La vederea fiorosului animal , Androcles a inceput sa fuga , insa , cand a vazut ca leul nu il urmareste , s-a intors catre suferinda creatura .Atunci cand a ajuns langa leu , acesta a scos la vedere o laba umflata si plina de sange.Androcles s-a uitat cu atentie si a descoperit ca pricina durerii leului era un spin foarte mare care se infipsese in laba piciorului.
Androcles a smuls spinul si a bandajat laba ranita , astfel incat , dupa putin timp , leul s-a putut ridica pe picioare si a inceput , asemeni unui catel , sa linga , cu recunostiinta , mana binefacatorului sau. Apoi , leul l-a condus pe Androcles la pestera in care locuia si i-a adus zilnic carne , nelasandu-l sa moara de foame.
La putina vreme dupa aceasta , atat leul cat si Androcles au fost capturati de catre soldatii imparatului , iar sclavul a fost condamnat sa fie aruncat drept hrana pentru leu , dupa ce animalul era tinut nemancat timp de mai multe zile.
Imparatul si curtea sa au venit sa vada spectacolul , iar Androcles a fost trimis in mijlocul arenei.Imediat dupa aceasta , leul a fost eliberat din cusca lui , a tasnit in arena si s-a repezit urland catre cel ce trebuia sa ii fie victima.Insa, atunci cand a ajuns aproape de Androcles , el si-a recunoscut prietenul si a inceput sa se gudure pe langa el si sa-i linga mainile , la fel ca si un caine.
Imparatul , luat prin surprindere de toate acestea , l-a chemat la el pe Androcles si i-a cerut sa ii explice ce se intamplase.Dupa ce si-a depanat povestea , Androcles a fost iertat si eliberat , iar leului i s-a dat drumul in padurea sa natala.
Morala : Recunostiinta este un semn al nobletei sufletelor.
Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009
No comments:
Post a Comment