Esti cuprins mereu de panica la gandul ca persoana iubita te va parasi ? Te incearca un sentiment de tulburare sau gelozie atunci cand cineva se apropie prea mult de fiinta indragita ? Aceste reactii sunt aproape obisnuite in dragoste , dar atunci cand devin prea intense sau obsesive , poate fi vorba despre ceva mai grav , adica despre o tulburare psihologica numita frica de a fi parasit, teama de abandon ori autofobie.
Autofobia este o frica patologica de a fi lasat singur , o problema oarecum comuna dar foarte subtila , care isi poate face loc si se poate amplica pe nesimtite in viata ta , aducandu-te aproape de limita unei extreme tensiuni mentale ori afective.Uneori , lucrurile se intampla cam asa ...
"Irina era o fata normala.Avea multi prieteni si o familie care tinea la ea.Era inteligenta , activa si foarte draguta , astfel incat nu i-a trebuit mult timp pentru a deveni populara la scoala. La varsta de 15 ani, Andrei , verisorul Irinei , a fost vistima unui accident auto.Irina si Andrei erau foarte apropiati , aveau aproape aceeasi varsta si erau cei mai buni prieteni.Fata a avut nevoie de mult timp pentru a isi reveni dupa moartea varului ei dar, chiar si dupa aceea , ea nu a mai fost aceeasi persoana. A inceput sa se teama in continuu ca oamenii apropiati ar putea sa o paraseasca , a devenit extrem de posesiva cu prietenii ei , pretinzandu-le mereu sa o asigure ca tin la ea. Nu mai putea suporta solitudinea , iar intr-o zi cand ramasese singura acasa a incercat sa se sinucida. A devenit foarte inconstanta in relatiile intime, schimbandu-si iubitii unul dupa altul , preferand sa provoace o despartire pentru a nu fi ea cea parasita."
Irina reprezinta un caz clasic al unei persoane care sufera de teama de abandon. Pornind de la acest exemplu, puteti intelege mai lesne motivele suferintei ei. Iata alte cateva cauze ce pot da nastere fricii de a fi parasit ...
- Autofobia apare cu precadere atunci cand cineva este lasat de izbeliste de catre o persoana draga. Acest lucru se poate intampla prin moartea respectivei persoane sau printr-o alegere facuta de aceasta.In ambele cazuri , este inradacinata in minte frica de abandon.
- Atunci cand inchizi un copil singur intr-o camera , pentru a-l pedepsi sau din alt motiv , acesta poate trece printr-o experienta amara ce este pe punctul de a-l marca prin teama de a fi parasit. Nu se intampla intotdeuna, dar este o posibilitate.
- Amintirea persistenta a disconfortului simtit de o persoana atunci cand a fost in mod repetat lasata singura poate fi o alta sursa a autofobiei.
Simptomele Irinei nu au fost luate in seama de catre familie din cauza ignorantei.In acest fel , nu s-a actionat din timp pentru a se inlatura raul de la radacina. Simptomele principale ale autofobiei sunt :
- Nevoia de a fi mereu inconjurat de oameni. In aparenta , acest comportament pare a fi datorat firii prietenoase sau extrovertite , dar uneori este un semn al faptului ca o persoana incearca mereu sa se asigure ca nu este singura. Adeseori, acest simptom este insotit de nevoia de a se "agata" de oamenii apropiati, de a-i sufoca prin insistenta de a fi tot timpul impreuna cu ei , un lucru ce ii determina adeseori pe acestia sa se indeparteze de respectiva persoana.
- Panica.Cineva afectat de autofobie devine panicat de cea mai mica eroare de comunicare , de faptul ca nu a raspuns unui apel telefonic sau unui SMS.In acest caz, persoana repectiva se grabeste sa ajunga la concluzia ca ceva nu este in regula, ca cel/cea care a cautat-o o va parasi, nu ii va mai pasa de ea si nu o va mai contacta.
- Santajul. O persoana obsedata de frica de a nu fi parasita recurge uneori la santaje sentimentale sau de alt fel, chiar si atunci cand este vorba despre lucruri sau evenimente marunte. Replica "daca ma parasesti , ma voi sinucide" este caracteristica cuiva marcat de autofobie , care ar spune aproape orice pentru a impiedica despartirea de cineva apropiat.
- O persoana autofoba este intotdeuna foarte indatoritoare ori serviabila. Ea ar face aproape orice , chiar lucruri pe care le uraste , pentru a tine aproape de ea pe cineva indragit.
- Schimbarea frecventa a partenerilor de cuplu este un alt inselator simptom al fricii de a fi abandonat. In acest caz , pesoana marcata de aceasta teama prefera mai curand sa paraseasca decat sa fie parasita.In acest fel , se evita o legatura sentimentala sau un atasament emotional.
- Cineva obsedat de frica de a fi parasit are nevoie in mod constant sa fie asigurat , sa i se confirme ca oamenii apropiati o iubesc. Adeseori, o astfel de persoana pune fiintelor indragiste intrebari de genul : "De ce ma iubesti ?" , ori "Cat de mult tii la mine ?"
- Complexul de inferioritate sau o foarte slaba incredere in propria valoare . Oamenii autofobi se indoiesc mereu de abilitatile ori capacitatile lor si se bazeaza pe altii in aproape tot ceea ce fac. Ei sunt nesiguri pe judecata lor si nehotarati in cazurile critice , avand nevoie sa li se sugereze sau confirme o idee sau o decizie.
Teama de abandon este o tulburare anxioasa. O persoana afectata de aceasta fobie are nevoie de consiliere si tratament , dar si de vointa de a-si depasi temerile. De obicei, este necesar sa incerce a se angrena in activitati individuale , in decursul carora trebuie sa ramana singura , dar avand avand tot timpul o ocupatie care sa nu ii lase timp si spatiu pentru a cade prada temerilor.Discutiile regulate cu persoana iubita pot si ele fi de mare ajutor.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Complexul de inferioritate - Cauze , simptome si vindecare
Ce este depresia ? | Simptomele depresiei
De ce te simti bine dupa ce plangi ? | Lacrimile si sanatatea
Puterea atitudinii si gandirii pozitive
Showing posts with label teama. Show all posts
Showing posts with label teama. Show all posts
Sunday, March 20, 2011
Monday, September 6, 2010
Cum descoperi cu adevarat ce este frica | O poveste cu talc
O poveste de Paulo Coelho
Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sau favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai , iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.
Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari , unul dintre curteni - care traise de mic in munti si nu vazuse marea niciodata - a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta , omul striga din rasputeri , urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca acea calatorie nu este deloc primejdioasa si nu are nici un motiv sa se teama , dar , desi auzea cuvintele de mangaiere , acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca , iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.
Au trecut in acest fel doua zile , nimeni de pe corabie neputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port , cand unul dintre consilierii sai , cunoascut pentru marea-i intelepciune , a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
" Inaltimea ta , cu permisiunea ta , voi reusi sa il linistesc pe acest om."
Fara nici o ezitare , sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta , ci ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.
Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri , multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat , cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.
Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline , s-a dus la fund , inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe , mai rasunator ca niciodata , s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.
Din acea zi nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin , el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul , care fusese pana atunci un chin pentru toti , a devenit placut si relaxant.
La scurt timp dupa ce nava a revenit in port , sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
" Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit , el va reusi sa se linisteasca ?"
"Din cauza casatoriei mele " , a raspuns curteanul."Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta ; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la fel ca acel om .Intr-o zi , ea nu a mai suportat si m-a parasit , lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma , s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel , omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea , a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Logica spiritului | O poveste cu talc
Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sau favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai , iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.
Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari , unul dintre curteni - care traise de mic in munti si nu vazuse marea niciodata - a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta , omul striga din rasputeri , urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca acea calatorie nu este deloc primejdioasa si nu are nici un motiv sa se teama , dar , desi auzea cuvintele de mangaiere , acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca , iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.
Au trecut in acest fel doua zile , nimeni de pe corabie neputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port , cand unul dintre consilierii sai , cunoascut pentru marea-i intelepciune , a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
" Inaltimea ta , cu permisiunea ta , voi reusi sa il linistesc pe acest om."
Fara nici o ezitare , sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta , ci ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.
Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri , multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat , cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.
Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline , s-a dus la fund , inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe , mai rasunator ca niciodata , s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.
Din acea zi nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin , el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul , care fusese pana atunci un chin pentru toti , a devenit placut si relaxant.
La scurt timp dupa ce nava a revenit in port , sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
" Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit , el va reusi sa se linisteasca ?"
"Din cauza casatoriei mele " , a raspuns curteanul."Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta ; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la fel ca acel om .Intr-o zi , ea nu a mai suportat si m-a parasit , lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma , s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel , omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea , a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Logica spiritului | O poveste cu talc
Subscribe to:
Posts (Atom)
