Something is wrong

Astazi am vazut o colega de facultate cu burta umflata, deci insarcinata. Am ramas socat. 22 de ani si o sa aibe un copilas.

Am inceput in sinea mea sa acuz. Si de o vreme tot acuz. Acuz fetele si baietii care se casatoresc la varste fragede, exemplu o vecina a facut nunta la 20 de ani etc

Venind de la scoala, pe autobuz, reflectam la prostia lor, la cat sunt de inconstienti, la cum o sa acuz pe blog si in cadruri de socializare deciziile lor pripite si eventualele dezastre pe care le vor intampina in viata.

Totusi ajuns acasa si lovind o tigara, asa calm pe balcon, m-am gandit ca nu trebuie sa acuz nimic, sa nu cataloghez o anumita actiune ca fiind gresita sau nedeamna de societatea moderna.

Fiecare are dreptul la propria decizie pe care o considera benefica in interesul personal. Individul are dreptul sa se casatoreasca la 20 de ani, fata are dreptul sa ramana gravida la 18 ani s.a.m.d.

Am realizat ca sunt ca o baba, carcotesc la actiunile altora si ma uit cu dubiu la unele chestii care mie mi se par anormale. Si daca imi sunt anormale, ar trebui sa imi ramana anormale mie si sa tac din gura si sa incetez cu gandurile negre si cu ponegrirea personajelor in cauza.

Ar trebui ca fiecare lucru care se intampla sa il iau ca normal, nu pot stii exact care ii smecheria acolo, nu pot stii ca dragostea nebuna a lovit la 20 de ani si casatoria e the next step.

Intrigile mele au multe puncte de enumerat, dar ma opresc fiindca concluzia e clara: sunt o țață.

Si o parere feminina despre nuntii, absolut geniala, cu drag de la Roxana.