Furnica - Fabula de Alecu Donici

O furnica
De ani mica ,
Iar de inima prea mare ,
Adusese furnicarul intr-o nespusa mirare ,
Caci , precum al ei istoric lumea au incredintat ,
Ea purta graunte intregi de orzul cel mai mascat .
Era inc-acea furnica
Si la razboaie voinica :
Unde viermisor vedea , se repezea si-l prindea.
Chiar paingul cu atatea sabii , coase , inarmat ,
Al ei ac de biruinta intr-o vreme au cercat .
Dar furnica , ca si omul , cu dorinti nesatioase ,
De-a furnicarului slava prea curand se dezgustase.
-La targ- zicea ea odata-
Ma duc ca lumea sa ma vada
Si oamenii sa se mire
De vestita mea putere .
Si , asa , prea ingamfata ,
Intr-un mare car de fan ea s-au catarat indata;
Au ajuns la targ , dar ah ! ce cumplita lovitura
Mandriei sale vazura .
Cand nici unul dintre oameni la furnica nu cata ,
Cand puterea sa-si arate , ea minunt nu inceta
Si , cu toata-a ei silinta , betisori de fan tragea
Sau vreo musca natarauca prinzand , iute impungea.
Dar in sfarsit obosita de zadarnice cercari,
Cainelui de langa ea , au zis :"Draga , nu te mieri
De-a oamenilor prostie ?
Vezi-i cum nici nu se uita , orbi sunt pentru fapte mari ;
Fiescare cu a sale : cand la noi in furnicari
Toata furnica ma stie.'"

Sunt si oameni ce viseaza
Ca universul intreg de dansii se minuneaza ;
Dar in furnicarul sau , ei numai cat figureaza.

Furnica si porumbelul , fabula de Esop

O furnica sosita la malul unui rau pentru a-si potoli setea , a fost luata de apele repezi si era cat pe ce sa se inece.



Un porumbel , asezat pe o creanga intinsa deasupra raului , a zarit furnica aflata la necaz , asa ca a smuls o frunza din copac si a a lasat-o sa cada in apele involburate , chiar langa neajutorata insecta.Furnica s-a catarat de indata pe frunza si a plutit in siguranta pana la malul raului.



La putin timp dupa aceasta , un om care se ocupa cu prinsul pasarilor a venit sub copacul de langa rau si si-a intins capcana din ramurele de lamai dedesuptul porumbelului care statea nepasator pe creanga lui.



Furnica a observat ce se intampla si l-a piscat pe om de picior.Cuprins de durere , acesta a scapat din maini capcana , care s-a lovit de pamant.Zgomotul l-a speriat pe porumbel si l-a facut sa isi ia zborul.

Morala : “ Un bine atrage dupa el un alt bine.”

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Furnica si omida (crisalida) , fabula de Esop

Pe cand alerga vioaie in lumina soarelui , cautand ceva de imbucat , o furnica a dat peste o omida ( crisalida) pe cale de a se schimba in fluture.Omida si-a miscat coada si , in acest fel ,a atras atentia furnicii , care si-a dat dintr-o data seama ca este in prezenta a ceva viu.

“Biata , firava creatura !” a exclamat , plina de dispret , furnica , “ce soarta amara te asteapta ! In timp ce eu ma pot misca incolo si incoace , dupa cum imi doresc , si ma pot catara , daca mi-e pofta , chiar si in cel mai inalt copac , tu ramai prizoniera a corpului tau ,a gogoasei tale , avand numai putinta de a misca din coada.” Omida a auzit aceste cuvinte , dar nu a dat nici un raspuns.

Cateva zile mai tarziu , gogoasa crisalidei a ramas goala . Nedumerita , intrebandu-se unde a disparut omida de acolo , furnica a fost , la un moment dat , umbrita si descumpanita de aripile imense ale unui frumos fluture care zbura deasupra ei .

“Uita-te la mine ,” a spus fluturele , “ tu , biata si firava creatura ! Lauda-te acum cu puterea ta de a te misca si catara.”Dupa ce a zis cuvintele acestea , fluturele s-a inaltat in aer si , purtat de adierea vantului de vara , a iesit din vederea furnicii pentru totdeuna.

Morala : “Aparentele sunt inselatoare”.

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Greierul si furnica , fabula de Alexandru Donici

Greierul în desfatare,
Trecand vara cu cantare,
Deodata se trezeste
Ca afara viscoleste,
Iar el de mancat nu are.
La vecina sa furnica
Alergand, cu lacrimi pica
Si se roaga sa-i ajute,
Cu hrana sa-l imprumute,
Ca de foame sa nu moara,
Numai pan' la primavara.
Furnica l-a ascultat,
Dar asa l-a întrebat:
- Vara, cand eu adunam,
Tu ce faceai?
- Eu cantam
In petrecere cu toti.
- Ai cantat? Imi pare bine.
Acum joaca, daca poti,
Iar la vara fa ca mine.

Greierele si furnica , fabula de Esop

Intr-o zi insorita de vara , greierele sarea si se dadea peste cap , fredonand si cantand , cu sufletul plin de voiosie.Chiar atunci , a trecut pe acolo o furnica , chinuindu-se sa care in spate o boaba de grau catre casa ei.


"Hei ," i-a spus greierele , " de ce te obosesti atata si nu vii sa distrezi cu mine , sa stam de vorba si sa ne veselim ? " .

"Ma straduiesc sa adun de-ale mancarii pentru la iarna," a raspuns furnica , " si te sfatuiesc si pe tine sa faci la fel."

"De ce ar trebui sa imi fac griji pentru la iarna ?" a zis greierele , " acum este hrana si bautura din belsug , iar pana la iarna mai este multa vreme!" Furnica nu a mai spus nimic , si a continuat sa munceasca din greu.

Atunci cand a sosit iarna , greierele nu isi stransese nici un fel de merinde si se uita , plin de pofta si cu burta ghiorandu-i de foame , la furnicile care se ghiftuia zi de zi cu graul si porumbul adunat de asta vara in camari.Abia atunci si-a dat seama greierele ca :

"Intotdeuna este bine sa pui ceva deoparte pentru vremurile de restriste."

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Balada unui greier mic , poezie de George Toparceanu

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

Greierele si furnica , fabula de Jean de La Fontaine

Petrecuse cu chitara
toata vara.

Insa iata ca-ntr-o zi
cand vifornita porni,
Greierele se trezi
fara musca , fara rama,
fara umbra de farama.



Ce sa faca?…Hai sa ceara
la Furnica, pan’ la vara,
niscai boabe de secara.
-“Pe cuvant de lighioana,
voi plati cinstit cucoana,
cu dobanzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnica,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnica
si-i raspunde cam rastit:
-Astă-vara ce-ai patit?
-Daca nu e cu banat.
zi şi noapte am cantat
pentru mine, pentru toti…
-„Joaca astazi daca poti!”