele altor baieti. "Hei , ce plante frumoase, ce copacei minunati ati adus cu voi " , a spus imparatul. "Astazi unul dintre voi va fi numit drept viitor imparat !" Dintr-o data , imparatul l-a zarit pe Ling intr-un cotlon al salii , langa ghiveciul sau golas . Fara sa mai stea pe ganduri , le-a poruncit garzilor sa il aduca pe baiat in fata lui. Ling era cu sufletul la gura : " Imparatul si-a dat seama ca nu sunt in stare de nimic ! Poate ca are de gand sa ma dea pe mana calaului !"
Imediat ce a ajuns in fata lui, imparatul i-a cerut sa isi spuna numele. "Ma numesc Ling" , a rostit el cu sfiiciune. Toti baietii din jurul lui au inceput sa rada zgomotos si sa il faca de ocara. Imparatul i-a aruncat lui Ling o privire scrutatoare si apoi s-a adresat multimii : " Iata-l pe noul imparat ! Numele lui este Ling !" Bietului baiat nu ii venea sa isi creada urechilor. Doar nu fusese in stare sa isi cultive planta. Poate ca era numai o gluma. Cum putea ajunge el imparat ? Batranul suveran a rostit urmatoarele cuvinte : " Cu un an in urma , v-am dat la toti cate o samanta. V-am spus sa luati samanta acasa , sa o plantati , sa o udati si sa reveniti cu ce va rasari din ea in aceasta zi. Ce nu stia nici unul dintre voi este ca v-am dat niste seminte fierte in apa , care nu aveau cum sa rodeasca. Cu totii, in afara de Ling , mi-ati adus flori, arbori si diferite alte plante. Cand ati vazut ca semintele voastre nu dau nastere la nimic , ati inlocuit samanta data de mine cu o alta. Ling a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce in fata mea un ghiveci cu o samanta stearpa. Din aceasta cauza, el va fi urmatorul imparat !"
Daca sadesti cinste , vei culege incredere. Daca insamantezi bunatate , vei culege prietenie.Daca plantezi modestie, vei culege maretie. Daca sadesti perseverenta , vei culege armonie.Daca insamantezi munca , vei culege succes.Daca plantezi iertare , vei culege impacare. Daca sadesti sinceritate, vei culege afectiune. Daca insamantezi rabdare, vei culege evolutie. Daca plantezi credinta , vei culege miracole.
Dar ...
Daca sadesti necinste , vei culege suspiciune. Daca insamantezi egoism , vei culege saracie.Daca plantezi aroganta, vei culege distrugere.Daca sadesti invidie, vei culege necazuri.Daca insemintezi dispret, vei culege singuratate.Daca plantezi lene , vei culege saracie.Daca sadesti lacomie, vei culege pierdere.Daca insemintezi barfa, vei culege dusmani.Daca plantezi temeri,vei culege riduri.Daca sadesti pacat,vei culege vina.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Baietii au ramas muti de uimire ! Imparatul a continuat insa imperturbabil : " Va voi da fiecaruia dintre voi cate o samanta , o samanta foarte deosebita. Vreau sa o plantati , sa o udati si sa reveniti aici peste un an cu ceea ce va rasari din ea. In functie de cum vor arata plantele voastre , voi alege cine va fi urmatorul imparat."
Unul dintre baietii prezenti la acest anunt , pe nume Ling , si-a luat in primire samanta , asemeni celorlalti , si s-a intors acasa in graba , unde i-a povestit emotionat mamei lui tot ce se intamplase. Ea l-a ajutat sa gaseasca un ghiveci , a pus pamant reavan in el , iar baiatul si-a sadit samanta. In fiecare zi , Ling uda cu grija pamantul din vas si cerceta cu atentie sa vada daca nu incoltise ceva. Dupa 3 saptamani , unii din baietii din vecini incepusera deja sa vorbeasca despre mladitele verzi rasarite din semintele lor , care cresteau pe zi ce trecea. Ling s-a uitat din nou , cu ochii mijiti , in ghiveciul sau de flori dar nu a reusit sa desluseasca nimic. Au trecut , una dupa alta 3 , 4 , 5 saptamani , si nici un firicel de verdeata nu si-a facut aparitia. Ceilalti vorbeau de-acum cu mandrie despre felul in care cresteau plantele lor , asa ca Ling se simtea din ce in ce mai amarat si lipsit de speranta. Dupa inca 6 luni , ghiveciul lui ramasese la fel de sterp , in ciuda faptului ca era stropit zilnic cu apa. Ling era aproape sigur ca era vina lui, ca , printr-o intamplare nefericita , distrusese intr-un fel sau altul samanta lui.
Toti baietii din imprejurimi se laudau cu mici arbori sau flori cu lujerii inalti , dar Ling nu putea sa spuna nimic.Se inchisese in el , se indepartase de prietenii lui si astepta , cu un ultim graunte de speranta , ca ceva sa rasara si in ghiveciul sau.
S-a implinit un an si toti baietii s-au indreptat catre palat, purtandu-si cu grija in maini plantele care mai falnice si mai frumoase. Ling ii marturisise mamei lui ca nu vrea sa se duca in fata imparatului , cu ghiveciul lui sterp. Mama i-a zis ca era , totusi, datoria lui sa se prezinte la palat, iar baiatul , cu sufletul impovarat de rusine , a trebuit sa ii dea dreptate. Atunci cand a ajuns in marea sala a curtii imperiale , el a lasat jos vasul sau cu pamant , dand nastere la hohote de ras si la tot felul de comentarii rautacioase. Unora le-a fost , insa, mila de el si i-au spus " Ai avut ghinion , cel putin ai incercat."
Atunci cand imparatul si-a facut aparitia , a dat roata cu privirea in toata incaperea. Ling se ascunsese rusinat in spatele altor baieti. "Hei , ce plante frumoase, ce copacei minunati ati adus cu voi " , a spus imparatul. "Astazi unul dintre voi va fi numit drept viitor imparat !" Dintr-o data , imparatul l-a zarit pe Ling intr-un cotlon al salii , langa ghiveciul sau golas . Fara sa mai stea pe ganduri , le-a poruncit garzilor sa il aduca pe baiat in fata lui. Ling era cu sufletul la gura : " Imparatul si-a dat seama ca nu sunt in stare de nimic ! Poate ca are de gand sa ma dea pe mana calaului !"
Imediat ce a ajuns in fata lui, imparatul i-a cerut sa isi spuna numele. "Ma numesc Ling" , a rostit el cu sfiiciune. Toti baietii din jurul lui au inceput sa rada zgomotos si sa il faca de ocara. Imparatul i-a aruncat lui Ling o privire scrutatoare si apoi s-a adresat multimii : " Iata-l pe noul imparat ! Numele lui este Ling !" Bietului baiat nu ii venea sa isi creada urechilor. Doar nu fusese in stare sa isi cultive planta. Poate ca era numai o gluma. Cum putea ajunge el imparat ? Batranul suveran a rostit urmatoarele cuvinte : " Cu un an in urma , v-am dat la toti cate o samanta. V-am spus sa luati samanta acasa , sa o plantati , sa o udati si sa reveniti cu ce va rasari din ea in aceasta zi. Ce nu stia nici unul dintre voi este ca v-am dat niste seminte fierte in apa , care nu aveau cum sa rodeasca. Cu totii, in afara de Ling , mi-ati adus flori, arbori si diferite alte plante. Cand ati vazut ca semintele voastre nu dau nastere la nimic , ati inlocuit samanta data de mine cu o alta. Ling a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce in fata mea un ghiveci cu o samanta stearpa. Din aceasta cauza, el va fi urmatorul imparat !"
Daca sadesti cinste , vei culege incredere. Daca insamantezi bunatate , vei culege prietenie.Daca plantezi modestie, vei culege maretie. Daca sadesti perseverenta , vei culege armonie.Daca insamantezi munca , vei culege succes.Daca plantezi iertare , vei culege impacare. Daca sadesti sinceritate, vei culege afectiune. Daca insamantezi rabdare, vei culege evolutie. Daca plantezi credinta , vei culege miracole.
Dar ...
Daca sadesti necinste , vei culege suspiciune. Daca insamantezi egoism , vei culege saracie.Daca plantezi aroganta, vei culege distrugere.Daca sadesti invidie, vei culege necazuri.Daca insemintezi dispret, vei culege singuratate.Daca plantezi lene , vei culege saracie.Daca sadesti lacomie, vei culege pierdere.Daca insemintezi barfa, vei culege dusmani.Daca plantezi temeri,vei culege riduri.Daca sadesti pacat,vei culege vina.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Monday, August 16, 2010
Cine salveaza dragostea ? | O poveste cu talc
Se spune ca , la inceputurile lumii, Creatorul adunase toate sentimentele si trasaturile umane pe una si aceeasi corabie , care naviga catre pamantul gazduind oamenii inca nesimtitori. Chiar inainte de a ajunge la destinatie , vasul s-a izbit de o stanca si toate sentimentele s-au repezit inspaimantate sa ajunga la o barca de salvare.
