Intr-o buna zi , un negustor si-a trimis fiul catre orasul in care locuia cel mai intelept om din lume, pentru a afla de la acesta care este secretul fericirii.Baiatul a ratacit vreme de 40 de zile prin desert si , in cele din urma, a ajuns in fata unui castel magnific , asezat in varful unui inalt munte.In acel loc traia cel mai intelept om din lume.
Atunci cand a pasit dincolo de portile acelui castel , nu a zarit pe nimeni aratand ca un om plin de intelepciune , in fata caruia sa se plece toti oamenii, ci un furnicar de persoane angajate in tot felul de lucruri : o multime de comercianti alergand in colo si incoace , targovete sporovaind pe colturile ulitelor , o orchestra interpretand cu maiestrie tot felul de melodii si chiar o imensa masa incarcata de cele mai delicioase si exotice bucate din lume.
Amestecat in mjlocul multimii, omul cel intelept statea de vorba cu oricine, iar in dreptul lui se aflau la rand nenumarati oameni.Tanarul a trebuit sa astepte doua ore inainte de a ajunge in fata preainteleptului .Aceasta a ascultat cu atentie ceea ce isi dorea indepartatul calator , insa i-a raspuns ca nu avea destul timp pentru a-i impartasi secretul fericirii.In schimb , i-a propus fiului de negustor sa se plimbe prin imprejurimi si sa se intoarca la el peste doua ore.Inteleptul adaugat : "In timp ce faci lucrul asta , tine in mana o lingurita avand in ea doi stropi de ulei .Orice s-ar intampla , nu ai voie sa versi uleiul."
Baiatul a colindat toate strazile , suind si coborand scarile palatului , atintindu-si mereu ochii tinta catre lingura.S-a intors dupa doua ore , iar omul cel intelept l-a intrebat : "Ei bine , ai vazut splendidele tapiterii persane ce-mi impodobesc peretii salii de mese ? Ai admirat gradina mea minunata , creata vreme de zece ani de catre maestrul meu gradinar ? Te-ai minunat de pergamentele rare aflate in biblioteca mea ?"
Stingherit , tanarul a marturisit ca nu a putut zari nimic din toate acestea.Singura lui grija fusese sa nu verse uleiul din lingurita."In acest caz " , i-a spus inteleptul , " du-te inapoi si delecteaza-te cu aceste minunatii ale lumii mele .Nu te poti increde intr-un om daca nu ii cunosti casa."
Usurat , baiatul si-a luat din nou in mana lingurita cu cele doua picaturi de ulei si a plecat sa exploreze cu adevarat palatul , privind , de aceasta data , cu atentie , toate operele de arta de pe pereti si plafoane.S-a desfatat , plin de uimire , cu prijelistile gradinilor , cu frumusetea florilor si cartile rarisime de pe rafturile bibliotecii .Ajuns din nou in fata inteleptului om , tanarul a descris in amanuntime , cu incantare , tot ce a zarit.
"Bine, dar unde sunt picaturile de ulei pe care ti le-am incredintat ? " , l-a intrebat inteleptul."Secretul fericirii este sa vezi toate minunile lumii fara a varsa nici o picatura de ulei din lingurita ta."
Aceasta poveste face parte din cartea "Alchimistul" , de Paulo Coelho
Copyright © godessdiana88 . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cine este Mesia ?
Tot ce ni se intampla este spre binele nostru | O poveste cu talc
Cat iti valoreaza viata ? | O poveste cu talc
Showing posts with label Paulo Coehlo. Show all posts
Showing posts with label Paulo Coehlo. Show all posts
Wednesday, September 21, 2011
Tuesday, June 21, 2011
Puterea gandului : lovirea unei tinte nevazute
Yoghinul Raman era un maestru recunoscut al artei de a slobozi sageti cu arcul.Intr-o dimineata , el si-a invitat discipolul favorit la o demonstratie a indemanarii sale.Cu toate ca invatacelul avusese ocazia sa ii aprecieze maiestria de sute de ori inainte de aceasta zi , el s-a supus fara cracnire invatatorului .Au mers amandoi in padurea de langa manastire si , atunci cand au ajuns langa un stejar secular, de dimensiuni impresionante , Raman a asezat un trandafir pe care il adusese cu el in una dintre ramurile copacului.
