Flacara lumanarii | Nazdravaniile lui Nastratin Hogea

Intr-o zi , Nastratin Hogea si prietenii sai au facut un ramasag. Hogea trebuia sa stea afara toata noaptea , in luna rece a lui octombrie , fara sa aprinda nici cel mai mic foc.Daca reusea sa reziste fara a face nici o smecherie , avea sa castige o masa imbelsugata . Daca , insa, incerca sa isi pacaleasca prietenii sau nu putea rezista afara pana dimineata , el trebuia sa pregateasca un ospat pe cinste pentru toti.

Dupa ce si-a petrecut cateva ore afara , in noapte, frigul s-a facut din ce in ce mai patrunzator , iar Nastratin Hogea a inceput sa tremure din toate incheieturile.Cand degetele i s-au facut ca de gheata , i-a venit in minte ca ar fi mai bine , poate , sa se dea batut.Chiar atunci cand voia sa renunte , a zarit lumina slaba a unei lumanari in fereastra unei case indepartate.Hogea si-a imaginat ca acea plapanda flacara era de fapt un foc zdravan dintr-o soba si acest gand l-a facut sa uite cat de frig ii era.El si-a atintit privirea asupra firavei flacari a lumanarii si a reusit , in acest fel , sa ramana in frigul de afara toata noaptea.

A doua zi dimineata , prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cum s-a descurcat. El le-a istorisit despre micuta lumina pe care a vazut-o in departare si despre felul in care aceasta l-a incalzit , facandu-l sa reziste frigului de peste noapte.

El le-a spus :” Vederea acestei micute lumanari mi-a tinut de cald si datorita ei am ramas afara pana cand s-a facut dimineata.” Prietenii lui Hogea nu voiau , insa , sa piarda ramasagul si sa nu aiba parte , in acest fel , de o masa pe gratis.

“Daca asa ai facut , inseamna ca ai trisat,” au spus ei.”Te-ai incalzit la flacara unei lumanari si nu trebuia sa ai nici un fel de foc care sa iti alunge frigul.Ai pierdut ramasagul ! Trebuie sa ne dai mancarea pe care ne-ai promis-o !”Dupa multe discutii si certuri , Hogea s-a recunoscut invins si i-a invitat pe toti la pranz.

Atunci cand prietenii au sosit acasa la Nastratin Hogea , nu au vazut nici urma de-ale gurii.

“Mancarea este inca in la incalzit,” i-a asigurat Hogea.

Oaspetii si-au mai petrecut timpul stand la taclale , dar bucatele intarziau sa se arate.Dupa cateva ore , cand foamea a inceput sa le ghioraie in burti, prietenii l-au intrebat pe Nastratin Hogea cat mai dureaza pana o sa vina mancarea.

“Veniti cu mine, ” le-a spus Hogea , “si o sa va arat”. Au mers cu totii pana in bucatarie si au dat peste o oala mare de mancare sub care nu ardea un foc zdravan , ci doar o micuta flacara a unei lumanari.

“Ce-i asta , Hogea?” au zis suparati oaspetii .” Cum sa poata fi gatita mancarea din oala de vapaia slaba a unei lumanari ?”


Nastratin Hogea le-a raspuns : “ Daca lumina slaba a unei lumanari din fereastra unei case indepartate ma poate incalzi , de ce nu ar putea oare sa incalzeasca si mancarea din oala asta ?”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009