Nastratin avea un vecin tare sacaitor.Daca l-ai fi cautat din nu stiu ce pricini,el ti-ar fi cerut sa-l imprumuti tot timpul cu ceva.Si desi se jura,pe toti sfintii ca-ti va aduce numaidecat obiectul imprumutat,treceau zilele cu duiumul,pana ce ,cu chiu cu vai ,ti-ai fi redobandit bunul.
Intr-o dimineata iar a venit vecinul:
-Da-mi te rog cu imprumut franghia de rufe,Nastratin.Pana la pranz ti-o aduc,zau!Doar cateva ceasuri imi trebuie!
-Ce pacat!Nuu pot!i-a raspuns Nastratin.Nevasta-mea a intins pe ea fara sa ma intrebe ,faina la uscat!
-Ce scorneala nerusinata!se manie vecinul.Unde ai mai vazut sa se intinda faina pe franghie,la uscat?
-Ascuta-ma fratioare,pe mine.Cand nu te indeamna inima sa imprumuti franghia,asa de bine se intinde faina pe ea,cum nici nu visezi!!ii scurta vorba Nastratin.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment