Dupa ce am avut norocul pana acum sa nu ma inghesui pe aici, adica sa nu prinda nimeni loc langa mine, yeah…cateodata iti doresti sa nu stea nimeni langa tine, e dimineata, chiar 7. S-a trezit si bebeu de vis a vis, mamica, tanara mamica face show cu el pe aici. Foarte frumos. Imi permit sa o ignor pentru ca are deja spectatori, iar eu sunt concentrat sa ma uit pe geam si sa imi planific doza de red bull si tigarile pentru urmatoarele statii.
Urmeaza Brasov si o sa stationam 14 minute ceea ce imi da un timp suficient pentru a suda 2 cuie si a topi doza de red bull. La vagonul restaurant inca nu am ajuns, nu e prea tarziu, mai astept sa vad care e miscarea pe aici si sa imi fac un time management. Suna atat de bine incat cred si eu ca sunt capabil.
In vagon se afla cica… o colega, iar saraca ii atat de trista incat nu vrea sa faca contact din priviri cu mine pentru a o saluta, iar contact de alt fel refuz eu sa am cu ea (ca fapt divers in caz ca o sa citeasca pe aici: da, esti nashpa ca nu saluti).
Pe geam se observa satele si cariere de piatra abandonate, un peisaj dezolant, dar e ridicat tot moralul de bebeu de care am tot povestit. Mai avem pana la Brasov. De acolo va incepe frumusetea.
Momentan atat. Lucrurile decurg conform planului, iar faptul ca am dormit cum si cat am putut pe scaunele facute de unguri e doar un detaliu neesential.
The best is yet to come.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment