Verigheta in superstitii si traditii

Simbol consacrat al uniunii dintr-un cuplu , verigheta a dat prilejul izvodirii a numeroase superstitii , obiceiuri , ritualuri magice si interpretari divinatorii.Potrivit traditiei , inelul de cununie se poarta pe degetul inelar, cel de-al patrulea deget al mainii stangi, o superstitie provenind din antichitate , cand se spunea ca de la acest deget porneste o vena a dragostei ("vena amoris") ce duce direct catre inima.Intr-un alt obicei, rar intalnit in Romania , verigheta isi are locul pe cel de-al patrulea deget al mainii drepte, considerandu-se ca primele trei degete (incluzand policarul) sunt reprezentari pure ale Sfintei Treimi.



In Roma antica , inelele de aur simbolizau eternitatea, dragostea nepieritoare si loialitatea in casatorie.Inele de cununie romane erau faurite sub forma a doua maini inclestate una de cealalta.Pe de alta parte, unele femei purtau inele de casatorie pe care era gravata o cheie, astfel incat sa aiba puterea de a deschide inima sotilor lor.



Prezenta mai ales in ceremoniile de nunta occidentale , verigheta avea o atat de mare importanta incat pierderea sau ruperea ei reprezenta un semn rau , prevestind esecul casatoriei , moartea sotului sau pierderea afectiunii acestuia.Exista credinta ca aduce ghinion sa iti mai scoti verigheta odata ce ti-a fost pusa pe deget in biserica .Daca inelul de cununie cadea pe pamant sau aluneca in mod accidental de pe deget , se spunea ca sotul trebuie sa ia o alta , astfel incat sa sa impiedice insinuarea fortelor raului in viata sa.In unele regiuni, se putea scoate verigheta de pe deget dupa nasterea primului copil, dar in nici un caz inainte de acest eveniment.



Regula stricta de a nu iti extrage de pe deget inelul de cununie nu era respectata intru totul in trecut , verigheta fiind folosita adeseori in ghicit , farmece de dragoste si de sanatate , fara a se presupune ca ar avea astfel vreun efect malefic.De altfel, intr-o superstitie din Marea Britanie, se recomanda ca verigheta sa fie scoasa de pe deget numai in cazul cand cineva trebuie sa se lupte cu o vrajitoare.

Extrema saracie putea sili un tanar cuplu sa se casatoreasca cu verighete imprumutate , ce trebuiau , desigur, sa fie returnate dupa oficierea nuntii.In secolul XIX , in unele parohii din vestul Europei exista obiceiul ca preotul sa aiba intotdeuna o pereche de verighete in biserica , pentru a le da cu imprumut cu ocazia nuntii unor tineri lipsit de mari posibilitati financiare.Cu toate acestea , in zilele noastre se spune ca nu este deloc bine sa porti verigheta altuia.



Caderea verighetei in timpul slujbei de cununie era considerata a fi un semn foarte rau.Acela dintre miri care scapa inelul pe jos era vazut ca cel dintai partener al cuplului destinat sa moara.In acelasi timp, daca se intampla ca verigheta sa cada, ea nu trebuia sa fie luata de pe jos cu nici un pret de nici unul dintre miri.

Se spune ca inele de cununie cumparate intr-o zi de vineri sunt de rau augur, neputand aduce decat ghinion.

O verigheta stramta poate fi semnul unei viitoare gelozii excesive , in timp ce una prea larga pare a prevesti o despartire ori o casatorie lipsita de loialitate si afectiune .

Pentru a-si asigura suprematia in viitoarea casa , unele femei recurg , in ziua nuntii lor , la o metoda oarecum inedita. Ele isi privesc mirele prin cercul verighetei si murmura urmatoarele cuvinte : "Asa cum nu imi iesi acum din ochi, asa sa nu-mi iesi din cuvant vreodata".

Inelul de logodna este uneori inlocuit cu verigheta , aceasta fiind purtata astfel si inaintea de casatorie.In acest caz, verigheta este amplasata pe cel de-al patrulea deget al mainii drepte, iar la nunta este schimbata pe inelarul mainii stangi.



Multe superstitii asociate cu inelul de cununie provin , in occident , din obiceiul romano-catolic al primirii binecuvantarii preotului.Astfel in Irlanda , dar si in Anglia , verigheta frecata peste un neg sau o rana avea darul de a aduce vindecarea.Un alt tratament irlandez traditional consta in inteparea unui neg cu un spin de agris care trebuia trecut printr-un inel de cununie.



Traditionalul tort de nunta nu avea , se pare, cum sa nu fie conectat , impreuna cu verigheta , in practici divinatorii.Domnisoarele de onoare sau fetele necasatorite obisnuiau sa treaca bucatele din tortul de nunta prin verigheta miresei de noua ori , acestea farame vrajite fiind asezate apoi sub perna , pentru ca tinerele femei sa isi poata visa barbatul sortit.

Intr-un alt ritual magic , verigheta era introdusa intr-un tort in timp ce acesta era preparat .Atunci cand se taia tortul de nunta , persoana care nimerea felia continand inelul era binecuvantata de noroc in cursul respectivului an , putandu-se astepta la intalnirea sufletului pereche si la o nunta fericita.

In mod asemanator, in Anglia , se strecura verigheta intr-o bautura groasa si fierbinte , alcatuita din lapte , vin si mirodenii , norocosul sau norocoasa care se nimerea sa aiba in pahar inelul fiind cea dintai persoana din acel anturaj ce urma sa se casatoreasca.

Un alt obicei englezesc consta din inglobarea unei verighete si a unei mici monede intr-o prajitura .Inainte ca nuntasii sa se retraga spre casele lor , prajitura este rupta in bucati si impartita femeilor nemaritate.Acea dintre ele care gasea inelul in portia sa urma sa se casatoreasca in curand, in vreme ce aceea ce descoperea banutul era , pare-se, sortita unei morti premature sau unei vieti de fata batrana.



O binecunoscuta practica magica sau babeasca este ghicirea sexului unui copil nenascut prin atarnarea unei inel de cununie deasupra burtii unei femei gravide.Verigheta trebuia sa fie suspendata de un fir de par al femeii sau de o ata.Daca inelul se rotea in sensul acelor de ceasornic , era de asteptat sa se dea nastere unui baiat , iar daca se invartea in sens invers, nou nascutul nu putea fi, desigur, decat o fetita.



Visul unei verighete reprezinta , se spune , dragostea atotcuprinzatoare si eterna.Atunci cand o femeie isi vede in vis verigheta sub o aparenta foarte stralucitoare , inseamna ca ea va fi ferita de necazuri si infidelitate in casatorie.Daca inelul este visat deteriorat ori ca fiind pierdut , se anunta durere si probleme in casnicie, sau chiar o despartire ori un divort.

Daca nu esti casatorit si visezi un inel de cununie , inseamna ca actuala ta relatie de cuplu a ajuns la un nivel superior.

In cazul cand iti visezi verigheta in mana unui prieten sau a altei persoane , acest lucru poate semnifica ca te-ai abatut usor de la juramintele casatoriei sau ca esti stapanit de ispita de a fi infidel.







Copyright © godessdiana88 . 2011



Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :



Inelul de logodna in superstitii si traditii



Semnificatia degetelor mainii si inelele potrivite acestora



Inelul prieteniei si inelul Claddagh

Inelul de logodna in superstitii si traditii

Daruirea inelului de logodna reprezinta un ceremonial foarte important in traditia occidentala , un semn al fagaduintei de iubire facute unul celuilalt de catre viitori miri dar si un insemn al faptului ca o femeie sau un barbat este deja angajat(a) intr-o relatie serioasa.In prezent , se obisnuieste ca partenerii dintr-un cuplu sa aleaga impreuna inelul de logodna, cu exceptia cazului cand barbatul doreste sa ii daruiasca fetei un vechi inel de familie.Atunci cand nu se cumpara doua inele de logodna , cate unul pentru fiecare dintre parteneri , ci doar unul destinat viitoarei mirese , unele femei ii fac un dar alesului lor in schimbul acestuia , sub forma unui alt inel sau lant din aur.Uneori , are loc o petrecere de logodna speciala , inelul fiind purtat de catre fericita aleasa numai dupa ce se face un anunt oficial al logodnei.In alte cazuri , comunicarea logodnei are loc sub forma unei surprize cu ocazia unei petreceri organizate de catre parintii viitorului mire.Desigur , nu este exclusa si varianta unei cereri romantice in casatorie, eventual in cadrul unei cine romatice in doi.

Traditia inelelor de logodna a fost initiata de catre papa Nicolae I , in anul 860 d.Chr.In secolul VI d.Chr. in Europa occidentala era ilegal ca un barbat sa isi "fure" viitoarea mireasa din casa parintilor ei , el trebuind sa ajunga la o intelegere sigilata cu tatal fetei dorite.Acest "contract" nu implica insa in nici un fel vreun inel.In unele tari , se obisnuia ca logodna sa fie initiata de catre un barbat prin daruirea unei perechi de manusi iubitei sale.Daca fata purta manusile la slujba de duminica de la biserica , insemna ca ea accepta cererea in casatorie.

In vremurile barbare , rapirea unei femei de catre un barbat , cu ajutorul acolitilor sau razboinicilor sai , reprezenta un mod de a se asigura ca va avea sotia pe care si-o dorea , o ilustrare literala a luptei pentru persoana iubita.Mai tarziu, casatoria prin rapire a fost inlocuita de cea prin cumparare , mireasa fiind "negociata" pentru pamant , pozitie sociala sau aliante politice.In acest caz , inelul de logodna servea ca o garantie materiala a infapturii nuntii.S-ar spune ca , tocmai de aceea , acceptarea unui mariaj de catre o femeie era marcata de un inel de logodna de o mare valoare.De fapt, Papa Nicolae I a insistat ca acest inel sa fie din aur , ca un simbol al sacrifiului financiar al barbatului ce urma sa se casatoreasca.Odata cu anii , inele de logodna au fost impodobite cu rubine, diamante si diferite pietre pretioase si semipretioase (de obicei, geme corespunzatoare zilei de nastere sau zodiei miresei).Diamantele, introduse de venetieni pe inelul de logodna in secolul XV , au ramas foarte populare pana in zilele noastre.Se spune ca o casatorie trebuie sa fie la fel de rezistenta si puternica ca si un diamant.Potrivit superstitiei , luminile reflectate de fatetele diamantului au darul de a apara contra spiritelor rele , geloase pe fericirea si dragostea cuplului .Totodata , puritatea si stralucirea diamantului erau considerate de catre venetienii din Evul Mediu a origina din chiar flacarile dragostei.

Cercul nesfarsit al inelului de logodna simbolizeaza eternitatea , timpul fara inceput si sfarsit.Se pare ca aceasta traditie deriva din obiceiurile tribale de demult , cand se foloseau coronite de iarba pentru decorarea gleznelor si incheieturilor mainilor miresei.


Inelul de logodna este pretuit nu numai datorita valorii sale materiale si sentimentale, dar si ca urmare a superstitiei conform careia pierderea lui este un semn de ghinion.

Intr-o alta credinta se spune ca inelul de logodna nu trebuie niciodata scos cu totul de pe degetul miresei.Inelul poate fi mutat de pe inelarul unei maini pe cel al celeilalte maini prin asezarea buricelor celor doua degete cap la cap si trecerea lui continua de pe un deget pe altul.

Se zice ca daca o femeie ii da voie unei alteia sa ii incerce inelul de logodna , aceasta ii va fura logodnicul.

Eticheta stabileste ca femeia trebuie sa inapoieze inelul in cazul ruperii logodnei.Un lucru intarit de altfel si de credinta ca daca acel inel este purtat in continuare dupa destramarea logodnei , el provoaca femeii vise ingrozitoare , ori este blestemata de fostul partener sau il va simti pe acesta ori de cate ori va imbratisa un alt barbat.


Inelul de logodna se poarta pe cel de-al patrulea deget al mainii stangi intrucat , potrivit unei superstitii stravechi , vena din acel deget se indreapta direct catre inima.

Cunpararea inelelor de logodna in acelasi timp cu verighetele aduce ghinion , la fel ca si purtarea verighetei inaintea nuntii.

Intr-o alta superstitie , se zice ca atunci cand mirele soseste sa ia mireasa de acasa , aceasta trebuie sa il priveasca , pe furis , prin inelul de logodna .Felul in care il vede cu aceasta ocazie va fi asemeni aceluia in care il va avea alaturi toata viata : suparat si incruntat ori vesel si bine dispus.

Distrugerea sau stricarea unui inel de logodna este un semn cat de poate de rau , in acest fel prevestindu-se moartea unuia dintre parteneri sau chiar a amandorura.

Inelele celtice de logodna originare erau confectionate din par.Mirele si mireasa isi impleteau suvitele de par sub forma unor inele ce erau daruite reciproc ca semn al legamantului lor de a se casatori.Inelul Claddagh este considerat a fi inelul de logodna traditional al irlandezilor.Odinioara , el era alcatuit din trei piese .Una dintre ele era data miresei , o alta era tinuta de catre viitorul mire , iar cea de-a treia era incredintata martorului de la ceremonia logodnei.La oficierea casatoriei , cele trei parti erau reunite pe degetul miresei.Un obicei cat se poate de frumos si de sugestiv , nu-i asa ?


Copyright © godessdiana88@ .2011

Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :

De ce mireasa plange in ziua nuntii ?

Nunta in citate, aforisme, maxime , proverbe

Ritualul daruirii trandafirului

Nunta in citate, aforisme, maxime , proverbe