Unii se uita ciudat fiindca am sperat, altii mi se ingrozesc cand le povestesc, iar altii raman pasivi fiindca nu stiu ce sa creada.
As indrazni sa spun ca e bine sa dai curs emotiilor si sa le impartasesti tuturor, sa iti faci cunoscuta speranta si sa culegi pareri.
Daca speranta iti va desfintata de catre ceilalati, tine-o tutosi pentru tine, nu o abandona, la final vei fi doar cu ea.
Plin e cimitirul de optimisti am zis. Am incercat sa evit cimitirul si sa imi vad de treaba, sa fiu cat se poate de real si aproape cu picioarele de pamant, dar nu mi-a iesit.
Speranta se doveste uneori a fi chintesenta iluziilor intregii omeniri si in acelasi timp sursa puterii si a slabiciunii noastre.
Cum nenorocul a fost permanent acolo, la o aruncatura de bat, chiar pe speed dial, voi incerca sa ma bucur si sa sper ca nu toate lucrurile bune se vor transforma in rele, iar tristetea ca si laitmotiv sa dispara.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment