Iepurele,ariciul şi liliacul

Cândva,la o răscruce de drum s-au întâlnit iepurele,ariciul şi liliacul şi s-au bucurat nespus demult de revedere,pentru că erau prieteni mai vechi.
Şi ce-au pus ei la cale ,ştiţi? Să deschidă o prăvălie ,in pădure.Zis şi făcut.Au adunat marfă multă şi bună:gândăcei,musculiţe,viermişori,alune şi multe alte bunătăţi.Şi cum afacerea era grozavă,într-o săptamână au vândut tot,tot,aşa că nu mai aveau ce vinde.
S-au hotărât atunci să pună tot ştigul la bătaie,au mai împrumutat nişte bani şi de la oameni şi au plecat la târg să cumpere marfă.La înapoiere i-a prins o ploaie zdravănă şi ajungând la o apă n-au mai putut-o trece.
Pe acolo,însă ,tocmai trecea o raţă .Iepurele i-a spus:
-Cât ceri ca să ne treci apa cu tot cu marfa asta pe care o aducem de la târg?
-Doi lei!Că vă văd înstăriţi..!le-a răspuns raţa.
Doi lei ,pe vremea aceea erau bani,nu glumă!
Au încărcat totul pe spinarea raţei şi au pornit.Dar pe la mijlocul bălţii,huştiuluc!raţa a scăpat marfa în apă.Şi era cât pe-aci să se înece şi ei.
Uzi leoarcă şi amărâţi,cei trei negustori au ajuns la mal.Erau acum săraci şi datori cu bani la oameni.
        De atunci iepurele o ia la fugă când vede omul,ca să nu-i ceară banii.
        Liliacul zboară numai noaptea.
        Ariciul se face ghem de ruşine.
Iar raţa,când înoată,bagă capul în apă şi caută marfa pierdută.

Nastratin Hogea şi turbanul

Odată,la târg,lui Nastratin i-a placut grozav de tare un turban.
-Cum îl dai?l-a întrebat pe negustor,luându-şi  aerul unui cumpărător serios.
-Ieftin ca braga,Hogea!Doar zece parale!a fost raspunsul.
-S-a făcut!Împacheteaza-mi-l iute,că-l iau!
Când să iasă din prăvălie,a dat cu ochii de o desagă numai bună pentru el.
-Dar traista asta,cum o vinzi?
-Ei,pentru un musteriu ca domnia -ta,o las tot la zece parale!a încercat sa-i intre în voie negustorul.
-Atunci,în locul turbanului,împachetează-mi desaga!hotărî Nastratin.
Apoi,a luat pachetul şi fără să deschidă punga,a părăsit prăvălia.
-Iartă-mă,Hogea,a strigat după el stânjenit vânzătorul,pesemne că de prea multe griji sau gânduri ai uitat să-mi laşi banii.
-Ce bani?!s-a mirat Nastratin.Nu ţi-am lăsat turbanul în locul traistei?
-Asta aşa-i,numai că nici turbanul nu l-ai plătit.
-Eşti nemaipomenit,bre,omule!îşi ieşi din  fire Nastratin.Ia te uită cu ce aiurit am intrat in cârd! Dar ce,ţi-am luat cumva turbanul,de îmi ceri să ţi-l plătesc?!Şi se depărtă,lăsându-l pe negustor zăpăcit cu totul.