Iepurele,ariciul şi liliacul

Cândva,la o răscruce de drum s-au întâlnit iepurele,ariciul şi liliacul şi s-au bucurat nespus demult de revedere,pentru că erau prieteni mai vechi.
Şi ce-au pus ei la cale ,ştiţi? Să deschidă o prăvălie ,in pădure.Zis şi făcut.Au adunat marfă multă şi bună:gândăcei,musculiţe,viermişori,alune şi multe alte bunătăţi.Şi cum afacerea era grozavă,într-o săptamână au vândut tot,tot,aşa că nu mai aveau ce vinde.
S-au hotărât atunci să pună tot ştigul la bătaie,au mai împrumutat nişte bani şi de la oameni şi au plecat la târg să cumpere marfă.La înapoiere i-a prins o ploaie zdravănă şi ajungând la o apă n-au mai putut-o trece.
Pe acolo,însă ,tocmai trecea o raţă .Iepurele i-a spus:
-Cât ceri ca să ne treci apa cu tot cu marfa asta pe care o aducem de la târg?
-Doi lei!Că vă văd înstăriţi..!le-a răspuns raţa.
Doi lei ,pe vremea aceea erau bani,nu glumă!
Au încărcat totul pe spinarea raţei şi au pornit.Dar pe la mijlocul bălţii,huştiuluc!raţa a scăpat marfa în apă.Şi era cât pe-aci să se înece şi ei.
Uzi leoarcă şi amărâţi,cei trei negustori au ajuns la mal.Erau acum săraci şi datori cu bani la oameni.
        De atunci iepurele o ia la fugă când vede omul,ca să nu-i ceară banii.
        Liliacul zboară numai noaptea.
        Ariciul se face ghem de ruşine.
Iar raţa,când înoată,bagă capul în apă şi caută marfa pierdută.