Pantofii , norocul si casatoria reprezinta o asociere straveche, datand inca din antichitate.In traditiile de nunta din Roma antica se spunea ca nu este bine ca o fata sa se marite desculta , pentru a nu fi urmarita de-a lungul casatoriei ei de nenoroc.
In traditiile occidentale de nunta s-a pastrat obiceiul de a se arunca cu pantofi vechi dupa proaspatul cuplu casatorit atunci cand acesta pleaca in luna de miere.Daca vreun pantof il atinge pe unul dintre membrii cuplului , se spune ca acesta este un semn de noroc.De asemeni, se obisnuieste sa se atarne siruri de pantofi vechi in spatele trasurii sau masinii cu care tinerii casatoriti pleaca in voiajul de nunta.
Se spune ca aceste ritualuri provin din practica straveche de a se fura mireasa , aruncarea pantofilor semnaland ca ea nu va putea fi rapita din casa parinteasca fara nici un fel lupta.Intr-o explicatie alternativa , pantofii reprezinta transferul autoritatii asupra femeii de la tata catre sot.Chiar si in Biblie , se arata ca schimbarea stapanirii peste o fata se facea prin intermediul inmanarii unei sandale (Ruth 4:7).La nuntile anglo-saxone era obiceiul ca tatal miresei sa dea un pantof de-al acesteia mirelui , care atingea apoi cu el capul alesei sale.
Se considera ca este un semn norocos ca mama mirelui sa arunce cu un pantof in mireasa in momentul in care tinerii casatoriti plecau la petrecerea de nunta , in acest fel garantandu-se ca soacra mare si mireasa vor trai in armonie , ca niste bune prietene.
La fel ca si in cazul buchetului de nunta , exista obiceiul ca o domnisoara de onoare sau mireasa sa arunce un pantof al acesteia din urma in mijlocul multimii de invitati , prezicandu-se ca cel /cea care il va prinde va urma sa se casatoreasca cat de curand.Intr-un ritual asemanator, domnisoarele de onoare sau prietenele nemaritate ale miresei isi asezau semnaturile pe talpa unui pantof al acesteia , numele ramas intreg dupa nunta anuntand urmatoarea fata ce avea sa se casatoreasca.
In mod traditional , in vestul Europei miresele purtau jartiere (semnificand siguranta sau stabilitatea casatoriei) , o bijuterie de familie , de obicei , o brosa , insemnand inocenta si pastrarea legaturii cu familia , si catarame de argint la pantofi (un semn de prosperitate).Toate acestea erau talismane norocoase avand darul de a alunga spiritele rele.
Intr-o alta traditie mireasa trebuie sa isi puna un banut de aur intr-unul din pantofi .Superstitia spune ca daca o fata isi incepe viata de maritis calcand pe aur , ea se va bucura de prosperitate in familie toata viata.In alte variante, mireasa isi pune in pantof un trifoi cu patru foi sau chiar bani.
Nu este de recomandat ca mireasa sa poarte pantofi aplicati sau sandale , astfel incat sa i se vada degetele, intrucat isi poate pierde norocul printre degete.
Daca o pisica din casa manca din pantofii miresei in decurs de o saptamana inainte de nunta , se considera ca acesta este un semn norocos.
Nu este bine ca mireasa sa isi schimbe pantofii in ziua sau in noaptea nuntii , pentru a nu-si schimba mai apoi si barbatul.
Daca mireasa mai poarta vreodata pantofii de la nunta , se zice ca risca sa se marite a doua oara.
La fel ca si in cazul rochiei de mireasa, se spune ca este bine ca mirii sa poarte pantofii vechi ai unui cuplu de mult casatorit dar care continua sa fie legat de iubire si intelegere.
Care dintre miri il calca primul pe celalt pe pantof / picior dupa cununia religioasa este cel / cea care va stapani in casa.
La nuntile din Franta medievala, era obiceiul ca mirele sa isi aseze pantoful peste piciorul miresei in decursul ceremoniei de casatorie.In secolul XVI , proaspetii casatoriti trebuiau sa stea dezbracati in afara bisericii , mirele sarutand degetul mare de la piciorul stang al miresei.
In Finlanda , ginerele nu putea intra in dormitorul miresei pana cand nu ii daruia soacrei sale o pereche noua de pantofi.Avand in vedere ca in Evul Mediu pantofii erau foarte scumpi, poate ca aceasta traditie nu este atat de ciudata precum pare.
Mirii si miresele din Wales primeau cadou o pereche de incaltari (de obicei , saboti) legate intre ele cu un lant si cioplite dintr-o singura bucata de lemn.Pentru ca tinerii casatoriti sa nu duca lipsa de nimic si sa fie uniti mereu prin dragoste , intr-unul din pantofi se punea zahar, iar in celalalt carbune.
In regiunea deluroasa a Scotiei , se spunea ca pantoful stang al mirelui nu trebuie sa aiba nici catarama nici siret , pentru a le impiedica pe vrajitoare sa ii fure , in noaptea nuntii , barbatia necesara deflorarii.
La fel ca si in povestea "Cenusaresei" , in Italia se obisnuia ca pantofii miresei sa fie incercati de catre toate invitatele la nunta , in vreme ce in Ungaria mirele trebuia sa faca un toast si sa bea dintr-unul din pantofii miresei.
In cadrul ceremoniilor de nunta ale indienilor incasi din Peru , cuplul era considerat casatorit abia dupa ce partenerii isi schimbau intre ei incaltamintea.
In China , pantofii rosii ai miresei erau aruncati de pe un acoperis astfel incat sa se asigure fericirea nepieritoare a noii familii.
Copyright © godessdiana88 . 2011
Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :
Toasturi de nunta | Urari si felicitari de nunta
Voalul de mireasa in superstitii , traditii si obiceiuri
De ce mireasa plange in ziua nuntii ?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment