Happy new year folks !

Va doresc un an care sa umbreasca chestiile wrong din anul ce a trecut.

Un an fericit si plin de optimism!

Haos la Urgent Curier

În 18 decembrie colet expediat. In 21 ajuns la Timișoara.
-Alo?!A venit coletul.
-Nu-s în Timișoara. Expediați-l în Curtici.
-Bine.Adresa?
-XXX. Când ajunge?
-Înainte de Crăciun.
-Mulțam!

În 28 decembrie sun la sediul Urgent Curier din Arad.
-Alo!
-Alo da!
-Aveți cumva un colet pe numele meu(și îi zic numele)?
-AWB n-ai?
-N-am.
-Nu-i ajuns. Nu se știe când ajunge că e haos. Avem colete și pentru Galați ajunse în Arad.
-Să mă sunați când ajunge la sediu.
-Bun.
-Pace.

Azi 29 decembrie 2009.
Țârr îmi face telefonul.
-A ajuns.
-Bine.

Update:
Anonim spunea...
19 ianuarie 2010, 17:01

INTRADEVAR IN LUNA DECEMBRIE 2009 RECUNOASTEM CA AM AVUT PROBLEME DIN CAUZA CONDITIILOR METEOROLOGICE SI PE ACEASTA CALE LE CEREM SCUZE TUTUROR COLABORATORILOR SI CLIIENTILOR NOSTRI PENTRU PROBLEMELE CREATE

@Metro

Metro. 12:20.
Te dai cu coruciorul prin magazin, ai ginit o haina, vrei sa o probezi, intrii in una din cele 3 cabine de proba, iesi afara din prima ca nu are oglinda. Intrii in alta, ai reusit. E buna. Hai spre casa.

Te scobesti dupa legitimatia de client. Eh cacat. Ai scapat-o in cabina. Prinzi 5 la ora printe raioane, rotile deja se incingeau. Intrii in cabina, nu mai e nimic. Intrebi angajatii daca au vazut un card sau au auzit ceva. Nimic. Te intrebi de ce ti-ar lua cineva legitimatia? Oricum o declari nula si o poate arunca. Raspunsul: suntem prea prosti.

Mergi la relatii clienti, intrebi daca nu a venit nimeni cu legitimatia ta sa o returneze. Evident nimic. O rogi sa iti faca alta legitimatie. Iti cere buletinul. E la camatari! Carnetul de soferi atunci? Is pe nashpa. Ii trebe cuiu firmei. Nu-l stiu, am prea multe. Zice ca nu are ce sa-ti faca. O intrebi: si eu ce fac cu marfa? Ea ridica din umeri. Ii explici ca stii toate datele firmei cu exceptia cuiului si ca ar fi bine sa te rezolve. Iti zice sa astepti. Se ocupa de cei cu aparate electrocasnice vechi si cu alti prieteni de-ai managerului care vin la o sueta. Stai ca bou si te uiti. Iti bagi pula si pleci. Iti suni un prieten. Iti vine in ajutor.

Te indrepti spre casa.Ora 13:00. Prinzi schimb de tura. Toate casele is moarte. Astepti ca un prost pana numara si semneaza procesele pentru bani. Hai ca ajunge la tine. Iti vede cardu. Intreaba: platiti cu cardul? Raspunzi: Da!E o problema? Ea: s-ar putea ca nu mai mergea pos-ul. Intrebi: si nu il repara nimeni? Ea: o sa vedem.

Ai reusit. Te indrepti spre iesire. Trei sunt cu stampilele, 1 stampileaza, doi se sprijina. Oamenii erau la coada. Eu ma bag printre si dau sa plec. Una urla: stati domnu`! Intreb: cat? Ea nimic. Pune stampila si schiteaza un gest de durere in cot.

Hai mersi. Am plecat.

Morala? E 13:20.

Sarbatori fericite!

Sper sa deschideti usa colindatorilor si sper sa o faceti din inima.
Sper sa va bucurati de sarbatori si de zilele libere.
Sper sa avem toti parte de un Craciun bogat.
Sunt sigur ca noul an va fi unul mai bun.

La multi ani!

Curcanii

Unde sunt curcanii care pana mai ieri, cand nu era zapada, ii vedeai in intersectii cu mainile intinse? Era si plin de comunitari care dirijau circulatia. Acum nu mai vezi nimic. Probabil ca atunci cand e zapada nu e trafic si se circula mai ordonat. Sa fie de vina oare mocirla si beltile care va pot pata uniforma?

Eu nu pricep rostul unui curcan in intersectie daca merg semafoarele.

Acum ca e frig si bine, puzderia de curcani s-a adapostit in birouri si o ard la cald. Cele 4 zile de concediu fara plata s-au terminat. Hai la lucru si hai prefaceti-va ca dati cu folos cu mainile.

Stiu... v-ati ascuns cu radarul si scrieti procese verbale in clima.

Nu va doresc raul, dar nici binele.

UPC inca te mai iubesc desi ...

Cei mai tari mi se par cei de la UPC. Sunt abonat la cablu, 20 lei/luna. Sunt tare linistit, ca sa nu zic flexat in privinta platii facturii. Poti sa intarzii 3 luni si abia in a 4-a luna ti se taie cablu (testat). Mergi pe urma linistit la caserie, achiti abonamentul si te intreaba daca vrei sa te reconectezi la ei. Zici un simplu "da" si esti reconectat. Fara penalizari, fara nimic.

Ei.. din ianurie se pare ca avem penalizari daca se intarziere plata. O penalizare justificata plecand de la premisa cash flow-ului.

0.5 % x 20 = 0.1 lei;
0.1 x 30 = 3 lei;

3 lei pentru intarzierea cu 30 de zile a platii.

Inca voi fi linistit.

Ninge

Ninge ninge si iar ninge.
Plugurile stau aiurea.
Se imprastie nisip cu sare in intersectii.
Ninge ninge si iar ninge.

Regres

Un om tare fain zicea ca ne meritam soarta si aici cred ca subscriem cu totii. Cand vin problemele peste tarisoara noastra niciodata nu ne entuziasmam ca wow... am reusit sa le rezolvam! Doar ne enervam pentru ca: utilizajele de dezapezit nu fac fata, trenurile intarziere, criza ne ingroapa, casa a ars din cauza intarzierii pompierilor, hotii ne fura ca asa trebuie, gravida a nascut in ambulanta din cauza traficului, Ion nu a mai fost ingropat fiindca un tir a lovit cortegiul, muntii se duc la vale pentru ca am taiat toti copacii.

Toti ridicam din umeri si aprindem o tigara.

Din 13 decembrie mersul trenurilor s-a schimbat. Astfel in loc de reducerea timpului de calatorie, semn al dezvoltarii infrastructurii si al bunului mers al lucrurilor, ele si-au marit intervalul intre destinatii.

Concret: Curtici -Arad pana acum: 17 min; Curtici -Arad din 13 decembrie: 22 min; Aceiasi distanta, aceiasi infrastructura, nici o modificare.

Daca o tinem tot asa, nu vom ajunge nicaieri.

Povestea bradului (I) , de Hans Christian Andersen

-Prima parte -

Departe , departe , in adancul unei paduri , unde caldura soarelui si aerul proaspat alcatuiau un minunat loc de odihna , crestea un frumos bradut.Desi totul era atat de placut in jurul lui, bradutul nu era fericit , pentru ca voia sa fie la fel de inalt precum tovarasii sai , brazii si pinii care il inconjurau.Soarele il alinta , brizele usoare de vant ii faceau crengutele sa freamate , copii treceau pe langa el , zburdand cu voiosie , insa micutul brad nu dadea atentie nimanui.Uneori , copii aduceau cu ei cate un cos mare din paie umplut cu zmeura si fragi , se asezau langa bradut si spuneau , “Nu-i asa ca este copacel foarte frumos ?” Vorbele acestea , in loc sa il bucure , il intristau si mai tare pe bradut , pentru ca ii aduceau aminte ca nu este destul de mare.Bradutul crestea in fiecare an numai cu o schioapa sau o ramurica ; se stie ca putem descoperi varsta unui brad daca numaram cate crengi ii pleaca din trunchi.

Desi se inalta mereu , el se plangea :”Vai ! Cat de mult imi doresc sa fiu la fel de inalt ca si ceilalti copaci din jur , sa am crengi mari risipite in toate directiile , iar varful meu sa cuprinda cu vederea toata lumea inconjuratoare.In acest fel , pasarile ar veni sa isi faca cuib in ramurile mele , iar atunci cand ar bate vantul , m-as pleca usor , cu demnitate , asemeni inaltilor mei tovarasi.” Copacelul era dezamagit , si nu il puteau bucura nici razele calde ale soarelui , nici pasarile , si nici norii roz care zburau deasupra lui in vremea rasaritului sau a asfintitului.

Uneori , pe timp de iarna , atunci cand zapada se asternea , alba si stralucitoare , peste pamant , aparea topaind cate un iepuras care avea indrazneala sa sara chiar pe deasupra micului brad ; mai trebuie , oare , sa va spun cat de mult il intrista lucrul acesta ? Au trecut doua ierni , iar cand a sosit cea de-a treia , bradul crescuse atat de inalt incat iepurii nu mai puteau sari peste el , fiind obligati sa il ocoleasca.Cu toate acestea, bradul era la fel de nemultumit , si gandea in sinea lui :”Vai ! Daca as putea creste si mai mult si daca as putea deveni mai varstnic ! Nimic altceva nu are mai multa importanta in lumea asta !”

Atunci cand a sosit toamna , taietorii de lemne au venit in padure , ca de obicei , si au inceput sa doboare cativa dintre cei mai inalti copaci . Tanarul brad , care nu ajunsese inca prea mare , a tremurat , cuprins de fiori , la vederea nobililor copaci prabusindu-se bubuind la pamant.Dupa ce crengile acestora au fost taiate , trunchiurile lor arata atat de subtire si de golas , incat puteau fi cu greu recunoscuti.Apoi, ei au fost incarcati in carute si scosi afara din padure.

”Unde sunt oare dusi ? Ce se va intampla cu ei ?” isi dorea sa stie , framantat de curiozitate, tanarul brad.Asa ca , atunci cand a sosit primavara , si , odata cu ea , si berzele si randunicile , el le-a intrebat : “ Stiti , cumva, unde au fost dusi acei copaci ? Nu i-ati intalnit in calatoriile voastre ?”

Randunicile nu stiau nimic , dar barza, dupa ce a stat putin pe ganduri , a dat din cap si a spus :”Da , cred ca stiu cate ceva.Am intalnit cateva corabii noi atunci cand am zburat din Egipt .Ele aveau catarge frumoase care miroseau la fel ca si brazii.Cred ca aceste catarge erau facute din brazi.Te asigur ca erau foarte , foarte impunatoare.”

“Ah , cat de mult as vrea sa fiu indeajuns de inalt pentru a fi luat pe mare !” a spus bradul.”Ce este marea si cum arata ea ?”

“Hei , mi-ar lua prea mult timp ca sa iti explic,” a zis barza si si-a luat zborul cu repeziciune.

“Bucura-te de tineretea ta , “ i-a spus o raza de soare bradului ; “ bucura-te de cresterea frageda a trunchiului tau si de viata tanara care te insufleteste.”

Vantul a sarutat bradul , iar roua s-a asezat precum niste lacrimi de cristal pe crengile lui .Bradul nu le-a dat , insa , nici o atentie.

Se apropia vremea Craciunului si multi brazi tineri au fost taiati , unii chiar mai mici si mai fragezi decat bradul nostru care nu avea liniste gandindu-se cum sa paraseasca mai repede padurea in care se nascuse.Fragezilor brazi retezati , care fusesera alesi pentru frumusetea lor , li s-au legat crengile si au fost pusi in carute trase de cai pana dincolo de marginile padurii.

“Unde se duc oare ?” s-a intrebat bradul.”Nici macar nu sunt cu mult mai inalti ca mine .Chiar asa , unul din ei era mult mai scund.Si de ce nu li s-au taiat ramurile.Unde se duc oare?”

“Stim noi, stim noi , “ au ciripit randunelele ; “ne-am uitat prin ferestrele caselor din oras si am vazut ce se intampla cu ei.Brazii sunt impodobiti intr-un fel minunat.I-am vazut stand in mijlocul camerelor calde , ornati cu tot felul de lucruri frumoase : prajituri cu miere , mere invelite in poliala , jucarii si sute de lumanari din ceara.”

“Si apoi , “ a intrebat bradul , tremurand din toate ramurile , “si apoi ce se intampla ?”

“N-am vazut mai mult decat ce ti-am povestit , “ au raspuns randunelele , “dar ce am zarit ne-a fost indeajuns.”

“Ma intreb daca mi s-ar putea intampla si mie ceva atat de minunat , “ s-a gandit bradul.”Ar fi mult mai frumos decat daca as traversa marea.Cat de tare as vrea sa ajung si eu intr-o casa.Ah, cand va sosi oare Craciunul din nou ? Sunt acum destul de inalt si bine crescut , la fel ca si fratii mei luati din padure anul trecut.Vai ! Daca as fi pus intr-o caruta , pentru ca apoi sa fiu asezat in mijlocul unei camere calde , impodobit cu toata acea spendoare si stralucire ! In mod sigur , dupa aceea se intampla lucruri si mai minunate , altfel brazii nu ar fi decorati in felul asta.Ce poate sa fie ? Vreau asa de mult sa ajung sa aflu !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Ganduri

Am uitat cum e sa urmaresti ceva real, sa iti pese de ceva real si plauzibil. Am urmarit doar naluci si frunturi din trecut.
Of doamne... mai da-mi alcool.
Pace.

Rupt in gura de drogat

Rupt in gura de drogat ma dezlantui si urlu: fututi mortii matiiiii!
Fututi mortii mati de viata infecta si curva ce esti!
Drogat cu deziluzii, imperfectiuni si prea multe realizari, capitulez ca un luptator destoinic ce sunt.

Cine o fi?

Daca castiga Geoana ne-am supt.

Update: Ne-am supt. NOT!

Friendly si intuitiva

Asa poti denumi interfata sitului aerolines.
Vei gasi o paleta completa de zboruri si ofertele tuturor companiilor traditionale si a celor low cost. Toate pe acelasi site. Un site inteligent unde poti compara preturile, poti gasi tipsuri pentru orase de vizitat, in caz ca ai prea multi bani si esti indecis.
Ce e aerolines pana la urma? E divizia de vanzari on-line bilete de avion a grupului Eurolines Romania
Calatorie placuta!

Cum a facut Mos Craciun prima jucarie

Fragmente din "Viata si aventurile lui Mos Craciun" , de L.Frank Baum

Mos Craciun era cu adevarat intelept , caci norocul sau i-a intarit hotararea se imprieteneasca cu cei mici din rasa lui. El stia ca purtarea lui era aprobata de cei nemuritori , desi ei nu il placeau prea mult.

In acest fel , Mos Craciun a inceput sa faca cunostiinta cu oamenii.El mergea prin munti si campii , oriunde putea intalni locuintele oamenilor.Fie ca era vorba despre casute izolate sau de grupuri de case numite sate , Mos Craciun gasea in aproape toate , mici sau mari , copii.

Cei mici s-au invatat in curand cu veselia , fata lui zambitoare si stralucirea plina de bunatate a ochilor sai.Desi era privit de parinti cu un oarecare jena , acestia erau totusi multumiti ca fetele si baietii lor isi gasisera un tovaras de joaca , care dorea sa le distreze odraslele.

Astfel incat , copiii zburdau si se jucau cu Mos Craciun , baietii i se urcau pe umeri , calarindu-l , fetele i se cuibareau in brate , iar bebelusii se agatau dragastosi de picioarele lui.Sunetul unui ras copilareasc il insotea oriunde se intampla sa fie ; si , pentru a intelege mai bine de ce era atat de iubit , trebuie sa stiti ca in acele vremuri copiii erau mult mai neglijati decat acum si li se dadea o mai mica atentie din partea parintilor lor , asa incat acestia priveau ca o minune faptul ca un om atat de bun ca Mos Craciun pierdea atata timp pentru a le face fericiti copii.Iar cei care ajungeau sa il cunoasca pe Mos Craciun deveneau , puteti fi siguri de asta , foarte fericiti.Fetele triste ale saracilor si necajitilor incepeau sa straluceasca dintr-o data ; ologul zambea , in ciuda nenorocului sau ; cei bolnavi renuntau la gemete si oftaturi , iar cei stapaniti de griji lacrimau atunci cand prietenul lor cel vesel sosea la ei noaptea , pentru a-i alina.

In numai doua locuri nu i se ingaduia lui Mos Craciun sa intre : in frumoasul castel a lordului din Lerd si in intunecatul castel al baronului Braun.In amandoua locurile erau copii , insa servitorii acestor palate ii tranteau usa in nas necunoscutului cu fata vesela , iar fiorosul baron Braun amenintase ca il va spanzura de zidurile castelului sau.Aceste lucruri il faceau pe Mos Craciun sa ofteze si sa se intoarca inapoi la locuintele mai sarace , in care era primit cu bucurie.

Dupa o vreme , iarna a inceput sa isi arate semnele.
Florile renuntau la viata , se vestejeau si dispareau ; gandaceii se ingropau adanc in pamantul cald ; fluturii paraseau pajistile , iar vocea izvorului devenea din ce in ce mai ragusita , ca si cum ar fi luat o raceala.
Apoi , fulgii de zapada au umplut cu totul cerurile din Valea Rasului , dansand cu indrazneala catre pamant si imbracand intr-un acoperamant alb acoperisul locuintei lui Mos Craciun.

Intr-o noapte Jack Gerila a batut la usa.
"Pofteste inauntru !" i-a strigat Mos Craciun.
"Vino tu afara !" i-a raspuns Jack , "stii ca nu-mi place caldura , iar tu ai un foc in casa."
Mos Craciun nu a avut ce face si a trebuit sa iasa .Il cunostea pe Jack Gerila din padure , si ii placea voiosul spiridus , chiar daca nu avea mare incredere in el.
"Hei , voi avea parte de o distractie pe cinste in aceasta seara , Mos Craciun !" a exclamat spiridusul."Nu-i asa ca este o vreme nemaipomenit de frumoasa ? Pana la ivirea zorilor voi ciupi cu gerul meu o multime de nasuri , urechi si degete de la picioare "
"Jack , daca tii la mine , nu te lega si de copii, " l-a rugat Mos Craciun.
"Si de ce as face asta ?" l-a intrebat , surprins , spiridusul.
"Ei sunt gingasi si lipsiti de aparare , " i-a raspuns Mos Craciun.
"Dar imi place sa ciupesc cu frig din cei gingasi !" a spus cu incapatanare Jack."Cei mai in varsta au o piele mai aspra si lucrul asta imi oboseste degetele."
"Cei mici sunt lipsiti de putere si nu se pot lupta cu tine , " a spus Mos Craciun.
"Ai dreptate ," a fost de acord , ganditor , Jack."Ei bine , in nopatea asta nu am sa pisc nici un copil , daca o sa pot rezista tentatiei , " a promis el ."Noapte buna , Mos Craciun !"
"Noapte buna."
Mos Craciun a intrat in casa si a inchis usa , iar Jack Gerila a zbughit-o catre cel mai apropiat sat.

Mos Craciun a aruncat pe foc un bustean , care a inceput sa arda cu stralucire.Langa camin statea Blinkie , o mare pisica ce ii fusese daruita de Peter Knook. Blana ei era moale si sclipitoare si avea obiceiul de a toarce mereu cantece nesfarsite de satisfactie.
"Nu voi mai vedea vreun copil prea curand ," i-a zis Mos Craciun pisicii , care , cu amabilitate , s-a oprit din tors pentru a asculta ce i se spune."Iarna s-a pornit din plin , zapada va fi inalta cat casa vreme de mai multe zile si nu voi mai putea sa ma joc cu micii mei prieteni."
Pisica si-a ridicat o labuta , si-a scarpinat ganditoare nasul , dar nu dat nici un raspuns.Atata timp cat focul ardea , iar Mos Craciun statea in scaunul lui confortabil nu avea de ce sa-i pese de vremea de afara.
Au trecut in felul acesta , multe zile si multe seri. Camara era intotdeuna plina de bucate , dar Mos Craciun nu se simtea bine , pentru nu avea de facut nimic altceva decat sa arunce pe foc lemne din stiva mare adusa de prietenul sau , Peter Knook.