Nu se stie de ce, poate datorita naturii ei visatoare, Dragostea a intarzit sa ajunga pe punte. Corabia incepea deja sa se scufunde , iar ea a privit cu speranta in jurul ei.
Sentimentul Prosperitatii parea sa ii fie cel mai apropiat , asa ca Dragostea i-a strigat : " Poti sa ma iei si pe mine ?"
"Vai , nu cred ca se poate " , i-a raspuns grabita Prosperitatea , " vezi tu , barca imi este plina de bogatii , de aur , argint si diamante si nu mai am loc pentru tine "
Vanitatea se pregatea si ea sa isi desprinda barca de vas , asa ca Dragostea a facut apel la ea : " Te rog, ia-ma si pe mine. Nu mai este mult si corabia se va duce la fund ."
Vanitatea i-a raspuns cu nasul pe sus : " Nu ai ce cauta barca mea . Parca vad ca o sa mi-o murdaresti cu picioarele tale murdare."
Tristetea tocmai incepuse sa traga din vasle , iar Dragostea i-a cerut si ei ajutorul , dar nici de aceasta data nu a avut succes .Tristetea i-a zis ingandurata :" Nu , nu pot sa te iau cu mine. Sunt asa de melancolica , incat nu as suporta pe nimeni in apropierea mea."
Fericirea era atat de absorbita de ea insasi incat nici macar nu a luat in seama apelurile de ajutor ale Dragostei.
Parasita de toata lumea si ingrozita de iminentul naufragiu , Dragostea aproape ca se resemnase atunci cand a auzit o voce ferma : " Vino in barca mea , te voi duce eu pana la tarm." Fara sa mai arunce vreo privire catre salvatorul ei , Dragostea s-a aruncat in barca si a lesinat pe loc datorita framantarilor de pana atunci.
Atunci cand s-a trezit intinsa pe pamant ferm , Dragostea a vazut pe aproape Cunoasterea si a intrebat-o : " Stii tu oare cine mi-a dat o mana de ajutor atunci cand toti cei din jurul meu ma parasisera ?"
"Cunoasterea a suras binevoitoare si i-a raspuns : "Desigur, Timpul a fost acela care te-a salvat."
"Bine , dar de ce i-ar pasa Timpului atat de mult de mine ?" , s-a minunat Dragostea.
Cuvintele Cunoasterii au venit parca de la sine : " Pentru ca numai Timpul iti cunoaste adevarata maretie si tot ce iti sta in putinta. Numai Dragostea poate aduce pacea si fericirea pe acest pamant."
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ceapa | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Nu se stie de ce, poate datorita naturii ei visatoare, Dragostea a intarzit sa ajunga pe punte. Corabia incepea deja sa se scufunde , iar ea a privit cu speranta in jurul ei.
Sentimentul Prosperitatii parea sa ii fie cel mai apropiat , asa ca Dragostea i-a strigat : " Poti sa ma iei si pe mine ?"
"Vai , nu cred ca se poate " , i-a raspuns grabita Prosperitatea , " vezi tu , barca imi este plina de bogatii , de aur , argint si diamante si nu mai am loc pentru tine "
Vanitatea se pregatea si ea sa isi desprinda barca de vas , asa ca Dragostea a facut apel la ea : " Te rog, ia-ma si pe mine. Nu mai este mult si corabia se va duce la fund ."
Vanitatea i-a raspuns cu nasul pe sus : " Nu ai ce cauta barca mea . Parca vad ca o sa mi-o murdaresti cu picioarele tale murdare."
Tristetea tocmai incepuse sa traga din vasle , iar Dragostea i-a cerut si ei ajutorul , dar nici de aceasta data nu a avut succes .Tristetea i-a zis ingandurata :" Nu , nu pot sa te iau cu mine. Sunt asa de melancolica , incat nu as suporta pe nimeni in apropierea mea."
