Bufonul si taranul - Fabula de Esop

La un balci de la tara si-a facut aparitia un bufon care a facut toata lumea sa rada in hohote prin felul in care imita vocile si ragetele animalelor.El si-a incheiat spectacolul cu un guitat atat de asemanator cu cel al unui porc , incat spectatorii s-au gandit ca are ascuns un godac in spatele scenei.Un taran care statea in primele locuri s-a ridicat insa in picioare si a anuntat cu iritare :
"Credeti voi ca in acest fel guita cu adevarat un porc ? Nu este deloc asa.Asteptati pana maine si am sa va arat eu cum se face."
Oamenii au ras de el dar , a doua zi , taranul si-a facut aparitia pe scena si a inceput sa guite atat de urat incat spectatorii l-au fluierat , l-au huiduit si au aruncat cu pietre in el pentru a-l face sa termine odata.
"Voi, prostilor " , a strigat indignat taranul , "uitati-va pe cine l-ati fluierat " , si a scos din san la iveala un mic purcel pe care il piscase pana atunci de ureche pentru a-l face sa guite.

Morala : "Adeseori oamenii aplauda o imitatie si huiduie un lucru adevarat."


Postari asemanatoare in blogul "Povesti pentru copii" :

Gastele-Fabula de Alexandru Donici

Povestea celor trei purcelusi

Gastele-Fabula de Alexandru Donici

Cu o prăjina mare,
ţaranul gâştele de vânzare

Şi-le mâna la târg.

şi drept să spun

În cârdul gâştelor, spre bună îndemnare,

Grăbind la zi de târg, bătea ades cam tare.

(Dar unde de câştig sau pagubă s-atinge,

Nu numai gâştele, şi omenirea plânge.)

Eu nu -nvinovăţesc ţăranul nicidecum;

Dar gâştele altfel aceasta judecau acum

Şi, întâlnindu-se c-un trecător pe drum,

Aşa strigau:

— Ah! Ce necaz, ce osândire!

Asupra gâştelor ce crudă prigonire!

Priveşte, un ţăran cum îsi bate joc de noi;

De astă-noapte el ne mână de-napoi.

Lui, nătărăului, nu-i trece nici prin minte

Cinstire datoria -i a lui ca sa ne-arate;

Căci noi ne tragem drept din neamul cel slăvit

Ce Capitoliul din Roma a izbăvit!

Romanii, mulţumiţi, au pus şi-o sărbătoare,

Pentru aşa a lor prea vrednică urmare.

— Şi voi tot cu aceasta vreţi

A lumii slavă să aveţi?

A mai zis acel drumeţ.

— Strămoşii noştri...

— Ştiu,

Dar eu la vorba mea să viu:

Ce faptă vrednică voi aţi făcut în lume?

— Nimica, însă noi...

— Că numai de fripturi voi

Sunteţi bune.

Lăsaţi -i pe strămoşi în pace:

Cu fapta e cinstit acel care o face.

Această fabulă a lămurit se poate,

Gâştele întărâtate.