Apoi, yoghinul si-a deschis tolba si a scos din ea trei obiecte : un arc splendid lucrat dintr-un lemn nobil , o sageata si o batista brodata cu flori de liliac.
Raman s-a indepartat la o suta de pasi de locul unde amplasase floarea.Cu fata indreptata catre tinta lui, el i-a cerut discipolului sau sa il lege la ochi cu batista cea brodata.
Invatacelul a facut intocmai asa cum i-a cerut invatatorul .
Cu ochii acoperiti de batista , yoghinul Raman si-a asezat picioarele ferm pe pamant , a tras inapoi de coarda arcului cu intreaga sa forta - incercand sa se orienteze catre trandafirul asezat pe una din crengile stejarului - si apoi a slobozit sageata.
Sageata a zbarnait prin aer , dar nu atins nici macar copacul , ratand tinta la o distanta jenant de mare.
"Am nimerit floarea ?" a intrebat Raman, in vreme ce isi scotea batista de la ochi.
"Nu , ai ratat-o cu totul " i-a raspuns discipolul."Credeam ca o sa imi demonstrezi puterea gandului si abilitatea de face o magie ".
"Tocmai te-am invatat cea mai importanta lectie despre puterea gandului", i-a replicat Raman."Atunci cand vrei un lucru , concentreaza-te numai asupra lui : nimeni nu va nimeri vreodata o tinta fara sa o vada ."
O poveste dupa Paulo Coelho
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole asemanatoare din blogul "Diana, zeita dorintelor tale secrete" :
Ingerii printre noi | O poveste cu talc
Tot ce ni se intampla este spre binele nostru | O poveste cu talc
Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par | O poveste cu talc
Apoi, yoghinul si-a deschis tolba si a scos din ea trei obiecte : un arc splendid lucrat dintr-un lemn nobil , o sageata si o batista brodata cu flori de liliac.
Raman s-a indepartat la o suta de pasi de locul unde amplasase floarea.Cu fata indreptata catre tinta lui, el i-a cerut discipolului sau sa il lege la ochi cu batista cea brodata.
Invatacelul a facut intocmai asa cum i-a cerut invatatorul .
Cu ochii acoperiti de batista , yoghinul Raman si-a asezat picioarele ferm pe pamant , a tras inapoi de coarda arcului cu intreaga sa forta - incercand sa se orienteze catre trandafirul asezat pe una din crengile stejarului - si apoi a slobozit sageata.
Sageata a zbarnait prin aer , dar nu atins nici macar copacul , ratand tinta la o distanta jenant de mare.
"Am nimerit floarea ?" a intrebat Raman, in vreme ce isi scotea batista de la ochi.
"Nu , ai ratat-o cu totul " i-a raspuns discipolul."Credeam ca o sa imi demonstrezi puterea gandului si abilitatea de face o magie ".
"Tocmai te-am invatat cea mai importanta lectie despre puterea gandului", i-a replicat Raman."Atunci cand vrei un lucru , concentreaza-te numai asupra lui : nimeni nu va nimeri vreodata o tinta fara sa o vada ."
O poveste dupa Paulo Coelho
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2011
Articole asemanatoare din blogul "Diana, zeita dorintelor tale secrete" :
Ingerii printre noi | O poveste cu talc
Tot ce ni se intampla este spre binele nostru | O poveste cu talc
Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par | O poveste cu talc
Monday, September 6, 2010
Cum descoperi cu adevarat ce este frica | O poveste cu talc
O poveste de Paulo Coelho
Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sau favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai , iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.
Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari , unul dintre curteni - care traise de mic in munti si nu vazuse marea niciodata - a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta , omul striga din rasputeri , urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca acea calatorie nu este deloc primejdioasa si nu are nici un motiv sa se teama , dar , desi auzea cuvintele de mangaiere , acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca , iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.
Au trecut in acest fel doua zile , nimeni de pe corabie neputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port , cand unul dintre consilierii sai , cunoascut pentru marea-i intelepciune , a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
" Inaltimea ta , cu permisiunea ta , voi reusi sa il linistesc pe acest om."