Intr-o seara , el a cules din fata sobei o bucata de lemn si a inceput sa taie din ea cu cutitul sau cel ascutit.Nu se gandea la nimic anume , singura lui grija fiind sa isi ocupe timpul , asa ca ii fluiera si canta pisicii in timp ce scrijelea aschii din bucata de lemn.Pisica statea ridicata pe labele de dinapoi si il privea , ascultand , in acelasi timp , fluieratul voios al stapanului ei , care ii placea chiar mai mult decat cantecelele ei de tors.
In timp ce fredona , Mos Craciun se uita cand la batul lui , cand la pisica , pana cand lemnul din mainile lui au inceput sa capete o forma , forma clara a unui cap de pisica , cu doua urechi ridicate in sus.
Dintr-o data , Mos Craciun s-a oprit din fluierat si , atat el cat si pisica , s-au uitat cu uimire la lemnul sculptat. Apoi , el a scrijelit doi ochi si un botic , si a rotunjit partea de jos a capului astfel incat sa poata face si un gat.
Pisica nu stia ce sa inteleaga din ceea ce facea stapanul ei , asa ca statea incremenita , uitandu-se cu banuiala si intrebandu-se ce va urma in continuare.
Mos Craciun stia ce urma. Capul de pisica din lemn ii daduse o idee. El a manuit cutitul cu grija si maiestrie , facand , incetul cu incetul , forma unui corp de pisica care statea pe labele de dinapoi , exact asa cum era pisica adevarata , cu o coada dand ocol picioarelor ei din fata.

Munca aceasta i-a luat mult timp lui Mos Craciun, dar seara era lunga si nu avea nimic mai bun de facut.In cele din urma , el a inceput sa rada cu zgomot si multumire , uitandu-se la rezultatul muncii sale .Apoi, a asezat pisica sculptata , din lemn , langa pisica cea adevarata.
Pisoiul s-a uitat la imitatia lui , si-a ridicat furioasa parul de pe spate si a slobozit un mieunat sfidator. Pisica de lemn nu i-a acordat nici o atentie , iar Mos Craciun , a inceput sa rada iar , distrandu-se din plin.
Dupa aceasta , Blinkie s-a apropiat de figurina din lemn , pentru a o privi de aproape si a o mirosi cu inteligenta.Ochii si nasul ii spuneau ca aceasta creatura era doar lemn , in ciuda formei ei de pisica , asa ca Blinkie s-a asezat din nou pe labele din spate si a inceput sa toarca .In timp ce isi curata fata cu laba ei cu pernute moi, ea a aruncat , insa, o privire incarcata de admiratie catre stapanul ei.Poate ca pisica era la fel de multumita ca si noi , atunci cand ne uitam la o fotografie reusita de a noastra.
Mos Craciun era si el multumit de rezultatul muncii sale , fara a sti, insa, de ce . Intr-adevar , el avea toate motivele sa fie mandru de el in acea noapte , iar copii din intreaga lume ar fi trebuit sa se bucure alaturi de el.Intrucat Mos Craciun facuse , pentru intaia oara , o jucarie !

Traducere : freelancergabe2

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Cui trantesc votu`?

Desi ma doare si nu…nu in pula… chiar la sufletel ca-n manele… o sa-l votez pe Basescu, il voi vota. De ce? Pentru e foarte importanta sustinerea politica de la nivel local. Pacat ca se fura la nivel inalt, dar incepe sa ma doara iar undeva pentru ca vreau sa imi fie mai intai mie bine unde pot. Deci in sat(aka Curtici). Si pentru ca primarul va mai domni multi ani inainte, ar fi cool daca ar avea aceaiasi culoare cu toti cei in functie de la judet si pe urma sus la Cotroceni, respectiv parlament, camera deputatilor. Deci daca peste tot e pd-l si in sat merge cat de cat bine, atunci sa fie tot asa in continuare.

Daca am fost prea prost in exprimare, mi se datoreaza emotiei ca ne ducem dracu toti.

Povestea Sfantului Nicolae si a lui Pére Fouettard.Dupa o legenda frantuzeasca

Era vremea recoltei.Roadele toamnei erau coapte , gata de a fi culese.
Trei baietei mergeau aproape in fiecare zi la camp , pentru a-i ajuta pe parintii lor sa adune graul.Pentru ca erau inca mici , uitau , de multe ori, de boabele galbui care trebuiau stranse , si se distrau culegand flori sau alergand dupa fluturii sprintari.

Intr-o zi , cand se intorceau de la camp , cei trei baieti au zarit , din varful unui deal , orasul invecinat , cu turnurile , palatele si parcurile lui minunate.Desi , de obicei, nu aveau voie sa mearga nicaieri fara a fi insotiti , tentatia era atat de mare incat au uitat cu desavarsire lucrul acesta si s-au indreptat catre oras pentru a vedea de aproape lucrurile ce pareau atat de frumoase de la departare.

Odata intrati in oras , au inceput sa paseasca voiosi pe strazile largi , uimiti de tot ceea ce vedeau.In ochii lor , orasul parea sa fie fermecat.Nici nu au simtit cum a trecut timpul pe langa ei, iar atunci cand a venit seara , tristi si infometati, si-au dat seama ca s-au ratacit si nu mai stiau drumul inapoi catre casa.

Dintr-o data , in fata unui magazin aratos , ei au zarit o firma pe care era scris cu litere mari : Macelarie.
"Macelarule , te rog, deschide-ne " , au strigat ei , in cor , "ne-am ratacit si vrem sa stam intr-o casa pana trece noaptea.Poti sa ne dai ceva de mancare si un pat in care sa dormim ?" Usa macelariei s-a deschis , iar copiii au pasit inauntru.

Ce credeti ca facut macelarul cu cei trei baieti ?
Atunci copiii cand au intrat in casa , macelarul tinea ascuns la spate un cutit lung si ascutit.El i-a ucis pe baietei , i-a taiat in bucati si i-a pus intr-un vas mare cu sare.

Ganditi-va la saracii parinti , stand singuri in casele lor , ingrijorati si amarati , intrebandu-se de ce copiii lor nu au ajuns acasa.Ei au varsat lacrimi amare , si s-au rugat , cerandu-i lui Dumnezeu ajutor si iertare.

Intr-o seara din luna decembrie , tot orasul se odihnea intre peretii caselor pline de caldura. Era zapada si ger , si nici un om indraznea sa iasa afara.Toate usile locuintelor erau ferecate... Dintr-o data , din ceruri, a coborat cu repeziciune o stralucire roz care a ajuns drept in mijlocul unei strazi.Acea stea cazatoare era chiar maretul Episcop , Sfantul Nicolae.

El a mers direct la usa macelariei , a batut cu putere , de trei ori , in usa si a zis : " Deschide-ne ." Macelarul a venit in graba sa vada cine il cauta.Genunchii ii tremurau de teama , caci nu putea uita de fapta lui cumplita . "Nobile vizitator , ce doresti de la mine ?" a intrebat el."Daca vrei, poti sa mananci si sa dormi in casa mea .Iti voi oferi cea mai buna sunca a mea ."
"Nu , " a spus maretul episcop , "du-te si deschide vasul cu saratura in care i-ai pus pe cei trei baietei."Dupa aceasta , Sfantul Nicolae a zis :" Inviati , ridicati-va , copii , caci vreau sa va binecuvantez. Sa fiti voiosi si fericiti precum pasarile care canta in cuibul lor in fiecare primavara.Ducati-va inapoi la parintii vostri."Fiecare dintre cei trei baieti s-a trezit si a inceput sa cante.

Macelarul cel crud trebuia sa isi primeasca rasplata. Pentru a-l pedepsi , Sfantul Nicolae l-a transformat in slujitorul sau , Pére Fouettard , si l-a condamnat sa il urmeze plin de rusine si urat de toata lumea pentru vesnicie.

Cerescule sfant , sa-i multumim lui Dumnezeu pentru aceasta fapta minunata !

Cei trei baietei s-au intors la casele lor si si-au sarutat plin de fericire parintii.
Din acea zi , Sfantul Nicolae vegheaza din inaltul cerului peste copii si le indeplineste dorintele.
In ziua de 6 decembrie , Sfantul Nicolae coboara din ceruri , se strecoara fara zgomot prin hornurile caselor si aduce copiilor buni, adormiti , cele mai frumoase jucarii.Copii obraznici il asteapta , insa , degeaba.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Scrisoarea lui Mos Craciun

Craciunul se apropia cu pasi repezi.Adrian si George isi scrisesera deja scrisorile catre Mos Craciun si din cuvintele asternute pe hartie de catre cei doi baieti iesise la iveala un lucru neobisnuit : amandoi ii cerusera lui Mod Craciun aceleasi cadouri.
Amandoi baietii isi incheiasera scrisorile in acelasi fel : "La fel ca si pentru fratele meu."
Cu toate acestea , Adrian si George se intelesesera sa ceara o singura sanie pentru amandoi.Urmau sa se dea pe derdelus in aceeasi sanie.Nu-i asa ca lucrul asta era frumos si dulce ?

Intr-o noapte , dupa ce se s-au cuibarit in pat , Adrian a spus , "George , daca Mos Craciun o sa ne aduca patine , prietenul nostru , Alex , va putea sa ne invete sa patinam."
"Sigura ca da .Iar daca ne va aduce manusi groase , cu un singur deget , va si asa de distractiv sa construim o cazemata din zapada !" a adaugat George.
"Si un om de zapada , " a zis Adrian.
George a continuat : " Eu voi cobori pe sanie la vale , iar tu vei merge cu ea la deal."
"Nu cred ca va fi asa ," a strigat Adrian.
"De ce nu ?" a intrebat George.
"Pentru ca sania va fi si a mea , nu numai a ta."
"Da, va fi a amandorura" , a replicat George , "dar eu am ales primul sa ma dau cu ea la vale."
"Esti un baiat egoist !" a strigat Adrian.
"Ba tu esti !" , i-a raspuns George.
" Bine , nu-mi pasa ! Dar nu o sa mai dorm cu tine in pat . Ii voi spune mamei ca eu trebuie sa aleg primul cine se da cu sania , pentru ca sunt mai mare ca tine , " a racnit Adrian , sarind din pat , de langa fratele sau.
"Esti baiatul plangacios cel mare !" a strigat George , sarind din asternuturi , dupa fratele sau.

Adrian a fugit intr-o suflare la mama , iar George l-a urmat indeaproape.Amandoi erau furiosi si au inceput sa vorbeasca in acelasi timp .Fara sa inteleaga nimic din cuvintele lor, mama s-a ingrijorat .Baiatul cel mic nu fusese niciodata atat de rau cu fratele lui mai mare.Mama i-a sarutat pe obrajii fierbinti , i-a mangaiat pe cap si le-a spus cat de mult au intristat-o vorbele lor.Apoi , le-a explicat cat de nemultumit a fost Dumnezeu atunci cand a vazut cearta zgomotoasa dintre ei.
In acea noapte , baietii au adormit unul in bratele celuilalt , plini de dragoste si iertare.

In cele din urma , dupa asteptari infrigurate , a sosit ziua Craciunului.Baietii s-au trezit foarte devreme si au tasnit din pat pentru a vedea ce cadouri le lasase in ciorapi Mos Craciun.Tata i-a auzit si , amintindu-si cum se bucura si el de aceste clipe atunci cand era copil , le-a aprins lumina.
Fiecare din cei doi ciorapei rosii era indesat pana in varf .Langa ei erau asezate o multime de cutii si pachete cu daruri.Vai, ce de strigate fericite s-au putut auzi ! Ce distractie si ce fericire a cuprins intreaga casa ! Se parea ca toate dorintele din scrisorile catre Mos Craciun fusesera implinite.
Deodata , Adrian a strigat , "Hei , George , este si o scrisoare !"
Cei doi baieti si-au adunat capetele deasupra hartiei si , ajutati de tatal lor , au citit cele ce urmeaza :

" Dragii mei copii , Nu v-am adus nici o sanie in acest an.Cearta voastra a fost asa de inspaimantatoare incat m-am temut sa o mai aduc.Am scos-o din sac inca de acum o saptamana. Fiti pregatiti sa v-o aduc la anul.Craciun fericit !" Mos Craciun

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Spiridusul Craciunului

In serile intunecate dinaintea Craciunului se poate auzi , uneori, clinchetul usor al unui mic clopotel.
Daca s-a intamplat sa auzi un astfel de sunet cristalin , poti sa fii sigur ca un spiridus al Craciunului este undeva , aproape de tine.

Aceasta fiinta micuta , purtand o caciulita de culoare rosie , se ascunde de oameni cu foarte mare grija , dar , uneori , clopotelul mititel din varful caciulitei il da de gol cu clinchetul lui melodios.

In unele seri dinaintea Craciunului , poti vedea , daca esti foarte atent , umbra unui astfel de spiridus trecand in goana prin dreptul ferestrei.Daca nu stii de ce un spiridus al Craciunului a trecut pe la fereastra ta , iti pot spune ca una din sarcinile importante ale unei astfel de fiinte magice este aceea de a se asigura ca le merge bine tuturor copiilor.In acelasi timp , spiridusul de Craciun vrea sa vada daca copii se trezesc odihniti dimineata , daca isi mananca micul dejun si se spala pe dinti .Spiridusul observa care dintre copii sunt cuminti, si care se tin de nazabatii, si apoi ii sopteste la ureche lui Mos Craciun tot ce a vazut.

In perioada Craciunului , toata lumea trebuie sa se poarte frumos cu animalele , pentru ca ele se inteleg foarte bine cu spiridusii.
Spiridusii Craciunului inteleg limba animalelor si afla imediat daca cineva a chinuit un animal sau s-a purtat urat cu el.

In Ajunul Craciunului , spiridusii se asteapta sa fie tratati cu farfurii pline de supa , dar si cu alte bunatati .Ei sunt multumiti atunci cand farfurioarele cu mancare le sunt asezate intr-un loc intunecat , de exemplu in podul unei case , loc in care pot gusta din bucatele gustoase fara a fi deranjati de oameni.

Spiridusii trebuie sa manance foarte mult in ajunul de Craciun , pentru ca trebuie sa fie plini de energie , gata sa munceasca din greu pentru a-l ajuta pe Mos Craciun sa imparta cadorile mari si mici copiilor din toata lumea.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Otetul lui Nastratin Hogea | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Se dusese vorba prin sat ca Nastratin Hogea avea un borcan mare , plin cu un otet vechi de 40 de ani.Intr-o zi , un vecin si-a luat inima in dinti , si a batut la usa casei lui Hogea.

“Efendi Hogea , este adevarat ca ai un borcan plin cu otet vechi de 40 de ani ?”

“Este adevarat , “ a raspuns Nastratin Hogea.

“Poti sa imi dai si mie , rogu-te , o ceasca din otetul asta ?”



“Nu , “ i-a taiat-o scurt Hogea.

“Bine , Efendi Hogea , “ a insistat , nemultumit , vecinul , “ de ce nu imi dai si mie un pic ? Nu ti-am cerut decat o ceasca.”

“Nu-ti dau , “ i-a explicat Nastratin Hogea , “pentru ca daca as fi dat cate o ceasca oricui mi-ar fi cerut , otetul meu nu ajungea sa fie vechi de 40 de ani.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Cum o poti muii?

Te plimbi ca de obicei, linistit, cu masina, o viteza modesta, o muzica buna cu un volum decent. Dintr-o data refularile iti fac un scurt la un neuron. Neuronu se blocheaza si o ia razna. Te trezesti cu acceleratia in blana, nu mai constientizezi ce dracu faci si vezi ca iti apare o curba. Intri in curba cu o viteza dubla decat normala, ajungi pe banda laterala, bordul ti se lumineaza ca si un pom de craciun, rotile scartaie, spatele iti joaca si hai ca ai scapat.

O faci azi, o poti face si maine. Si tot asa pana cand o muiesti sigur.

Maimutele si cei 2 calatori , fabula de Esop

Doi oameni , dintre care unul spunea intotdeuna adevarul , iar celalalt nu zicea decat minciuni , calatoreau impreuna si , din intamplare , au ajuns in tara maimutelor.

Unul dintre maimutoi , care se numise singur rege peste semenii lui , a poruncit ca cei doi sa fie prinsi si adusi in fata lui , pentru a afla ce impresie face el printre oameni.


De asemeni , el a poruncit sa-i fie adus un tron pe care sa sada si a ordonat ca maimutele sa insiruiasca in doua randuri la stanga si la dreapta lui , asa cum era obiceiul printre oameni.

Dupa toate aceste pregatiri , maimutoiul a facut un semn ca oamenii sa fie condusi in fata tronului , si i-a intrebat : “ Ce fel de rege vi se pare ca sunt , strainilor ?”
Calatorul cel mincinos a raspuns : “ O, mie mi se pare ca sunteti cel mai puternic rege de pe pamant.”
“Si ce parere ai despre cei care ma inconjoara ?” a continuat sa intrebe maimutoiul.
“Acestia “ , a replicat mincinosul , “ sunt o companie aleasa a domniei tale , potriviti a fi macar ambasadori sau conducatori de armate.”


Maimutoiul , la fel de multumit ca si curtea sa de aceste minciuni , a poruncit sa I se dea un dar de pret lingusitorului.

Vazand cele petrecute , calatorul care rostea numai adevarul si-a spus in sinea lui :”Daca o rasplata asa de mare a fost data pentru o minciuna , ce fel de cadou ma asteapta oare pe mine ,care , potrivit obiceiului meu , nu spun decat adevarul ?”
Apoi, maimutoiul s-a intors cu repeziciune spre el si l-a intrebat : “Te rog , spune-ne , ce crezi despre mine si prietenii mei ce ma inconjoara ?”
Omul a raspuns : “ Cred ca esti un maimutoi foarte aratos , iar alaiul tau este alcatuit din niste maimute foarte prezentabile.”

Infuriat la auzul acestor adevaruri , regele maimutelor a poruncit ca omul sa fie sfasiat de coltii si ghearele supusilor lui.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Nastratin Hogea si casa plina | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Unul din vecinii lui Nastratin Hogea i-a cerut odata un sfat despre cum sa se descurce cu familia lui numeroasa in micuta casa pe care o avea.

“Efendi Hogea, “ s-a plans el , “camerele noastre sunt atat de mici incat , pur si simplu , nu mai incapem in ele.Cu totii , eu , nevasta mea , soacra-mea si cei trei copii ne inghesuim unul peste altul in casuta noastra stramta.Esti un om intelept , asa ca ar trebui sa gasesti o solutie.Spune-mi, te rog , ce sa fac !”

“Cate pasari ai in cotet ?” l-a intrebat Hogea.
“Pai, Efendi Hogea , am 5 gaini si un cocos.”
“Adu-le pe toate in casa !”
“Vai mie ! “ a exclamat sarmanul taran , “Efendi Hogea , casa este prea mica si fara orataniile astea !”
“Incearca !” a insistat Nastratin Hogea , “ si vei vedea ca o sa-mi fii recunoscator.”

Vecinul nu era multumit de sfat , insa nu indraznea sa puna la indoiala intelepciunea lui Hogea.Fara tragere de inima , a prins gainile si cocosul si le-a adus in casa.A doua zi dimineata , a alergat intr-o suflare la casa lui Nastratin Hogea.

“Efendi Hogea , este mult mai rau decat inainte . Eu, nevasta-mea , soacra-mea , 3 copii , 5 gaini si un cocos inghesuiti in micuta mea casa ! Nu mai avem cum sa ne miscam unul de altul ! “ s-a jeluit vecinul.Vorbele acestea nu l-au induiosat insa pe Hogea.

“Ai un magar , nu-i asa ?”
“Da , Efendi Hogea , am un magar batran , “ i-a raspuns omul.
“Ia magarul si du-l in casa !” a zis Hogea. Oricat s-a impotrivit si s-a plans vecinul , Nastratin Hogea nu s-a dat batut si a continuat sa sustina ca aceasta era cea mai buna solutie , asa ca bietul om a facut asa cum i s-a zis. A doua zi dimineata , el a alergat ca din pusca la casa lui Nastratin Hogea , de asta data mult mai disperat decat in ziua dinainte.

“Efendi Hogea ! Este imposibil ! Nevasta , soacra , copii , gainile , cocosul si magarul intr-o singura casa ! Am avut o noapte de cosmar.Nu mai exista loc nici macar sa respiri.”

“Daca mi-aduc bine aminte , ai in ograda doi miei , nu-i asa ?”
“Oh , nu ! Efendi Hogea , nu-mi spune sa aduc in casa si mieii ! Nu am loc unde sa-i mai pun si pe ei !”
“Nu te lasa cuprins de teama , prietene , “ l-a imbarbatat Hogea pe omul cel chinuit , “in cele din urma imi vei multumi.” Vecinul , patruns de speranta ca Hogea cunoaste ceva ce lui ii este ascuns , a bagat in casa si cei doi miei in noaptea ce a urmat .A doua zi dimineata , el era la pragul usii lui Nastratin Hogea , obosit si plin de suparare.



“Efendi Hogea , ce ai de gand sa ne faci ? Casa imi este indesata de familia mea si de animalele din ograda.Soacra-mea m-a amenintat ca ma omoara , iar nevasta-mea a spus ca ma paraseste . Nu mai pot trai in halul asta !”

Nastratin Hogea s-a gandit vreme de un minut , apoi a zis : “ Acum , scoate afara din casa toate animalele : gainile , cocosul , magarul si mieii .Du-i inapoi la cotetul , grajdul si ograda lor.Scoate-i pe toti afara !”

A doua zi dimineata , vecinul a sosit din nou in fata usii lui Hogea.
“Da , Nastratin Hogea , esti cu adevarat un om intelept.Mi-ai rezolvat necazul ! Acum casa mea este atat de larga si de spatioasa si exista loc pentru fiecare ; copii se pot juca , noi putem dormi si toata lumea este fericita,” a spus omul.”Iti multumesc si fie ca Alah sa te binecuvanteze !”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Furnica si porumbelul , fabula de Esop

O furnica sosita la malul unui rau pentru a-si potoli setea , a fost luata de apele repezi si era cat pe ce sa se inece.



Un porumbel , asezat pe o creanga intinsa deasupra raului , a zarit furnica aflata la necaz , asa ca a smuls o frunza din copac si a a lasat-o sa cada in apele involburate , chiar langa neajutorata insecta.Furnica s-a catarat de indata pe frunza si a plutit in siguranta pana la malul raului.



La putin timp dupa aceasta , un om care se ocupa cu prinsul pasarilor a venit sub copacul de langa rau si si-a intins capcana din ramurele de lamai dedesuptul porumbelului care statea nepasator pe creanga lui.



Furnica a observat ce se intampla si l-a piscat pe om de picior.Cuprins de durere , acesta a scapat din maini capcana , care s-a lovit de pamant.Zgomotul l-a speriat pe porumbel si l-a facut sa isi ia zborul.

Morala : “ Un bine atrage dupa el un alt bine.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Nastratin Hogea si curmalele | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea si sotia lui se delectau mancand curmale.Nevasta a observat , la un moment dat , ca Hogea inghitea curmalele cu tot cu samburi.

“Efendi Hogea ,” a intrebat ea , “ de ce mananci curmalele cu tot cu samburi ?”



Nastratin Hogea i-a raspuns : “ Pentru ca atunci cand negustorul mi-a vandut curmalele , el a cantarit si samburii.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Furnica si omida (crisalida) , fabula de Esop

Pe cand alerga vioaie in lumina soarelui , cautand ceva de imbucat , o furnica a dat peste o omida ( crisalida) pe cale de a se schimba in fluture.Omida si-a miscat coada si , in acest fel ,a atras atentia furnicii , care si-a dat dintr-o data seama ca este in prezenta a ceva viu.

“Biata , firava creatura !” a exclamat , plina de dispret , furnica , “ce soarta amara te asteapta ! In timp ce eu ma pot misca incolo si incoace , dupa cum imi doresc , si ma pot catara , daca mi-e pofta , chiar si in cel mai inalt copac , tu ramai prizoniera a corpului tau ,a gogoasei tale , avand numai putinta de a misca din coada.” Omida a auzit aceste cuvinte , dar nu a dat nici un raspuns.

Cateva zile mai tarziu , gogoasa crisalidei a ramas goala . Nedumerita , intrebandu-se unde a disparut omida de acolo , furnica a fost , la un moment dat , umbrita si descumpanita de aripile imense ale unui frumos fluture care zbura deasupra ei .

“Uita-te la mine ,” a spus fluturele , “ tu , biata si firava creatura ! Lauda-te acum cu puterea ta de a te misca si catara.”Dupa ce a zis cuvintele acestea , fluturele s-a inaltat in aer si , purtat de adierea vantului de vara , a iesit din vederea furnicii pentru totdeuna.

Morala : “Aparentele sunt inselatoare”.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Pungi publicitare

Nu suport plasele, sacosele, pungile sau orice material publicitar care se aseamena cu cele enumerate,care au reclama de la magazinele in care ti-ai facut cumparaturi. Fac tensiune cand vad oamenii pe strada cu plasa de la Billa. Mai nou ca tot e campanie mai vezi cu PD-L sau PSD. Pungile promotionale ma scot din minti. Pe langa ca platesti pentru ele, te mai si scot in evidenta.

Evident ca si peste granita avem materiale promotionale,chiar am pus la saltea pungile de la marketurile in care am fost. Oricum mi se par decente, chiar interesante, nu de prost gust cum sunt ale noastre.

Sunt genul de om care la nevoie isi cumpara plasa cu Billa, doar pentru a nu se imprastia produsele in masina,troleu sau tramvai. Pe urma o folosesc fie in congelator pentru carne sau fie in debara, plina cu cartofi.

Sa fiu eu oare bogat si cu nasul pe sus? Sau ni se trage de la indiferenta, nepasare, lene, saracie?

De rahat

Proaspat trezit, constat ca nimic nu s-a schimbat. Aceiasi oameni cu atitudinile lor de rahat, aceiasi indiferenta, aceiasi monotonie in care ne scaldam zilnic.
Ajuns la un job bine platit, te-ai transformat intr-un cotet ambulant, care din cauza banalitatii ajunge sa ignore ceea ce trebuie defapt sa observe. Platit peste masura si laudat in exces, meriti sa mori!

Struguri in dar | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea se indrepta spre casa cu un cos plin cu struguri.Atunci cand copilul din vecini a vazut boabele zemoase , pofta l-a indemnat sa ceara cativa .

Hogea i-a daruit cate un ciorchine din fiecare soi , dar copilul a i-a spus ca vrea mai multi.

Pentru a nu ramane fara nici un strugure inainte de a ajunge acasa , Nastratin Hogea a trebuit sa inventeze o scuza.

“Fie ca sunt multi, fie ca-s putini ,” a zis el , “toti strugurii au acelasi gust.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Etiopianul , fabula de Esop

Cumparatorul unui sclav negru era convins ca pielea noi lui achizitii era de culoare neagra din cauza murdariei adunate , datorita neglijentei fostului sau stapan.

Atunci cand l-a adus acasa pe noul sau sclav , stapanul a incercat sa il curete prin toate mijloacele pe care si le putea imagina , si a pus ca pielea bietului etiopian sa fie frecata fara incetare.

Din cauza atator bai , sclavul a racit dar nu si-a schimbat in nici un fel culoarea.

Morala : " Ceea ce este crescut din oase ramane intotdeuna lipit de piele."

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Intalnire stiintifica | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Un invatat strain si invataceii lui au trecut odata prin Aksehir. Invatatul a cerut sa vorbeasca cu cel mai destept om din oras.Desigur , locuitorii l-au chemat de indata pe Nastratin Hogea.Savantul strain nu vorbea limba turca iar Hogea nu stia nici o limba straina , asa ca cei doi oameni intelepti au trebuit sa comunice prin semne , in timp ce ceilalti ii urmareau cu fascinatie.

Strainul a desenat cu un bat , in praf , un cerc mare.Nastratin a luat batul si a impartit cercul in doua.Strainul a trasat o linie perpendiculara peste cea a lui Hogea si , in acest fel , cercul a fost impartit in patru.Invatatul a indicat cu creanga primele trei sferturi de cerc , si , apoi, pe al patrulea.Nastratin Hogea a rotit batul deasupra celor patru sferturi de cerc.Dupa aceea , strainul si-a facut palmele caus , indreptate in sus , si a miscat din toate degetele.Nastratin Hogea i-a raspuns facandu-si si el palmele caus , dar le-a indreptat in jos , agitandu-si , in acelasi timp, degetele.

Cand intalnirea a luat sfarsit , invataceii savantului strain l-au intrebat pe acesta care a fost subiectul discutiei prin semne.

“Nastratin Hogea este cu adevarat un om invatat” a raspuns el.”I-am spus ca pamantul este rotund , iar el mi-a raspuns ca este inconjurat la mijloc de ecuator.Eu i-am zis ca pe trei sferturi din planeta noastra este apa si pe un sfert pamant.El mi-a comunicat despre existenta curentilor oceanici si a vanturilor.Eu i-am spus ca apa se incalzeste si transforma in vapori care se ridica la cer , iar el mi-a replicat ca acesti vapori se racesc si cad pe pamant sub forma unor ploi.”

Oamenii din Akseir erau de asemeni curiosi sa afle despre ce se discutase si s-au adunat in jurul lui Nastratin Hogea.

“Strainul se pricepe la mancare ,” a inceput sa explice Hogea. “El a spus ca si-ar dori o tava mare cu baclavale.Eu i-am raspuns ca nu poate avea decat jumatate din ea.Apoi, mi-a zis ca siropul trebuie sa fie facut din trei sferturi zahar si un sfert miere.Am fost de acord si i-am atras atentia ca siropul trebuie sa fie amestecat bine.Dupa aceea , el si-a dat cu parerea ca baclavalele trebuie gatite la un foc mare , iar eu am adaugat ca trebuie neaparat sa presaram niste nuci pisate deasupra.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Spiridusul din trandafir , poveste de Hans Christian Andersen

In mijlocul unei minunate gradini se inalta o tufa de trandafiri plina de flori , iar in cea mai frumoasa floare traia un spiridus atat de mic incat nici cea mai agera privire a unui om nu il putea zari.Era la fel de dragut si chipes ca si un copil , si era inzestrat cu aripi care i se intindeau de la umeri pana la picioare.
In spatele fiecarei petale a trandafirilui , el avea cate un mic dormitor cu un patut ca de puf.Cat de parfumate erau camerele sale , si cat de transparenti si stralucitori erau peretii acestora , caci ei erau facuti cu totii din petalele roze ale trandafirului !
Cat era ziua de lunga , spiridusul zburda sub razele calde ale soarelui si zbura din floare in floare , dansa printre aripile multicolore ale fluturasilor sau masura cu pasul cat de lunga putea fi frunza unei plante.Pentru ca , vedeti voi, frunza unei flori cuprindea pentru el tot atatea drumuri si sosele cat o intreaga tara.Se putea intampla ca o astfel de calatorie sa nu se sfarseasca nici macar pana la apusul soarelui !

Intr-o seara a venit , insa , frigul , a inceput sa cada roua si vantul a inceput sa bata cu putere.Sosise timpul sa se intoarca acasa , in floarea lui ! Desi s-a grabit cat a putut mai tare, atunci cand a ajuns la trandafirul lui , acesta isi inchisese petalele .Nici macar o singura petala nu ramasese deschisa ! Nu avea cum sa mai intre in casuta lui ! Micutul spiridus era foarte inspaimantat , pentru ca nu i se intamplase niciodata sa ramana afara peste noapte .In fiecare seara , el adormea in parfumul placut al petalelor care il adaposteau de frig si vant.Spiridusul a inceput sa se gandeasca cu groaza ca nu il mai astepta altceva decat moartea !

Dintr-o data , si-a amintit de o tufa de caprifoi din gradina , ale carei flori se asemanau cu niste coarne de taur.Poate ca unul din acestea i-ar fi putut sluji drept adapost in care se doarma pana spre dimineata !

Pe data , spiridusul a zburat in celalalt capat al gradinii , a ajuns in fata caprifoiului si a ramas incremenit in aer. Sst ! Liniste ! Sub frunzele mari ale tufei erau doi oameni ! Cea mai frumoasa fata pe care ti-ai fi putut-o inchipui si cel mai frumos baiat pe care ti l-ai fi putut imagina ! Cei doi erau uniti intr-o imbratisare atat de stransa incat pareau ca nu se vor mai desparti niciodata.Ei se iubeau atat de mult ! Mai mult chiar decat cel mai dragastos copil si-ar putea iubi mamica sau taticul.

“Iubita mea , trebuie , totusi , sa ne despartim,” a spus la un moment dat baiatul .”Fratelui tau nu ii place de mine , asa ca vrea sa ma trimita intr-o lunga calatorie , peste munti si oceane.Cu bine , draga mea , vei ramane intotdeuna in inima mea !”

Apoi , cei doi indragostiti s-au sarutat , iar tanara fata i-a daruit iubitului ei un trandafir.Inainte de a i-l da , ea a sarutat floarea cu atata iubire si caldura incat petalele trandafirului s-au deschis , iar spiridusul s-a strecurat cu repeziciune inlauntrul lui.In timp ce isi culca capul pe perna moale si parfumata a unei petale , el a putut auzi , “ Ramai cu bine ! Adio ! “ , apoi a simtit ca trandafirul fusese asezat chiar langa inima tanarului.Vai , cat de tare bubuia inima aceea ! Micutul spiridus nu putea adormi din cauza batailor asurzitoare !


Trandafirul nu a ramas , insa , pentru mult timp lipit de acea inima bubuitoare.In timp ce mergea singuratic prin padurea intunecata , indragostitul a a scos floarea de la san si a sarutat-o atat de des si de apasat incat spiridusul era cat pe ce sa fie strivit.Prin panza subtire a petalelor el putea simti buzele fierbinti ale tanarului , in timp ce trandafirul se deschidea ca si cum ar fi fost incalzit de razele cele mai calduroase ale soarelui de amiaza.

Dintr-o data , pe cararea din padure a aparut un alt barbat.Era chiar fratele cel rautacios si innegurat al tinerei fete ! El a scos de la brau un pumnal lung si ascutit si l-a injunghiat de moarte pe indragostitul care saruta plin de pasiune trandafirul.Apoi, ucigasul a taiat capul tanarului si l-a ingropat impreuna cu trupul in pamantul reavan de la radacina unui tei.


“Acum este mort si uitat !” si-a spus in sinea lui fratele cel rau.”Lumea va crede ca el a plecat intr-o calatorie lunga si plina de primejdii in care si-a pierdut viata.Da , el nu se va mai intoarce vreodata , iar sora mea nu va mai indrazni sa ma mai intrebe despre el.” Apoi, ucigasul a presarat frunze uscate deasupra pamantului in care il ingropase pe indragostit si s-a intors acasa ascuns de intunericul noptii.

El nu era insa singur , asa cum se credea. Micutul spiridus il insotea. Pentru ca , in vreme ce fratele cel rau sapase mormantul , cazuse in parul lui o frunza uscata din tei , iar in frunza aceea facuta sul se afla chiar spiridusul.Acum , palaria barbatului acoperea frunza , iar in in bezna de acolo spiridusul tremura de groaza si manie la amintirea faptei groaznice la care fusese martor.

Omul cel rau ajuns acasa atunci cand mijeau zorile.Si-a dat jos palaria si s-a dus in camera sorei sale.Frumoasa fata era intinsa pe pat si visa la iubitul ei , pe care il credea plecat departe , calatorind peste munti si mari.Pacatosul frate s-a aplecat asupra ei si a inceput sa rada cu cel mai hidos ras auzit vreodata , iar frunza uscata i-a cazut din par si s-a asezat pe asternutul patului.El n-a observat-o si , in curand , s-a dus in camera lui pentru a trage un pui de somn.

Micutul spiridus a iesit afara din frunza facuta sul , s-a strecurat in una din urechile fetei adormite si i-a povestit acesteia , ca in vis , povestea ingrozitoarei crime.El i-a descris partea din padure in care fratele ei ii ucisese iubitul si locul in care fusese sapat mormantul . Dupa aceea , i-a soptit :” Si ca sa te convingi ca nu a fost doar un vis , atunci cand te vei trezi , vei gasi o frunza uscata de tei pe asternutul patului tau.”Atunci cand s-a desteptat, primul lucrul pe care l-a zarit fata a fost frunza de tei.

Vai , ce lacrimi amare si fierbinti a varsat tanara fata ! Ea nu a indraznit , totusi , sa lase sa i se vada durerea.Fereastra camerei ei a stat deschisa toata ziua , si spiridusul , desi putea sari cu usurinta in gradina , la trandafirii si celelalte flori pe care le indragea , a ramas acolo , pentru ca nu suporta sa o lase singura pe indurerata fata.

In dreptul ferestrei crestea o tufa de trandafiri care inflorea in fiecare luna , asa ca , spiridusul si-a facut culcus intr-una din aceste flori , astfel incat sa poata veghea asupra sarmanei fete.Adeseori, fratele ei a intrat in camera , insufletit de o bucurie rautacioasa , dar ea nu a indraznit sa spuna nici macar o vorba despre amaraciunea din inima ei.

Atunci cand a venit noaptea , fata s-a furisat afara din casa si s-a dus in padure , in locul pe care il vazuse in vis.Ea a dat deoparte frunzele de pe proaspatul mormant , a sapat cu mainile in pamantul moale si , in cele din urma , a gasit trupul iubitului ei.Cat de amarnic a plans si l-a jelit , si cat de fierbinte s-a rugat lui Dumnezeu sa ii fie luata si ei viata ! Daca ar fi putut , ar fi luat cu ea corpul celui iubit, insa intrucat asa ceva ii era peste puteri , a a ridicat in maini capul palid , cu ochii inchisi si l-a sarutat pe gura rece , apoi , cu degete tremurande , a dat deoparte tarana din frumosul par.


“Cel putin , pe acesta il pot duce cu mine , “ si-a spus ea lacrimand.Dupa aceasta , a ingropat inapoi trupul si a risipit iarasi frunze uscate deasupra anonimului mormant.Capul iubitului, l-a luat insa cu ea , impreuna cu o tufa de iasomie care crestea acel loc , si a pornit inapoi spre casa.

Imediat ce a ajuns in camera ei , a adus cel mai mare vas de flori pe care l-a putut gasi si a asezat in el capul.Apoi, l-a acopert cu pamant si a plantat deasupra tufa de iasomie adusa din padure.

Micutul spiridus nu mai putea suporta sa vada atat durere! “Ramai cu bine ! Adio !” a zis el , si a zburat afara , la trandafirul sau din gradina.Acesta se vestejise insa si se uscase ; ramasesera din el numai cateva frunze uscative , care atarnau batute de vant.”Vai,” a oftat spiridusul.”Cat de repede se duce ceea ce este frumos si bun in lumea asta !”Dupa aceea , a reusit , totusi, sa gaseasca un alt trandafir , in care si-a gasit o locuinta confortabila , in spatele petalelor delicate , gingase.

In fiecare dimineata , spiridusul zbura pana la fereastra bietei fete si o gasea intotdeuna plangand deasupra vasului de flori . Usor , delicat, lacrimile ei cadeau peste tufa de iasomie si , pe zi ce trecea , fata devenea mai palida si mai slaba , iar tufa crestea mai viguroasa si mai verde.Din cele cateva ramuri au aparut , una cate una , noi crengute , pe care au aparut mici boboci de flori , rasfatati de sarutarile fetei.

Atunci cand pacatosul ei frate o gasea langa vasul de flori , incepea sa o certe si sa o intrebe de ce se purta in felul acela prostesc.Lui nu ii placea dragostea sorei lui fata de acea tufa de iasomie si nu intelegea de ce ea plange aplecata deasupra ei.El nu avea de unde sa stie ce ochi inchisi zaceau ascunsi acolo si ce buze reci sarutau acum pamantul din glastra.

Intr-o zi , spiridusul a gasit-o pe fata atipita langa vasul de flori si i-a soptit in ureche despre noaptea in care el o zarise langa iubitul ei , in gradina , despre aroma trandafirilor si spiridusii care traiesc ascunsi in ei.Ea a fost cuprinsa de mrejele unui vis dulce , incantator si , in timp ce isi visa clipele cele mai frumoase din viata , s-a stins usor, plecand de pe lumea aceasta. Moartea ei a fost usoara ca atingerea unui inger , iar ea ajuns degraba in rai , alaturi de iubitul ei.Florile de iasomie si-au deschis clopoteii lor mari si au dat nastere unei miresme dulci, minunate.Pentru ca numai in acest fel stiu florile sa ii planga pe cei dragi.

Fratele cel rau a vazut frumoasa planta inflorita si a luat-o cu el , ca o amintire de la sora lui, asezand-o in camera lui, aproape de pat , intrucat frumusetea florilor era nemaipomenita , iar parfumul lor mereu proaspat si dulce.Micutul spiridus a insotit , insa, vasul de flori pana in odaia omului pacatos , si a zburat printre crengile iasomiei , din floare in floare .In fiecare dintre ele a descoperit cate suflet mititel si fiecaruia el i-a spus povestea uciderii omului al carui cap era asezat chiar in pamantul de sub tufa.El le-a istorisit despre fratele cel rau si despre biata lui sora.

“Stim lucrul acesta !” i-a raspuns fiecare sufletel din fiecare floare.”Doar ne-am nascut din ochii si buzele celui omorat . Stim totul ! Stim totul ! “ au repetat ei si au dat din cap intr-un fel ciudat.Spiridusul trandafirului nu intelegea cum de pot fi aceste mici suflete atat de linistite si impacate , asa ca a zburat la albinele care isi aduna mierea si le-a istorist groznica poveste despre fratele cel rau.Acestea s-au dus indata la regina lor si i-au spus ce auzisera .Pe loc , regina a poruncit tuturor albinelor ca a doua zi dimineata sa isi ia zborul catre casa si sa il ucida pe fiorosul asasin.

In noaptea care a urmat, s-a petrecut insa ceva cu totul si cu totul neasteptat.Era prima noapte dupa ce fata murise , si , in timp ce fratele cel rau adormise linistit in patul de langa vasul cu tufa de iasomie , florile s-au deschis dintr-o data si din fiecare din ele a iesit cate un spiridus invizibil , inarmat cu o micuta lance otravita.Mai intai , ei au intrat in urechile omului si l-au chinuit povestindu-I cele mai groaznice vise pe care si le putea inchipui , apoi au zburat pana la buzele lui si si i-au impuns limba cu lancile lor otravite.

“Acum l-am razbunat pe omul ucis !” au strigat cu totii , in cor , apoi au zburat inapoi in clopoteii florilor de iasomie.

La sosirea diminetii, prin ferestrele deschise , au patruns in camera micutul spiridus si intregul roi de albine , condus de regina , gata de a-l ucide pe fratele cel rau.

El nu mai era , insa, in viata , iar oamenii care au venit dupa aceea langa patul lui au spus ca murise din cauza miresmei de iasomie. Micutul spiridus a inteles ca omul fusese ucis datorita razbunarii florilor si i-a marturisit acest lucru reginei care , impreuna cu intregul ei roi a inceput sa bazaie fara incetare in jurul vasului de flori , nimeni nefiind in stare sa le alunge de acolo.Atunci cand un om a incercat sa ia ghiveciul , o albina l-a intepat in mana si acesta s-a spart in tandari pe podea.In acel moment , toti oamenii din jur au putut sa vada un craniu alb si au stiut de indata ca omul mort din pat era un ucigas.

Regina albinelor a zburat prin vazduh si a cantat despre razbunarea florilor si micutul spiridus din trandafir si despre cum in spatele celei mai mici frunze se ascunde Cineva care poate descoperi si razbuna orice fapta rea.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Lupul moralist , fabula de Grigore Alexandrescu

V-am spus, cum mi se pare, de nu iti fi uitat,
Ca lupul se-ntamplase s-ajunga imparat.
Dar fiindca v-am spus-o, voi inca sa va spui


Ceea ce s-a urmat sub stapanirea lui.

Auzind imparatul ca-n staturile sale
Fac napastuiri multe parosii dregatori,
Ca pravila sta-n gheare, ca nu e deal sau vale
Unde sa nu vezi jertfe mai multi prigonitori,
Porunci sa se stranga obsteasca adunare
Langa un copac mare;
Caci vrea pe unii-altii să ii cam dojeneasca,
Si-n putine cuvinte,
Sa le-aduca aminte
Datoriile lor.

Toti se infatisara ; si-naltimea lupeasca
Incepu sa vorbeasca
C-un glas dojenitor:
"Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le impliniti?
Nu aveti nici sfiala, nici frica de pacate,
Sa faceţi nedreptate si sa napastuiti?
Toate slujbele voastre tara vi le plateste:
Inca, pe la soroace,
Cate un dar va face.
Dar reaua naravire,
Ce o aveti din fire,
Nu se tamaduieste.
Vedeti cu ce morti grele
Se ispravesc din lume
Si cum lasa rau nume
Acei care fac rele.
Ganditi-va ca poate veti da cuvant odata
La-nalta judecata.
Ganditi-va la suflet, si luati de la mine
Pilda a face bine."

Ast cuvant minunat,
Pe care domnul lup auz ca l-a-nvatat,
Trecand pe langa sat,
La ziua unui sfant, cand preotul citea
Si propovaduia,
Pe multi din dregatori sa planga i-a-ndemnat.
"E! ce ati hotarat, jupani amploiati?
Oare-o sa va-ndreptati?"
Ii întreba atunci înaltimea-mblanita,
Ce purta o manta de oaie jupuita.
"Spuneti, o sa schimbati purtarea-va cea proasta?"

- "Sa traiti la multi ani, dobitocia-voastra,
Raspunse un vulpoi, in slujbe laudat;
Ne poate fi iertat,
Sa va-ntrebam smerit, de vreţi a ne-arata,
De unde-ati cumparat postavul de manta?"

Cand mantaua domneasca este de piei de oaie,
Atunci judecatorii fiti siguri ca despoaie.

Zeul Mercur si padurarul , fabula de Esop

Un padurar taia un copac la marginea unui rau cand , la un moment dat , securea a sarit din lemnul tare , i-a scapat din maini si a cazut in apa.

In timp ce statea pe malul raului si se vaita despre pierderea lui , Mercur a aparut in fata lui si l-a intrebat ce necaz patise.

Cand a aflat despre ce era vorba , Mercur a sarit in rau si a iesit apoi la suprafata apei cu o secure din aur .Zeul l-a intrebat pe padurar daca aceea era securea lui ,iar omul i-a raspuns ca nu.

Mercur a plonjat din nou in apa , a revenit cu o secure de argint si l-a intrebat pe muritor daca aceea era toporisca lui.Padurarul i-a spus : “Nu , nici aceasta nu este securea mea.”

Mercur s-a scufundat in rau pentru a treia oara si, de asta data , i-a adus omului securea pe care acesta o scapase cu adevarat in apa.Foarte bucuros de recuperarea lucrului sau , padurarul i-a multumit din inima binefacatorului sau .La randul lui , Mercur , multumit de cinstea de care daduse dovada omul , i-a dat acestuia in dar celelalte doua securi.

Atunci cand padurarul le-a povestit tovarasilor lui intreaga intamplare , unul dintre ei , ros de invidie fata atata bogatie daruita de un zeu , s-a hotarat sa isi incerce si el norocul.Nu a stat mult pe ganduri si s-a dus si el pe marginea raului , a inceput sa taie un copac si s-a prefacut ca ii scapa securea in apa.

Mercur si-a facut aparitia in fata lui si afland ce se intamplase , a sarit in apa si a adus o secure de aur , la fel ca si prima oara.Fara a astepta sa fie intrebat daca era a lui sau nu , omul a exclamat :”Asta-i securea mea ! Asta-i securea mea !” si a intins mana , plin de nerabdare , pentru a insfaca comoara .Mercur , dezgustat insa de atata lipsa de cinste , nu numai ca nu i-a dat securea de aur , dar nu i-a adus-o nici pe aceea pe care omul se prefacuse ca o scapa in rau.

Morala : “Cinstea este cea mai buna cale de a te descurca in viata.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Zeul Mercur si sculptorul , fabula de Esop

Intr-o zi , zeul Mercur s-a hotarat sa afle cat de respectat era de catre muritori.In acest scop , el a luat infatisarea unui om si a vizitat atelierul unui sculptor.

Dupa ce a privit diverse sculpturi , zeul a intrebat cat costa cele ale lui Jupiter si Juno.Atunci cand i s-a spus valoarea fiecareia, el a aratat catre statuia care il reprezenta chiar pe el , zicandu-i sculptorului : “ Desigur , aceasta statuie valoareaza mai mult , pentru il infatiseaza pe mesagerul zeilor si creatorul mestesugului tau.”

Sculptorul i-a raspuns : “ Daca cumperi primele doua statui , pe cea a lui Mercur ti-o dau gratis.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Jupiter si maimuta , fabula de Esop

Zeul Jupiter a chemat toate animalele din padure si a promis un premiu regesc pentru pentru puiul care se va dovedi cel mai frumos.

Maimuta , venita impreuna cu celelalte animale , si-a prezentat , insufletita de dragoste materna , puiul cu nasul plat , lipsit de par si cu o figura caraghioasa.

La vederea maimuticii , toti spectatorii ai izbucnit in hohote zgomotoase de ras.

Plina de hotarare , maimuta a zis :”Nu stiu daca Jupiter va da premiul fiului meu , dar sunt sigura ca , cel putin in ochii mei de mama , el este cea mai frumoasa , mai incantatoare si mai iubita fiinta de pe pamant.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Un castig usor | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Un taran taia lemne intr-o padure , iar un altul il privea , asezat confortabil pe un copac culcat la pamant.Omul care taia lemne avea un topor mare , potrivit pentru grosimea copacului pe care il despica.El ridica toporul cu amandoua mainile , il aducea pana deasupra capului si il infingea cu mare putere in lemn. De fiecare data cand isi folosea toporul , celalalt taran scoatea cate o icnitura atunci cand lama de fier se cobora fulgerator catre copac.In acest fel , taietorul taia , iar icnitorul icnea , pana cand a fost taiat tot copacul.Cand si-a terminat treaba , taietorul a adunat lemnele in saci pe care i-a asezat in spatele magarului sau.In acel moment, celalalt taran , care statuse asezat , si se uitase , aducandu-si contributia cu cate un icnet , si-a cerut plata.

“Nu ai facut nimic.De ce ar trebui sa te platesc ?” a intrebat taranul care se istovise taind lemnele..

“Cum adica nu am facut nimic ? Doar am icnit pentru tine , nu-i asa ?”

Taietorul nu a fost de acord nici in ruptul capului ca icnitorul trebuie sa primeasca vreo simbrie , iar cearta dintre cei doi a devenit din ce in ce mai infierbantata.In cele din urma , cei doi tarani s-au invoit sa il lase pe cadiu (judecator) sa le faca dreptate. Cadiul , care s-a intamplat a fi chiar Nastratin Hogea , i-a ascultat pe cei doi , apoi i-a cerut taietorului de lemne sa ii dea punga lui cu bani.Hogea a desfacut punga si a golit-o pe masa lui. Monezile s-au risipit cu clinchete si straluciri ademenitoare pe tablia de lemn a mesei.

“Ai auzit clinchetul facut de monezi ?” , l-a intrebat Nastratin Hogea pe taranul icnitor.

“Da , efendi Hogea , am auzit “ , a raspuns taranul.

“Inseamna ca ti-ai primit rasplata meritata.” Apoi, Hogea a adaugat : “ Ai ajutat la treaba cu sunete , asa ca in sunete ai fost platit.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Hercule si carutasul , fabula de Esop

Un om mergea odata , intr-o caruta incarcata din greu , pe un drum foarte noroios.La un moment dat , rotile s-au impotmolit in namol si , cu cat caii trageau mai din greu , cu atat mai mult caruta se afunda in noroi.

In cele din urma , carutasul si-a azvarlit din maini biciul , a ingenunchiat in malul de pe drum si a inceput sa se roage lui Hercule cel atotputernic : “ O , tu , Hercule , care invingi orice greutate , ajuta-ma sa scap din acest necaz !’

Nici nu si-a terminat bine de spus rugamintea , ca Hercule a si aparut langa el si i-a zis :” Muritorule , inceteaza sa iti plangi de mila , pune-ti mai bine umarul la roata carutei , impinge-o si scoate-o din mocirla.”

Morala : Zeii ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri.

Flacara lumanarii | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea si prietenii sai au facut un ramasag. Hogea trebuia sa stea afara toata noaptea , in luna rece a lui octombrie , fara sa aprinda nici cel mai mic foc.Daca reusea sa reziste fara a face nici o smecherie , avea sa castige o masa imbelsugata . Daca , insa, incerca sa isi pacaleasca prietenii sau nu putea rezista afara pana dimineata , el trebuia sa pregateasca un ospat pe cinste pentru toti.

Dupa ce si-a petrecut cateva ore afara , in noapte, frigul s-a facut din ce in ce mai patrunzator , iar Nastratin Hogea a inceput sa tremure din toate incheieturile.Cand degetele i s-au facut ca de gheata , i-a venit in minte ca ar fi mai bine , poate , sa se dea batut.Chiar atunci cand voia sa renunte , a zarit lumina slaba a unei lumanari in fereastra unei case indepartate.Hogea si-a imaginat ca acea plapanda flacara era de fapt un foc zdravan dintr-o soba si acest gand l-a facut sa uite cat de frig ii era.El si-a atintit privirea asupra firavei flacari a lumanarii si a reusit , in acest fel , sa ramana in frigul de afara toata noaptea.

A doua zi dimineata , prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cum s-a descurcat. El le-a istorisit despre micuta lumina pe care a vazut-o in departare si despre felul in care aceasta l-a incalzit , facandu-l sa reziste frigului de peste noapte.

El le-a spus :” Vederea acestei micute lumanari mi-a tinut de cald si datorita ei am ramas afara pana cand s-a facut dimineata.” Prietenii lui Hogea nu voiau , insa , sa piarda ramasagul si sa nu aiba parte , in acest fel , de o masa pe gratis.

“Daca asa ai facut , inseamna ca ai trisat,” au spus ei.”Te-ai incalzit la flacara unei lumanari si nu trebuia sa ai nici un fel de foc care sa iti alunge frigul.Ai pierdut ramasagul ! Trebuie sa ne dai mancarea pe care ne-ai promis-o !”Dupa multe discutii si certuri , Hogea s-a recunoscut invins si i-a invitat pe toti la pranz.

Atunci cand prietenii au sosit acasa la Nastratin Hogea , nu au vazut nici urma de-ale gurii.

“Mancarea este inca in la incalzit,” i-a asigurat Hogea.

Oaspetii si-au mai petrecut timpul stand la taclale , dar bucatele intarziau sa se arate.Dupa cateva ore , cand foamea a inceput sa le ghioraie in burti, prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cat mai dureaza pana o sa vina mancarea.

“Veniti cu mine, ” le-a spus Hogea , “si o sa va arat”. Au mers cu totii pana in bucatarie si au dat peste o oala mare de mancare sub care nu ardea un foc zdravan , ci doar o micuta flacara a unei lumanari.

“Ce-i asta , Hogea?” au zis suparati oaspetii .” Cum sa poata fi gatita mancarea din oala de vapaia slaba a unei lumanari ?”


Nastratin Hogea le-a raspuns : “ Daca lumina slaba a unei lumanari din fereastra unei case indepartate ma poate incalzi , de ce nu ar putea oare sa incalzeasca si mancarea din oala asta ?”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Greierul si furnica , fabula de Alexandru Donici

Greierul în desfatare,
Trecand vara cu cantare,
Deodata se trezeste
Ca afara viscoleste,
Iar el de mancat nu are.
La vecina sa furnica
Alergand, cu lacrimi pica
Si se roaga sa-i ajute,
Cu hrana sa-l imprumute,
Ca de foame sa nu moara,
Numai pan' la primavara.
Furnica l-a ascultat,
Dar asa l-a întrebat:
- Vara, cand eu adunam,
Tu ce faceai?
- Eu cantam
In petrecere cu toti.
- Ai cantat? Imi pare bine.
Acum joaca, daca poti,
Iar la vara fa ca mine.

Jupiter , Neptun , Minerva si Momus.Fabula de Esop

Potrivit unei stravechi legende , cel dintai om de pe pamant a fost creat de Jupiter ( regele zeilor) , primul taur de catre Neptun (zeul marii) , iar prima casa a fost construita de catre Minerva (zeita intelepciunii).

La terminarea muncilor lor , intre cei trei zei s-a pornit o cearta despre cine a creat cea mai reusita lucrare.In cele din urma , au cazut cu totii de acord sa il cheme ca judecator pe Momus ( zeul satirei si criticii nedrepte) si sa se supuna hotararii lui.

Pentru ca era invidios pe frumusetea tuturor celor trei opere , Momus a gasit cate un defect fiecareia.

Mai intai , a criticat lucrarea lui Neptun , intrucat acesta nu pusese coarnele dedesuptul ochilor , astfel incat taurul sa poata vedea mai bine unde sa impunga cu coarnele.

Dupa aceea , a batjocorit lucrarea lui Jupiter , pentru ca zeul zeilor nu asezase inima omului in afara corpului sau , astfel incat oricine sa poata zari gandurile rele ale unei fiinte umane si sa-si ia , in acest fel , precautii impotriva intentiilor rautacioase.

Apoi, Momus a gasit ca cel mai mare defect al lucrarii Minervei consta in faptul ca aceasta nu pusese roti de fier sub casa , in asa fel incat locuitorii ei sa se poata muta cu usurinta atunci cand aveau un vecin rau.

Indignat de atata rea credinta si dorinta de a gasi defecte acolo unde nu existau , Jupiter l-a dat afara pe Momus din sala de judecata si l-a alungat din Olimp.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Un clopotel pentru pisica , fabula de Esop

Odata ca niciodata , neamul soricesc s-a adunat la un mare sfat pentru a hotari ce se poate face impotriva dusmanului comun , pisica.

Unii au zis intr-un fel , altii in altul , si , in cele din urma , un soarece tinerel a venit cu o propunere care , se gandea el , va fi pe placul tuturor.

“Sunteti cu totii de acord ,” a spus el , “ ca cel mai mare pericol este felul viclean si furisat prin care dusmanul nostru , pisica , se apropie de noi .Daca am putea sa avem un semnal care sa ne anunte cand ea ajunge in preajma noastra , am putea scapa cu usurinta din ghearele ei.Din acest motiv , propun sa achizitionam un clopotel , care sa fie apoi legat cu o panglica de gatul pisicii.In acest fel , vom putea sti intotdeuna cand ea se apropie de noi si vom avea timp sa ne ferim din calea ei.”


Aceasta propunere a fost intampinata cu aplauze fierbinti de intreaga adunare soriceasca pana cand , un soarece batran s-a ridicat de pe un scaun si a zis : “ Mda , este o solutie foarte buna.Dar cine va pune clopotelul la gatul pisicii ? “

Soriceii s-au uitat unul la celalalt si nimeni nu a mai scos un cuvant.Batranul soarece a adaugat :

“Este foarte usor sa propui remedii imposibile.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Zgarcitul si invidiosul , fabula de Esop

Doi vecini s-au dus in fata zeului Jupiter si l-au implorat sa indeplineasca fiecaruia dorinta lui cea mai arzatoare.

Unul dintre ei era vestit pentru zgarcenie , iar celalalt era macinat in continuu de invidie.

Pentru a-i pedepsi pentru metehnele lor , Jupiter le-a fagaduit ca fiecare dintre ei va capata ceea ce isi doreste , cu conditia ca vecinul sau sa primeasca de doua ori mai mult.

Cand a ajuns acasa , omul zgarcit s-a rugat sa aiba o camera plina cu aur.Nici nu si-a incheiat bine rugamintea , ca dorinta i s-a si implinit.Cu toate acestea , bucuria lui s-a transformat in suparare cand a vazut ca vecinul sau capatase doua camere incarcate cu pretiosul metal.

Apoi , a venit randul omului invidios sa ceara ceea ce isi dorea mai mult.Pentru ca nu suporta gandul ca altcineva sa aiba parte de vreo o bucurie , el s-a rugat sa ii fie scos un ochi , asa incat vecinul sau sa si-i piarda pe amandoi si sa ramana fara vedere.


Morala : Viciile ne sunt chiar ele pedepse.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Tava cu baclavale | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea si prietenii sai stateau la umbra , la masa unei cafenele si priveau cine mai trece pe drum.La un moment dat , atentia unuia din tovarasi a fost atrasa de un baietel care cara o tava mare plina cu baclavale.



“Hei , Efendi Hogea , uita-te intr-acolo !” a spus prietenul sau , “Baiatul ala duce o tava incarcata cu baclavale.”

“Asta nu-i treaba mea “ , a raspuns plictisit Hogea.

“ Uita-te bine Hogea ! Baiatul duce tava chiar catre casa ta.”

“In cazul acesta” , a raspuns Nastratin Hogea , “asta nu-i treaba voastra.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009