Fericirea era atat de absorbita de ea insasi incat nici macar nu a luat in seama apelurile de ajutor ale Dragostei.
Parasita de toata lumea si ingrozita de iminentul naufragiu , Dragostea aproape ca se resemnase atunci cand a auzit o voce ferma : " Vino in barca mea , te voi duce eu pana la tarm." Fara sa mai arunce vreo privire catre salvatorul ei , Dragostea s-a aruncat in barca si a lesinat pe loc datorita framantarilor de pana atunci.
Atunci cand s-a trezit intinsa pe pamant ferm , Dragostea a vazut pe aproape Cunoasterea si a intrebat-o : " Stii tu oare cine mi-a dat o mana de ajutor atunci cand toti cei din jurul meu ma parasisera ?"
"Cunoasterea a suras binevoitoare si i-a raspuns : "Desigur, Timpul a fost acela care te-a salvat."
"Bine , dar de ce i-ar pasa Timpului atat de mult de mine ?" , s-a minunat Dragostea.
Cuvintele Cunoasterii au venit parca de la sine : " Pentru ca numai Timpul iti cunoaste adevarata maretie si tot ce iti sta in putinta. Numai Dragostea poate aduce pacea si fericirea pe acest pamant."
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Ceapa | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Hotul cel sfant | O poveste cu talc
Friday, August 13, 2010
Ceapa | O poveste cu talc
A fost odata un om caruia ii placeau calatoriile si aventurile , pe nume Saul Visatorul. Intr-o zi , un intelept ratacitor i-a povestit despre o tara in care nu era cunoscuta ceapa. "Nu au ceapa ? " , a exclamat Saul Visatorul."Cum pot sa se bucure de mancare fara ceapa ? Trebuie sa merg intr-acolo si sa ii fac sa afle despre acest minunat aliment."
Fara sa mai stea mult pe ganduri , si-a incarcat caruta cu ceapa si a dat bice calului. Dupa o lunga calatorie , a ajuns in cele din urma in tara despre care ii vorbise inteleptul si s-a indreptat direct catre palatul imperial , unde a fost primit de insusi imparatul.
"Maiestate , iti aduc o noua planta , care are calitatea unica de a imbunatati gustul oricarui fel de bucate. A o gusta reprezinta un deliciu pentru cei cunoscatori. Te indemn sa o incerci cat mai repede." "M-ai facut curios " , a raspuns imparatul. "Voi gusta din planta ta , dar te avertizez ca daca este daunatoare iti vei perde capul".
Dineul la care urma sa serveasca ceapa s-a transformat intr-un eveniment oficial , la care au fost invitati toti curtenii , ministrii si nobilii din imperiu. Felurile de mancare , gustate mai intai de catre Saul Visatorul , au fost puse in fata tuturor invitatilor si a alesilor oaspeti. Reactia fata de ceapa a fost nemaipomenita . Gustul , mirosul si suculenta cepei au fost ridicate in slavi de toata lumea. Imparatul i-a cerut imediat lui Saul sa ii dea intreaga incarcatura din caruta si i-a dat in schimb greutatea cepei in aur.
Atunci cand Saul s-a intors in satul sau , un comitet de cetateni de seama l-au primit in mod festiv si l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore , Saul Visatorul a povestit despre splendorile si minunatiile vazute in acea tara indepartata , in care aurul valora la fel de mult precum ceapa.
Unui om strecurat prin multimea de ascultatori , numit Kolbojnik , care visa de cand se stia sa ajunga bogat , i-a trecut prin cap o idee mareata , despre cum putea sa castige o comoara mult mai mare decat Saul Visatorul. Usturoiul ! Nu era oare acesta nu doar mai pretios, dar si infinit mai gustos si mai aromat ? De ce sa nu stranga cativa saci cu aceasta delicatesa si sa ii duca in acea tara indepartata ? Daca lui Saul ii dadusera aur in schimbul cepei , el ar fi putut sa primeasca diamante pentru usturoiul sau. Kolbojnik si-a incarcat caruta cu usturoi si a pornit in graba catre vestita imparatie.
La fel ca si Saul , de indata ce a ajuns la destinatie , a cerut sa fie primit la palatul regal. Si , asa cum se astepta , usturoiul a fost si mai laudat decat ceapa. Imparatul s-a sfatuit vreme indelungata cu consilierii sai despre ce rasplata sa ii dea nobilului oaspete. Dupa parerea lor, aurul nu era indeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasa planta , un fel de mancare care i-ar fi incantat chiar si pe Dumnezeu si ingerii sai. In cele din urma, s-au hotarat sa ii ofere strainului cel mai pretios lucru pe care il aveau.
