De ce frunzele toamnei isi schimba culoarea ?

Fericiti acei ce nu trec prin viata cu ochii inchisi si se pot bucura de explozia suava de culori a frunzelor de toamna.Vitalitatea verdelui lasa loc unor nuante melancolice de galben , rosu , maro , portocaliu , ruginiu si auriu ce ar trebui sa ne ramana in minte si suflet de-a lungul calatoriei in alb si negru a iernii.

De ce isi schimba culoarea frunzele in timpul toamnei ? O explicatie magica a acestui fenomen am descoperit-o intr-o legenda a indienilor nativi Huron din Nordul Americii.Se spune ca Ursul era mereu plin de sine, arogant si egoist.Adeseori, el dadea nastere la zarva in mijlocul Sfatului Animalelor.Atunci cand i-a ajuns la urechi vestea despre temeritatea Cerbului , ce reusise sa paseasca peste podul curcubeului ceresc , invidia si mania i-au dat ghes , punandu-i la grea incercare rabdarea.Fara sa mai stea mult pe ganduri, el a mers pana la podul curcubeului si a pasit stangaci peste culorile stralucitoare pana a ajuns pe taramurile cerurilor.Acolo a intalnit Cerbul , caruia i-a reprosat : "Taramul cerurilor este casa Micii Broaste Testoase .Ce cauti tu aici ? De ce nu stai , la fel ca si celelalte animale , pe pamant ? De ce nu astepti pana cand toate animalele vor putea veni aici ?"
Cerbul s-a maniat , intrucar numai Lupul avea dreptul de a-i pune astfel de intrebari , asa ca a raspuns : " Ai facut destule necazuri printre animale ! Voi avea grija sa nu se mai intample asa ceva !" Si-a arcuit maiestuos gatul , aratandu-si coarnele sale lungi si ascutite , parul de pe spate i s-a zburlit violent , iar ochii lui injectati au inceput sa arunce priviri fierbinti, de foc.Avea de gand sa il ucida pe Urs cu o singura lovitura a coarnelor lui inspaimantatoare. Ursului nu ii era insa frica .S-a ridicat in doua labe , iar ragetul lui a cutremurat cerurile precum tunetul.Lupta dintre cei doi a fost crunta si indelungata , iar Ursul a fost sfasiat adeseori de catre rivalul sau.
Atunci cand animalele din Marele Sfat au auzit zgomotele infioratoare ale incaierarii , Lupul a pornit degraba catre cer pentru a opri confruntarea.Toate animalele trebuiau sa se supuna Lupului, asa ca Cerbul a fugit fara sa mai stea pe ganduri , iar ursul l-a urmat degraba inapoi catre pamant.De-a lungul goanei Cerbului prin ceruri , sangele Ursului de pe coarnele sale au picurat peste pamant si au colorat in diverse nuante frunzele copacilor.Unele erau rosii, unele galbene, altele maro , violet sau portocaliu.
De atunci , in fiecare toamna , frunzele se impodobesc cu diferite culori si padurea capata o frumuseste stralucitoare si delicata.Cu aceasca ocazie, indienii isi spun ca sangele Ursului a picurat iarasi din ceruri peste arborii din Marea Insula.

Iata si explicatia stiintifica a fenomenului prin care frunzele isi schimba toamna culoarea ... Pigmentii plantelor apar sub influenta a trei factori : clorofila , carotenoizii si antocianinele.Clorofila , necesara pentru fotosinteza , este sursa de culoare verde.Carotenoizii produc culorile galben , portocaliu si maro din fructe si cereale precum porumbul , morcovii si bananele, iar antocianinile dau culoare unor fructe printre care intalnim coacazele , merele rosii , afinele ,ciresele , capsunile si prunele .
Atat clorofila, cat si carotenoizii exista in cloroplastele celulelor frunzelor de-a lungul intregului sezon de crestere.Cele mai multe antocianine isi fac aparitia toamna, ca raspuns la lumina si excesul de glucoza din celulele frunzelor.In timpul primaverii si verii, clorofila este produsa continuu , dand frunzelor aparenta de verde.Odata cu sosirea toamnei, pe masura ce noptile devin mai lungi , productia de clorofila scade si , in cele din urma, este sistata intru totul.Carotenoizii si antocianinele nu mai sunt obturate de verdele clorofilei si isi arata pe deplin culorile.
Culorile frunzelor specifice fiecarei toamne depind de conditile de vreme , mai ales de temperatura si umiditate.O succesiune de zile calde, insorite si nopti racoroase dar nu inghetate determina cele mai spectaculoase jocuri de culori ale toamnei.In astfel de conditii , glucoza este produsa in mari cantitati in timpul zilei , iar noptile putin reci si inchiderea graduala a venelor frunzelor impiedica disparitia glucozei si, drept rezultat , sunt produsi pigmentii stralucitori apartinand antocianinelor , cu tonalitati de rosu , violet si purpuriu.Intrucat carotenoizii sunt prezenti in frunze tot timpul , culorile galben si auriu raman constante de la an la an.
Nivelul de umiditate are si el o mare influenta asupra culorilor frunzelor de toamna.Asemeni vremii, umiditatea variaza de la un an la altul.Nenumaratele combinatii ale celor doi factori reprezinta o garantie a faptului ca nu vom vedea niciodata doua toamne identice.O primavara tarzie sau o vara foarte secetoasa pot intarzia aparitia culorilor toamnei in vegetatie cu cateva saptamani.O toamna cu temperaturi mari atat ziua cat si noaptea are potentialul de a scadea intensitatea coloristica a frunzelor.Se pare ca pentru a ne putea delecta cu o cat mai larga paleta de culori ale frunzelor autumnale , ar trebui sa aveam o primavara umeda , o vara cu o vreme favorabila si o toamna cu zile insorite, calde si nopti usor reci.



Copyright © godessdiana88. 2011

Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :

Echinoxul de toamna in superstitii si traditii

Toamna in citate , aforisme , maxime

Semnificatia culorilor in diferite culturi ale lumii

Echinoxul de toamna in superstitii si traditii

Toamna isi intra cu adevarat in drepturi pe 23 septembrie , gratie echinoxului autumnal anuntat de intrarea Soarelui in semnul zodiacal al Balantei , un eveniment marcand un echilibru delicat si semnificativ intre lumina si intuneric , masculinitate si feminitate , spirit si materie , viata si moarte , Yin si Yang .Poate ca este una din cele mai potrivite perioade ale anului pentru a da sau descoperi un inteles profund existentei din perspectiva mortii si renasterii , si a intelege necesitatea si frumusetea drumului nostru aparent efemer prin aceasta lume.

Echinoxul lunii septembrie, echinoxul de toamna in emisfera nordica , cunoscut si sub numele de Alban Elfed, Cornucopia, Sarbatoarea Avilon-ului , Festivalul lui Dionysus, Casa recoltei , Mabon, Noaptea vanatorii , Al doilea festival a culesului , Recolta vinului , Ziua recunostiintei vrajitoarelor , este legat de o multitudine de mituri si superstitii pe cuprinsul intregii lumi si a istoriei umane. Animalele asociate cu echinoxul de toamna din emisfera nordica sunt cainii , lupii si pasarile de prada. Creaturile mitice corespunzatoare acestui eveniment astronomic sunt gnomii , minotaurii si sfinxul.

In mitologia greaca , toamna incepea odata cu intoarcerea zeitei Persephone in lumea subpamanteana a sotului ei Hades , debutul noului anotimp fiind considerat favorabil unor ritualuri de protectie si securitate dar si reflectiei asupra succeselor si esecurilor din lunile anterioare.

Conform unei superstitii evreiesti , Avram era gata sa il ofere pe Isaac , singurul sau fiu , ca jertfa lui Dumnezeu , chiar in ziua echinoctiului de toamna , ocazie cu care cutitul sau s-ar fi acoperit , ca prin minune , cu sange. Intr-o alta credinta ebraica , referitoare la toate echinoxurile si solstitiile din an , se spune ca in timpul echinoxului din septembrie un precipitat misterios otraveste toata apa care nu au fost bauta sau aruncata din vase.

Ziua echinoxului este sarbatorita de Wicca si alte religii pagane sub semnul lui Mabon, zeul welsh numit si Fiul Luminii , Marele tanar sau Tanarul divin. Se spune ca Mabon s-a nascut de echinox , mama lui fiind Modron (Marea mama) , Pazitoarea lumii celeilalte , Vindecatoarea , Protectoarea sau Pamantul. Rapit mamei sale la varsta de 3 ani , Mabon a reusit sa se elibereze ( cu ajutorul animalelor intelepte : cerbul , mierla , bufnita , vulturul si somonul) din captivitatea sa misterioasa .De fapt, Mabon fusese pana atunci in pantecul mamei propriei sale mame , un loc de evolutie si provocare , el renascand ca Fiu al luminii , cu o forta si o intelepciune datorate prizonieratului indurat.

Intr-o alta versiune a acestei legende , echinoxul este ziua in care Lugh , zeul luminii este infrant de geamanul si alteregoul sau , Tanist. Povestea spune ca echinoctiul este singura zi din an cand Lugh este vulnerabil si poate fi invins. Lugh sta in echilibru ( vezi corespondenta echinox-Balanta) , cu un picior pe o capra (Capricornul , semnul sub care are loc solstitiul de iarna) si celalalt pe un cazan ( Cancerul, vremea solstitiului de vara) .El este tradat de Blodeuwedd , virgina ( Semnul Fecioarei ) si transformat intr-un vultur ( corespunzator semnului zodiacal al Scorpionului).
Odata invingator , Tanist ii ia locul lui Lugh , atat ca rege al lumii noastre, dar si ca iubit al zeitei Tailltiu. Este , insa , o domnie vremelnica , intrucat , odata cu inceputul verii , Tanist devine Regele intunecat , Domnul iernii si, ca atare , un suveran al unui timp depasit. Rodul dragostei lui cu Tailltiu este un copil care vede lumina zilei odata cu solstitiul de vara , o alta reincarnare a lui Tanist , numita Copilul intunericului.

Asa cum a procedat si in cazul altor sarbatori pagane , biserica catolica a gasit potrivit sa aseze in calendar ziua celebrarii Sfantului Mihail sau a Tuturor Sfintilor ("Michaelmas") in preajma echinoxului de toamna , pe 29 septembrie.

Higan sau Higan-e este un ritual buddhist practicat in Japonia cu ocazia atat a echinoctiului de toamna , cat si a celui de primavara. Sarbatoare nationala in perioada dinastiei Meiji (1868 - 1912) , Higan era cunoscut , inainte de cel de-al doilea razboi mondial , sub denumirea de "koreisai" , sau sarbatoarea strabunilor imperiali. In limba japoneza, "Higan" inseamna "celalalt mal" , o referire la spiritele mortilor care ajung la Nirvana dupa ce traverseaza raul existentei. Acest festival celebreaza evolutia spirituala a lumii de la taramul suferintei la cea a iluminarii , fiind un prilej de reamintire a celor morti , de vizitare a mormintelor lor si recitare a unor sutre specifice.

In China , Festivalul mijlocului toamnei , o traditie veche de 3000 de ani , este celebrat in preajma echinoxului de toamna , cu ocazia lunii pline. Este un eveniment dedicat belsugului recoltei aduse de vara , specialitatea de mancare specifica fiind “prajitura lunii” , umpluta cu lotus , seminte de susan si un ou fiert sau un fruct uscat. Acest festival reprezinta timpul reunirii familiilor , unii oameni parcurgand mari distante pentru a ajunge in mijlocul celor dragi. Strazile sunt decorate cu lanterne si dansurile dragonului atrag multimea in aerul inmiresmat de aromele betisoarelor parfumate.

Potrivit unei credinte populare din occident , numai in perioada echinoxului de toamna , atunci cand ziua devine egala cu noaptea , isi face aparitia o forta mistica care iti da indemanarea sa asezi un ou in echilibru stabil pe unul din cele doua varfuri sau parti ascutite ale sale.

Alte traditii si evenimente legate de echinoxul de toamna

- Echinoctiul din septembrie marcheaza prima zi din Mehr sau Balanta in calendarul iranian. Cu acest prilej are loc festivalul Jashne Mihragan , sau sarbatoarea impartasirii si dragostei in credinta zoroastriana.
- In Coreea , Chuseok este marele festival al recoltei , programat conform traditiei in perioada solstitiului de toamna si avand o durata de desfasurare de 3 zile.
- Echinoctiul din septembrie era intitulat “Ziua anului nou” in calendarul republican francez , aflat in uz intre anii 1793 – 1805. Republica franceza a fost proclamata in ziua de 21 septembrie 1792 , urmatoarea zi , cea dintai a “erei republicane” in Franta , coincizand in acel an cu ziua echinoxului de toamna.
- In Marea Britanie , sarbatoarea recoltei era stabilita in duminica cu luna plina cea mai apropiata de echinoxul de toamna.

Copyright © godessdiana88@yahoo.com . 2010

Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :

Echinoxul de primavara – Traditii si simbolism

Solstitiul de vara in traditii, superstitii si vraji

Simbolurile zilei Sfantului Valentin - Semnificatii si traditii

Sarbatoarea Halloween.Origini si obiceiuri

Balada unui greier mic , poezie de George Toparceanu

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!