Sa revenim la vechea conditie umana: taran

Astazi am fost pentru cateva ore in legatura directa cu conditia omului de rand si de la sate: am fost cel de pe camp care cu furca in spate, inarmat oarecum si cu tehnologie (muzica) am dus la bun sfarsit o misiune agricola. Nu am arat, nu am fost pe combaina de sute de mii de euro si nici nu am dat indicatii tractoarelor pe unde sa imi are.



Nu o sa imi dau doctoratul din conditia umana si nici nu o sa scriu romane despre asta aici pe blog, in schimb afirm ca e bine din cand in cand sa nu iti parasesti vechea ta conditie umana, sa stii de unde ai plecat (daca e cazul) si in mod garantat o munca solicitanta, prin praf, in soare si in plin camp nu iti va strica.



Am avut timp sa imi adun gandurile, sa imi reamintesc ceea ce am uitat si anume faptul ca bunicii si ceilalti stramosi din familie au lucrat pe camp, prin munca, truda si ambitie ei au reusit sa-si construiasca viitorul.



De jos am plecat majoritatea si sa nu uitam niciodata cat de greu ne-a fost.