Povestea iepurasului neastamparat

Odata ca niciodata , a fost un iepuras dragut si pufos , care traia impreuna cu mama sa intr-o vuzuina ascunsa adanc , adanc , sub iarba deasa a unei campii.Pe iepuras il chema Rita Smantanita , iar mama lui purta numele de Mimi Codita de Bumbac.In fiecare dimineata , cand doamna Codita de Bumbac se ducea sa caute de-ale mancarii , ea ii spunea lui Rita : " Smantanita ! Cat timp am sa fiu plecata , trebuie sa fii cuminte si sa nu faci nici cel mai mic zgomot.Orice vei auzi si orice vei vedea , sa ramai nemiscat ca o stana de piatra.Adu-ti aminte ca esti inca un iepuras copilas si trebuie sa ramai ascuns in culcusul tau."De fiecare data , Rita Smantanita ii raspundea ca o va asculta si va face intocmai.

Intr-o zi , dupa plecarea mamei sale , iepurasul statea cuminte , ca de obicei , in casuta lui de sub pamant si privea cu nesat printre firele dese de iarba de deasupra lui.Ochii sai urmareau cu atentie tot ce se intampla in lumea de afara.La un moment dat , o gaita mare si albastra s-a cocotat pe o creanga chiar deasupra lui si a inceput sa certe pe cineva cu manie si larma mare . Rita s-a pitit si mai mult in culcusul lui , si-a soptit in sinea lui :"Sst , Sst !" , si nu a indraznit sa isi miste nici labutele , si nici boticul.Apoi, o gargarita ingamfata a inceput sa urce pe puntea unui fir de iarba , chiar deasupra viziunii . Dupa numai cativa pasi , rotunjoara cum era , s-a rostogolit inapoi pe pamant si si-a reluat stradania de a se catara.Rita a privit-o fara sa tresara , cu boticul impietrit si cu labutele nemiscate.

Soarele trimitea raze fierbinti pe pamantul linistit.Dintr-o data , iepurasul a auzit un zgomot usor , venit de undeva , din departare.Acel zgomot , fin si indepartat , se auzea cam in felul asta : " Sass , sass, sass".Rita a ascultat nelamurit sunetul ciudat , acompaniat acum de un alt zgomot , facut parca de strecurarea cuiva prin iarba : "Fas , fas , fas ".Iepurasul a devenit curios , dar nu si-a clintit nici boticul , si nici labutele.Zgomotul , insa , venea catre el ( "Fas , fas , fas") , se indeparta si iar sosea aproape , si mai aproape .Ceva isi facea cale catre el , dar nu se auzea nici un sunet de pasi, oricat de mici sau de furisati ar fi fost acestia .Ce se putea , oare , misca atat de molcom ("Fas , fas , fas") , fara a avea totusi picioare ?

Rita Smantanita a uitat pe data de avertismentele mamei lui si a sarit in picioare .In aceeasi clipa sunetul ciudat s-a oprit."Ha , ha ! " , si-a spus in mintea lui iepurasul."Nu mai sunt un iepuras -copilas .Am implinit deja trei saptamani si ma voi duce chiar acum sa vad ce se intampla afara." Rita si-a ridicat capsorul din vizuina , iar ochii lui s-au intalnit intr-o clipita cu ochii lacomi si cruzi ai unui sarpe urias."Mami , mamico !" , a inceput sa strige Rita."Vai , mami , ma..." Iepurasul nu mai putea sa tipe caci marele sarpe il apucase cu botul de o ureche si incepuse sa se incolaceasca in jurul lui , incercand sa il sufoce.Rita a facut inca o sfartare sa strige "Mami" , insa nu mai putea sa respire...



Mamica auzise insa cel dintai tipat al puiului ei si alerga acum peste campie , iute ca vantul , pentru a-l salva pe Rita.Acum nu mai parea o iepuroaica dragalasa cu o alba coada de bumbac , ci o o adevarata leoaica , gata sa sfasie pe oricine ii dorea raul copilului ei.Atunci cand a ajuns in fata sarpelui si a lui Rita , i-a fost de ajuns o clipa ca sa isi dea seama ce se intampla si a sarit in ceafa sarpelui , l-a insfacat cu labele din fata de cap si a inceput sa ii sfasie pielea cu ghearele labelor din spate.Sarpele a sasait cu furie , dar nu i-a dat drumul iepurasului.
Iepuroaica si-a infipt ghearele si mai adanc in corpul sarpelui , iar acesta s-a rasucit si si-a intors trupul cuprins de durere , insa nu a lasat nici acum sa ii scape Rita din stransoare.Mamica iepurasului , plina de disperare, si-a infipt dintii lungi si ascutiti in ceafa sarpelui , iar taratoarea l-a eliberat pe Rita si s-a intors , cu ferocitate , catre iepuroaica."Sass , sass , sass !"
"Fugi , Rita , fugi !" , i-a strigat mamica , in timp ce sarea incolo si incoace in fata sarpelui , pentru a-i distrage acestuia atentia de la puiul ei. "Fugi , Rita , fugi!". Iepurasul a luat-o la goana si a nu facut nici trei pasi cand mama lui era deja inaintea lui , aratandu-i drumul catre un loc sigur.Rita a urmat-o ca o umbra , nescapandu-i nici o clipa din ochi ghemotocul alb , ca de bumbac , al cozii ei.

Au fugit amandoi zburand parca deasupra pamantului , dar ascunsi de iarba inalta , pana au ajuns intr-un loc indepartat , in care sarpele nu ii mai putea gasi.Acolo , doamna Mimi Codita de Bumbac a construit o alta casuta sub pamant , in care , acum , ori de cate ori mama ii pune sa stea cuminte si nemiscat , iepurasul Rita Smantanita o asculta cu sfintenie , aducandu-si aminte cu o tresarire de inima de aventura din care a scapat ca prin urechile acului..

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009