Urechile iepurelui fabula de La Fontaine

Rănit cu coarnele de-o fiară oarecare,
Se mâniase leul ne-nchipuit de tare,
Şi pentru a nu mai fi nicicând supus
Atâtor suferinţe stârnite de-un supus,
A hotărât să scoată din locurile sale
Pe toate acele animale
Ce coarne aveau în frunte.
Şi pentru că nimeni nu putea pe dânsul să-l înfrunte
Capre,berbeci şi tauri au plecat în altă parte,
Vezi bine,şi ciuteleşi caprele surate.
Un iepure văzându-şi pe cuvertura ierbii,
Umbra urechilor,se-nspăimântă de moarte.
El se temea ca nu cumva
Un nu ştiu ce inspector drept coarne să le ia.
-Vecine greier,zise,adio!plec de-aici,
Căci chiar de le-aş avea mai mici,
Decât le are struţul,mi-ar fi la fel de teamă.
-Cum coarne?el întreabă.Mă crezi naiv ,se cheamă.
Cum o să spun aşa ceva?
Se vede doar că sunt urechi sadea.
-Se va susţine,totuşi,spuse animalul temător-
Că-s coarne adevărate şi încă de unicorn
Şi,oricât la interogatoriu,
Oricât neadevărul voi încerca să-l spun,
Nu-ncape îndoială
Că spusa mea va trece drept o veritabilă sminteala.

Găina cu ouălele de aur -fabula de La Fontaine

Cel lacom  pierde totul ,

Când totul vrea deodată!!

Aveţi dovada-ndată,

O fabulă ne spune

Despre o găină care, 

Mai mult decât o minu

Făcea în fiecare zi    . 

Câte un ou de aur                                           

Crezând că-n corpul ei

Se ascunde un tezaur,                                            

Stăpânul a taiat-o,

Dar se convinse-ndată                                          

Că semăna  întocmai

Cu oricare surată                                              

Şi că pierduse astfel o sursă minunată.

                                            

O lecţie: pe lacomi deloc nu îi învaţă

Se văd destui în viaţă                                                

Ce-ajung chiar peste noapte cu totul scăpătaţi                                             

Căci ei se zbat s-ajungă prea repede bogaţi.                                             

Corbul si vulpea , fabula de La Fontaine

Fabula “Corbul si vulpea” , de La Fontaine , este prezentata aici atat in limba franceza , cat si intr-o traducere originala in limba romana.

Le corbeau et le renard

Maître Corbeau, sur un arbre perché,
Tenait en son bec un fromage.
Maître Renard, par l'odeur alléché,
Lui tint à peu près ce langage :
" Hé ! bonjour, Monsieur du Corbeau,
Que vous êtes joli ! que vous me semblez beau !
Sans mentir, si votre ramage
Se rapporte à votre plumage,
Vous êtes le phénix des hôtes de ces bois. "
A ces mots le Corbeau ne se sent pas de joie ;
Et pour montrer sa belle voix,
Il ouvre un large bec, laisse tomber sa proie.
Le Renard s'en saisit, et dit : " Mon bon Monsieur,
Apprenez que tout flatteur
Vit aux dépens de celui qui l'écoute :
Cette leçon vaut bien un fromage, sans doute. "
Le Corbeau, honteux et confus,
Jura, mais un peu tard, qu'on ne l'y prendrait plus.



Corbul si vulpea

Maestrul corb , intr-un copac cocotat ,
Tinea in cioc un bot de cascaval .
Maestrul vulpe , de miros agatat ,
Ii zise mieros , cu-un glas ca din caval :
" Buna ziua , domnule corb , la dumneavoastra !
Ce dragut sunteti azi ! Ce frumos !
Daca a voastra voce e la fel de maiastra
Precum penajul vostru negru , maiestuos ,
Sunteti ca pasarea Phoenix in a padurii cetate ."
La vorbele acestea , corbul s-a impaunat ,
Si ciocul si-a deschis ca vocea sa-si arate,
Iar cascavalul din gura i-a picat .
Vulpoiul il inghiti pe data si-i zise a-nvatare :
"Bunul meu domn , nu stii c-o linguseala
Traieste pe seama celui ce o asculta cu-ncantare ?
Aceasta lectie te-a costat un cascaval, fara-ndoiala ."
Iar corbul , confuz si-ncremenit , jura , intr-un tarziu ,
Ca pacalit nu va mai fi atata vreme cat e viu.

Traducere : freelancergabe2

Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009

Greierele si furnica , fabula de Jean de La Fontaine

Petrecuse cu chitara
toata vara.

Insa iata ca-ntr-o zi
cand vifornita porni,
Greierele se trezi
fara musca , fara rama,
fara umbra de farama.



Ce sa faca?…Hai sa ceara
la Furnica, pan’ la vara,
niscai boabe de secara.
-“Pe cuvant de lighioana,
voi plati cinstit cucoana,
cu dobanzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnica,
are un ponos al ei:
nu-i din fire darnica
si-i raspunde cam rastit:
-Astă-vara ce-ai patit?
-Daca nu e cu banat.
zi şi noapte am cantat
pentru mine, pentru toti…
-„Joaca astazi daca poti!”