Fara nici o ezitare , sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta , ci ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.
Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri , multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat , cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.
Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline , s-a dus la fund , inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe , mai rasunator ca niciodata , s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.
Din acea zi nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin , el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul , care fusese pana atunci un chin pentru toti , a devenit placut si relaxant.
La scurt timp dupa ce nava a revenit in port , sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
" Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit , el va reusi sa se linisteasca ?"
"Din cauza casatoriei mele " , a raspuns curteanul."Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta ; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la fel ca acel om .Intr-o zi , ea nu a mai suportat si m-a parasit , lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma , s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel , omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea , a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Logica spiritului | O poveste cu talc
Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sau favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai , iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.
Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari , unul dintre curteni - care traise de mic in munti si nu vazuse marea niciodata - a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta , omul striga din rasputeri , urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca acea calatorie nu este deloc primejdioasa si nu are nici un motiv sa se teama , dar , desi auzea cuvintele de mangaiere , acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca , iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.
Au trecut in acest fel doua zile , nimeni de pe corabie neputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port , cand unul dintre consilierii sai , cunoascut pentru marea-i intelepciune , a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
" Inaltimea ta , cu permisiunea ta , voi reusi sa il linistesc pe acest om."
Fara nici o ezitare , sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta , ci ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.
Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri , multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat , cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.
Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline , s-a dus la fund , inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe , mai rasunator ca niciodata , s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.
Din acea zi nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin , el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul , care fusese pana atunci un chin pentru toti , a devenit placut si relaxant.
La scurt timp dupa ce nava a revenit in port , sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
" Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit , el va reusi sa se linisteasca ?"
"Din cauza casatoriei mele " , a raspuns curteanul."Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta ; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la fel ca acel om .Intr-o zi , ea nu a mai suportat si m-a parasit , lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma , s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel , omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea , a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale".
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Unde este divinitatea omului ? | O poveste cu talc
Sa mori ca un inger | O poveste cu talc
Logica spiritului | O poveste cu talc
Monday, August 30, 2010
Fiecare om isi poarta propria-i cruce | O poveste cu talc
O poveste de Paulo Coehlo
Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : "Ai curaj , intra si schimba-ti povara " . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.
In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Lupta dintre bine si rau | O poveste cu talc
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc
Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : "Ai curaj , intra si schimba-ti povara " . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.
In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Lupta dintre bine si rau | O poveste cu talc
Ucenicia lui Platon pe langa Socrate | O poveste cu talc
Mantra si duhul din lampa | O poveste cu talc
Wednesday, August 25, 2010
Fiecare om isi are propria frumusete a destinului | O poveste cu talc
O poveste de Paulo Coehlo
Un samurai , cunoscut pentru nobletea si cinstea sa , a mers odata la un vestit calugar Zen pentru a-i cere sfatul.In momentul in care a intrat in templu si l-a zarit pe maestrul Zen cufundat in rugaciune , s-a simtit mult mai prejos decat acesta ; in ciuda faptului ca luptase toata viata pentru pace si dreptate , el nu ajunsese nici pe aproape la starea de gratie atinsa de barbatul din fata lui.
“De ce simt din toata fiinta mea ca sunt inferior ?” , l-a intrebat el pe calugarul care tocmai isi terminase rugaciunea .”Am infruntat de nenumarate ori moartea , le-am luat apararea celor slabi si nu exista nimic in viata mea de care m-as putea rusina.Cu toate acestea , atunci cand te-am zarit meditand , am simtit ca viata mea este marunta si lipsita de importanta.”
“Asteapta “ , i-a spus calugarul . “Dupa ce voi termina cu toti cei care au venit astazi sa ma vada , iti voi raspunde.”
Samuraiul si-a petrecut intreaga zi sezand in gradina templului , privind la oamenii insetati de o povata , care intrau si ieseau din cladire. Calugarul ii primea pe toti cu aceeasi rabdare si cu un neschimbat zambet al iluminarii intiparit pe fata . In cele din urma , rabdarea samurauiului a inceput sa cedeze , intrucat el era nascut sa actioneze si nu sa astepte.
La caderea noptii , atunci cand toata lumea plecase , samuraiul a intrebat : “ Acum poti sa imi dai sfat si invatatura ?”
Maestrul l-a invitat printr-un gest in camera sa.Luna plina stralucea in ceruri , iar intreaga atmosfera din jur emana profunzime si liniste.
“Ai vazut cat de frumoasa este luna ?” a murmurat calugarul.” Ea va traversa intreaga bolta cereasca , iar maine soarele isi va trimite din nou razele asupra nostra.Lumina soarelui este insa mai stralucitoare decat cea a lunii , si scoate in evidenta toate detaliile lumii lumii care ne inconjoara : copacii , muntii, norii. Am contemplat luna vreme de doi ani si nu am auzit-o niciodata spunand : “De ce nu straluceasc la fel de tare precum soarele ? Oare pentru ca sunt inferioara ?”
“Desigur ca nu “ , a raspuns samuraiul.”Luna si soarele sunt lucruri diferite si fiecare are propria-i frumusete .Nu ai cum sa le compari.”
“Asadar , stii raspunsul.Noi doi suntem tipuri diferiti de oameni , fiecare din noi lupta in felul sau pentru credinta lui si face astfel posibil ca lumea sa fie mai buna ; restul nu este decat aparenta.”
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Un samurai , cunoscut pentru nobletea si cinstea sa , a mers odata la un vestit calugar Zen pentru a-i cere sfatul.In momentul in care a intrat in templu si l-a zarit pe maestrul Zen cufundat in rugaciune , s-a simtit mult mai prejos decat acesta ; in ciuda faptului ca luptase toata viata pentru pace si dreptate , el nu ajunsese nici pe aproape la starea de gratie atinsa de barbatul din fata lui.
“De ce simt din toata fiinta mea ca sunt inferior ?” , l-a intrebat el pe calugarul care tocmai isi terminase rugaciunea .”Am infruntat de nenumarate ori moartea , le-am luat apararea celor slabi si nu exista nimic in viata mea de care m-as putea rusina.Cu toate acestea , atunci cand te-am zarit meditand , am simtit ca viata mea este marunta si lipsita de importanta.”
“Asteapta “ , i-a spus calugarul . “Dupa ce voi termina cu toti cei care au venit astazi sa ma vada , iti voi raspunde.”
Samuraiul si-a petrecut intreaga zi sezand in gradina templului , privind la oamenii insetati de o povata , care intrau si ieseau din cladire. Calugarul ii primea pe toti cu aceeasi rabdare si cu un neschimbat zambet al iluminarii intiparit pe fata . In cele din urma , rabdarea samurauiului a inceput sa cedeze , intrucat el era nascut sa actioneze si nu sa astepte.
La caderea noptii , atunci cand toata lumea plecase , samuraiul a intrebat : “ Acum poti sa imi dai sfat si invatatura ?”
Maestrul l-a invitat printr-un gest in camera sa.Luna plina stralucea in ceruri , iar intreaga atmosfera din jur emana profunzime si liniste.
“Ai vazut cat de frumoasa este luna ?” a murmurat calugarul.” Ea va traversa intreaga bolta cereasca , iar maine soarele isi va trimite din nou razele asupra nostra.Lumina soarelui este insa mai stralucitoare decat cea a lunii , si scoate in evidenta toate detaliile lumii lumii care ne inconjoara : copacii , muntii, norii. Am contemplat luna vreme de doi ani si nu am auzit-o niciodata spunand : “De ce nu straluceasc la fel de tare precum soarele ? Oare pentru ca sunt inferioara ?”
“Desigur ca nu “ , a raspuns samuraiul.”Luna si soarele sunt lucruri diferite si fiecare are propria-i frumusete .Nu ai cum sa le compari.”
“Asadar , stii raspunsul.Noi doi suntem tipuri diferiti de oameni , fiecare din noi lupta in felul sau pentru credinta lui si face astfel posibil ca lumea sa fie mai buna ; restul nu este decat aparenta.”
Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Cum faci fata ispitei ? | O poveste cu talc
In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Darul insultei | O poveste cu talc
Un adevar simplu | O poveste cu talc
Subscribe to:
Posts (Atom)
