Povestea bradului (I) , de Hans Christian Andersen

-Prima parte -

Departe , departe , in adancul unei paduri , unde caldura soarelui si aerul proaspat alcatuiau un minunat loc de odihna , crestea un frumos bradut.Desi totul era atat de placut in jurul lui, bradutul nu era fericit , pentru ca voia sa fie la fel de inalt precum tovarasii sai , brazii si pinii care il inconjurau.Soarele il alinta , brizele usoare de vant ii faceau crengutele sa freamate , copii treceau pe langa el , zburdand cu voiosie , insa micutul brad nu dadea atentie nimanui.Uneori , copii aduceau cu ei cate un cos mare din paie umplut cu zmeura si fragi , se asezau langa bradut si spuneau , “Nu-i asa ca este copacel foarte frumos ?” Vorbele acestea , in loc sa il bucure , il intristau si mai tare pe bradut , pentru ca ii aduceau aminte ca nu este destul de mare.Bradutul crestea in fiecare an numai cu o schioapa sau o ramurica ; se stie ca putem descoperi varsta unui brad daca numaram cate crengi ii pleaca din trunchi.

Desi se inalta mereu , el se plangea :”Vai ! Cat de mult imi doresc sa fiu la fel de inalt ca si ceilalti copaci din jur , sa am crengi mari risipite in toate directiile , iar varful meu sa cuprinda cu vederea toata lumea inconjuratoare.In acest fel , pasarile ar veni sa isi faca cuib in ramurile mele , iar atunci cand ar bate vantul , m-as pleca usor , cu demnitate , asemeni inaltilor mei tovarasi.” Copacelul era dezamagit , si nu il puteau bucura nici razele calde ale soarelui , nici pasarile , si nici norii roz care zburau deasupra lui in vremea rasaritului sau a asfintitului.

Uneori , pe timp de iarna , atunci cand zapada se asternea , alba si stralucitoare , peste pamant , aparea topaind cate un iepuras care avea indrazneala sa sara chiar pe deasupra micului brad ; mai trebuie , oare , sa va spun cat de mult il intrista lucrul acesta ? Au trecut doua ierni , iar cand a sosit cea de-a treia , bradul crescuse atat de inalt incat iepurii nu mai puteau sari peste el , fiind obligati sa il ocoleasca.Cu toate acestea, bradul era la fel de nemultumit , si gandea in sinea lui :”Vai ! Daca as putea creste si mai mult si daca as putea deveni mai varstnic ! Nimic altceva nu are mai multa importanta in lumea asta !”

Atunci cand a sosit toamna , taietorii de lemne au venit in padure , ca de obicei , si au inceput sa doboare cativa dintre cei mai inalti copaci . Tanarul brad , care nu ajunsese inca prea mare , a tremurat , cuprins de fiori , la vederea nobililor copaci prabusindu-se bubuind la pamant.Dupa ce crengile acestora au fost taiate , trunchiurile lor arata atat de subtire si de golas , incat puteau fi cu greu recunoscuti.Apoi, ei au fost incarcati in carute si scosi afara din padure.

”Unde sunt oare dusi ? Ce se va intampla cu ei ?” isi dorea sa stie , framantat de curiozitate, tanarul brad.Asa ca , atunci cand a sosit primavara , si , odata cu ea , si berzele si randunicile , el le-a intrebat : “ Stiti , cumva, unde au fost dusi acei copaci ? Nu i-ati intalnit in calatoriile voastre ?”

Randunicile nu stiau nimic , dar barza, dupa ce a stat putin pe ganduri , a dat din cap si a spus :”Da , cred ca stiu cate ceva.Am intalnit cateva corabii noi atunci cand am zburat din Egipt .Ele aveau catarge frumoase care miroseau la fel ca si brazii.Cred ca aceste catarge erau facute din brazi.Te asigur ca erau foarte , foarte impunatoare.”

“Ah , cat de mult as vrea sa fiu indeajuns de inalt pentru a fi luat pe mare !” a spus bradul.”Ce este marea si cum arata ea ?”

“Hei , mi-ar lua prea mult timp ca sa iti explic,” a zis barza si si-a luat zborul cu repeziciune.

“Bucura-te de tineretea ta , “ i-a spus o raza de soare bradului ; “ bucura-te de cresterea frageda a trunchiului tau si de viata tanara care te insufleteste.”

Vantul a sarutat bradul , iar roua s-a asezat precum niste lacrimi de cristal pe crengile lui .Bradul nu le-a dat , insa , nici o atentie.

Se apropia vremea Craciunului si multi brazi tineri au fost taiati , unii chiar mai mici si mai fragezi decat bradul nostru care nu avea liniste gandindu-se cum sa paraseasca mai repede padurea in care se nascuse.Fragezilor brazi retezati , care fusesera alesi pentru frumusetea lor , li s-au legat crengile si au fost pusi in carute trase de cai pana dincolo de marginile padurii.

“Unde se duc oare ?” s-a intrebat bradul.”Nici macar nu sunt cu mult mai inalti ca mine .Chiar asa , unul din ei era mult mai scund.Si de ce nu li s-au taiat ramurile.Unde se duc oare?”

“Stim noi, stim noi , “ au ciripit randunelele ; “ne-am uitat prin ferestrele caselor din oras si am vazut ce se intampla cu ei.Brazii sunt impodobiti intr-un fel minunat.I-am vazut stand in mijlocul camerelor calde , ornati cu tot felul de lucruri frumoase : prajituri cu miere , mere invelite in poliala , jucarii si sute de lumanari din ceara.”

“Si apoi , “ a intrebat bradul , tremurand din toate ramurile , “si apoi ce se intampla ?”

“N-am vazut mai mult decat ce ti-am povestit , “ au raspuns randunelele , “dar ce am zarit ne-a fost indeajuns.”

“Ma intreb daca mi s-ar putea intampla si mie ceva atat de minunat , “ s-a gandit bradul.”Ar fi mult mai frumos decat daca as traversa marea.Cat de tare as vrea sa ajung si eu intr-o casa.Ah, cand va sosi oare Craciunul din nou ? Sunt acum destul de inalt si bine crescut , la fel ca si fratii mei luati din padure anul trecut.Vai ! Daca as fi pus intr-o caruta , pentru ca apoi sa fiu asezat in mijlocul unei camere calde , impodobit cu toata acea spendoare si stralucire ! In mod sigur , dupa aceea se intampla lucruri si mai minunate , altfel brazii nu ar fi decorati in felul asta.Ce poate sa fie ? Vreau asa de mult sa ajung sa aflu !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009