Intr-o zi insorita de vara , greierele sarea si se dadea peste cap , fredonand si cantand , cu sufletul plin de voiosie.Chiar atunci , a trecut pe acolo o furnica , chinuindu-se sa care in spate o boaba de grau catre casa ei.
"Hei ," i-a spus greierele , " de ce te obosesti atata si nu vii sa distrezi cu mine , sa stam de vorba si sa ne veselim ? " .
"Ma straduiesc sa adun de-ale mancarii pentru la iarna," a raspuns furnica , " si te sfatuiesc si pe tine sa faci la fel."
"De ce ar trebui sa imi fac griji pentru la iarna ?" a zis greierele , " acum este hrana si bautura din belsug , iar pana la iarna mai este multa vreme!" Furnica nu a mai spus nimic , si a continuat sa munceasca din greu.
Atunci cand a sosit iarna , greierele nu isi stransese nici un fel de merinde si se uita , plin de pofta si cu burta ghiorandu-i de foame , la furnicile care se ghiftuia zi de zi cu graul si porumbul adunat de asta vara in camari.Abia atunci si-a dat seama greierele ca :
"Intotdeuna este bine sa pui ceva deoparte pentru vremurile de restriste."
Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment