Inelul de logodna in superstitii si traditii

Daruirea inelului de logodna reprezinta un ceremonial foarte important in traditia occidentala , un semn al fagaduintei de iubire facute unul celuilalt de catre viitori miri dar si un insemn al faptului ca o femeie sau un barbat este deja angajat(a) intr-o relatie serioasa.In prezent , se obisnuieste ca partenerii dintr-un cuplu sa aleaga impreuna inelul de logodna, cu exceptia cazului cand barbatul doreste sa ii daruiasca fetei un vechi inel de familie.Atunci cand nu se cumpara doua inele de logodna , cate unul pentru fiecare dintre parteneri , ci doar unul destinat viitoarei mirese , unele femei ii fac un dar alesului lor in schimbul acestuia , sub forma unui alt inel sau lant din aur.Uneori , are loc o petrecere de logodna speciala , inelul fiind purtat de catre fericita aleasa numai dupa ce se face un anunt oficial al logodnei.In alte cazuri , comunicarea logodnei are loc sub forma unei surprize cu ocazia unei petreceri organizate de catre parintii viitorului mire.Desigur , nu este exclusa si varianta unei cereri romantice in casatorie, eventual in cadrul unei cine romatice in doi.

Traditia inelelor de logodna a fost initiata de catre papa Nicolae I , in anul 860 d.Chr.In secolul VI d.Chr. in Europa occidentala era ilegal ca un barbat sa isi "fure" viitoarea mireasa din casa parintilor ei , el trebuind sa ajunga la o intelegere sigilata cu tatal fetei dorite.Acest "contract" nu implica insa in nici un fel vreun inel.In unele tari , se obisnuia ca logodna sa fie initiata de catre un barbat prin daruirea unei perechi de manusi iubitei sale.Daca fata purta manusile la slujba de duminica de la biserica , insemna ca ea accepta cererea in casatorie.

In vremurile barbare , rapirea unei femei de catre un barbat , cu ajutorul acolitilor sau razboinicilor sai , reprezenta un mod de a se asigura ca va avea sotia pe care si-o dorea , o ilustrare literala a luptei pentru persoana iubita.Mai tarziu, casatoria prin rapire a fost inlocuita de cea prin cumparare , mireasa fiind "negociata" pentru pamant , pozitie sociala sau aliante politice.In acest caz , inelul de logodna servea ca o garantie materiala a infapturii nuntii.S-ar spune ca , tocmai de aceea , acceptarea unui mariaj de catre o femeie era marcata de un inel de logodna de o mare valoare.De fapt, Papa Nicolae I a insistat ca acest inel sa fie din aur , ca un simbol al sacrifiului financiar al barbatului ce urma sa se casatoreasca.Odata cu anii , inele de logodna au fost impodobite cu rubine, diamante si diferite pietre pretioase si semipretioase (de obicei, geme corespunzatoare zilei de nastere sau zodiei miresei).Diamantele, introduse de venetieni pe inelul de logodna in secolul XV , au ramas foarte populare pana in zilele noastre.Se spune ca o casatorie trebuie sa fie la fel de rezistenta si puternica ca si un diamant.Potrivit superstitiei , luminile reflectate de fatetele diamantului au darul de a apara contra spiritelor rele , geloase pe fericirea si dragostea cuplului .Totodata , puritatea si stralucirea diamantului erau considerate de catre venetienii din Evul Mediu a origina din chiar flacarile dragostei.

Cercul nesfarsit al inelului de logodna simbolizeaza eternitatea , timpul fara inceput si sfarsit.Se pare ca aceasta traditie deriva din obiceiurile tribale de demult , cand se foloseau coronite de iarba pentru decorarea gleznelor si incheieturilor mainilor miresei.


Inelul de logodna este pretuit nu numai datorita valorii sale materiale si sentimentale, dar si ca urmare a superstitiei conform careia pierderea lui este un semn de ghinion.

Intr-o alta credinta se spune ca inelul de logodna nu trebuie niciodata scos cu totul de pe degetul miresei.Inelul poate fi mutat de pe inelarul unei maini pe cel al celeilalte maini prin asezarea buricelor celor doua degete cap la cap si trecerea lui continua de pe un deget pe altul.

Se zice ca daca o femeie ii da voie unei alteia sa ii incerce inelul de logodna , aceasta ii va fura logodnicul.

Eticheta stabileste ca femeia trebuie sa inapoieze inelul in cazul ruperii logodnei.Un lucru intarit de altfel si de credinta ca daca acel inel este purtat in continuare dupa destramarea logodnei , el provoaca femeii vise ingrozitoare , ori este blestemata de fostul partener sau il va simti pe acesta ori de cate ori va imbratisa un alt barbat.


Inelul de logodna se poarta pe cel de-al patrulea deget al mainii stangi intrucat , potrivit unei superstitii stravechi , vena din acel deget se indreapta direct catre inima.

Cunpararea inelelor de logodna in acelasi timp cu verighetele aduce ghinion , la fel ca si purtarea verighetei inaintea nuntii.

Intr-o alta superstitie , se zice ca atunci cand mirele soseste sa ia mireasa de acasa , aceasta trebuie sa il priveasca , pe furis , prin inelul de logodna .Felul in care il vede cu aceasta ocazie va fi asemeni aceluia in care il va avea alaturi toata viata : suparat si incruntat ori vesel si bine dispus.

Distrugerea sau stricarea unui inel de logodna este un semn cat de poate de rau , in acest fel prevestindu-se moartea unuia dintre parteneri sau chiar a amandorura.

Inelele celtice de logodna originare erau confectionate din par.Mirele si mireasa isi impleteau suvitele de par sub forma unor inele ce erau daruite reciproc ca semn al legamantului lor de a se casatori.Inelul Claddagh este considerat a fi inelul de logodna traditional al irlandezilor.Odinioara , el era alcatuit din trei piese .Una dintre ele era data miresei , o alta era tinuta de catre viitorul mire , iar cea de-a treia era incredintata martorului de la ceremonia logodnei.La oficierea casatoriei , cele trei parti erau reunite pe degetul miresei.Un obicei cat se poate de frumos si de sugestiv , nu-i asa ?


Copyright © godessdiana88@ .2011

Articole din acelasi domeniu in blogul "Diana , zeita dorintelor tale secrete" :

De ce mireasa plange in ziua nuntii ?

Nunta in citate, aforisme, maxime , proverbe

Ritualul daruirii trandafirului

Nunta in citate, aforisme, maxime , proverbe