In acest fel , Kolbojnik s-a intors acasa cu cinci saci de ceapa.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Stii sa iti asculti iubirea ? | O poveste cu talc
Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Fara sa mai stea mult pe ganduri , si-a incarcat caruta cu ceapa si a dat bice calului. Dupa o lunga calatorie , a ajuns in cele din urma in tara despre care ii vorbise inteleptul si s-a indreptat direct catre palatul imperial , unde a fost primit de insusi imparatul.
"Maiestate , iti aduc o noua planta , care are calitatea unica de a imbunatati gustul oricarui fel de bucate. A o gusta reprezinta un deliciu pentru cei cunoscatori. Te indemn sa o incerci cat mai repede." "M-ai facut curios " , a raspuns imparatul. "Voi gusta din planta ta , dar te avertizez ca daca este daunatoare iti vei perde capul".
Dineul la care urma sa serveasca ceapa s-a transformat intr-un eveniment oficial , la care au fost invitati toti curtenii , ministrii si nobilii din imperiu. Felurile de mancare , gustate mai intai de catre Saul Visatorul , au fost puse in fata tuturor invitatilor si a alesilor oaspeti. Reactia fata de ceapa a fost nemaipomenita . Gustul , mirosul si suculenta cepei au fost ridicate in slavi de toata lumea. Imparatul i-a cerut imediat lui Saul sa ii dea intreaga incarcatura din caruta si i-a dat in schimb greutatea cepei in aur.
Atunci cand Saul s-a intors in satul sau , un comitet de cetateni de seama l-au primit in mod festiv si l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore , Saul Visatorul a povestit despre splendorile si minunatiile vazute in acea tara indepartata , in care aurul valora la fel de mult precum ceapa.
Unui om strecurat prin multimea de ascultatori , numit Kolbojnik , care visa de cand se stia sa ajunga bogat , i-a trecut prin cap o idee mareata , despre cum putea sa castige o comoara mult mai mare decat Saul Visatorul. Usturoiul ! Nu era oare acesta nu doar mai pretios, dar si infinit mai gustos si mai aromat ? De ce sa nu stranga cativa saci cu aceasta delicatesa si sa ii duca in acea tara indepartata ? Daca lui Saul ii dadusera aur in schimbul cepei , el ar fi putut sa primeasca diamante pentru usturoiul sau. Kolbojnik si-a incarcat caruta cu usturoi si a pornit in graba catre vestita imparatie.
La fel ca si Saul , de indata ce a ajuns la destinatie , a cerut sa fie primit la palatul regal. Si , asa cum se astepta , usturoiul a fost si mai laudat decat ceapa. Imparatul s-a sfatuit vreme indelungata cu consilierii sai despre ce rasplata sa ii dea nobilului oaspete. Dupa parerea lor, aurul nu era indeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasa planta , un fel de mancare care i-ar fi incantat chiar si pe Dumnezeu si ingerii sai. In cele din urma, s-au hotarat sa ii ofere strainului cel mai pretios lucru pe care il aveau.
In acest fel , Kolbojnik s-a intors acasa cu cinci saci de ceapa.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Stii sa iti asculti iubirea ? | O poveste cu talc
Cum iti inseli destinul | O poveste cu talc
Comoara | O poveste cu talc
Tuesday, May 25, 2010
Magarul si broastele - Fabula de Esop
Odata , un magar care cara in spate o legatura mare cu lemne a trecut printr-o balta.In timp ce mergea prin apa , picioarele i-au alunecat si a cazut.Pentru ca , din cauza poverii , nu se mai putea ridica in picioare , el a inceput sa raga ca din gaura de sarpe.Cateva broaste care locuiau in acea balta i-au auzit urletele si i-au spus : " Ce te-ai face daca ar trebui sa traiesti aici toata viata la fel ca noi ? De ce faci atata zarva doar pentru ca ai cazut in apa ?"
Adeseori , oamenii suporta micile necazuri cu mai putin curaj decat pe cele mari.
Adeseori , oamenii suporta micile necazuri cu mai putin curaj decat pe cele mari.
Subscribe to:
Posts (Atom)
