Cu mult , mult timp in urma , atunci cand inca mai existau zane si vrajitoare bune , traia in China un mare imparat care locuia in cel mai frumos palat vazut vreodata pe pamant , construit cu totul si cu totul din cristal.In jurul palatului se gasea cea mai frumoasa gradina din lume , iar dincolo de aceasta se afla o padure cuprinzand cei mai inalti copaci de pe pamant , si dincolo de aceasta padure se gasea un codru adanc si des.In acest codru secular isi avea cuibul o micuta privighetoare.Aceasta maiastra pasare canta atat de frumos incat oricine o auzea nu putea sa se laude ca ar fi vazut sau ascultat un lucru mai minunat.Oameni de pe tot globul veneau sa admire palatul de cristal , gradina nemaivazuta care il inconjura si padurea cu copaci uriasi.Atunci cand se intorceau acasa , acesti oameni scriau carti groase despre tot ceea ce vazusera , dar cu totii, fara nici o exceptie , marturiseau ca "Privighetoarea era deasupra tuturor celorlalte minunatii din China".
In cele din urma , s-a intamplat ca imparatul sa dea peste una din aceste carti si a trimis imediat dupa sambelanul sau.
"Cine este Privighetoarea ?" , a intrebat imparatul."Eu de ce nu am auzit-o vreodata cantand ?"
Sambelanul , un personaj foarte important in palat , i-a raspuns :" Nu cred sa existe o astfel de persoana.Nu am auzit niciodata de numele acesta."
"In cartea asta se spune ca exista o Privighetoare " , ii zise imparatul."Iti poruncesc sa imi aduci aceasta Privighetoare pentru a-mi canta in seara asta !"
Sambelanul a iesit din camera imparatului si a inceput sa ii intrebe pe toti nobilii si inaltele doamne , ba chiar si pe servitori , unde anume putea fi gasita Privighetoarea.Nimeni dintre ei nu auzise insa vreodata de dansa.Asa ca sambelanul a facut cale intoarsa la stapanul sau si i-a spus "Nu exista nimeni cu numele de Privighetoare."
Imparatul , insa, maniat la culme , i-a raspuns :"In cartea asta scrie ca Privighetoarea exista si daca nu mi-o vei aduce sa imi cante in seara asta voi calca in picioare toata curtea, imediat dupa ce voi cina."
Sambelanul , desigur , nu isi dorea sa fie calcat in picioare , astfel incat a alergat inapoi in palat si a intrebat despre Privighetoare pe oricine ii iesea in cale.Dupa multe cautari , o fetita care lucra ca ajutoare in bucatarie i-a dat , in sfarsit , un raspuns :"Ah, dar eu o cunosc foarte bine pe Privighetoare.In fiecare seara , atunci cand plec sa duc ramasite de-ale mancarii din bucatarie mamei mele , care locuieste in codrul de dincolo de padurea inalta , aud cantecul Privighetorii."
Sambelanul i-a cerut , atunci, micutei bucatarese sa il conduca catre salasul Privighetorii.Zis si facut.Fetita a luat-o inainte, urmata de sambelan , dar si de nobili si inaltele lor doamne.Dupa ce au mers o bucata de drum , ei au auzit mugetul unei vaci.
"Vai" , au exclamat nobilii si inaltele lor doamne , "aceasta trebuie sa fie Privighetoarea ! Ce voce profunda pentru o creatura atat de mica !"
"Oh, nu , " le-a raspuns fetita , "aceasta nu este decat o vaca care mugeste".
Putin mai departe , cand treceau pe langa o balta , s-au facut auzite oracaiturile voioase ale unor unor broaste .
"Desigur aceasta este Privighetoarea" , au zis nobilii si inaltele lor doamne , " vai , vocea aceasta suna intr-adevar precum clopotele unei biserici!"
"Oh nu " , le-a spus fetita , "nu sunt decat niste broaste care oracaie".
In cele din urma , intreg alaiul a ajuns in codrul in care traia Privighetoarea."Ssst !" , a soptit fetita , " va incepe curand sa cante".Si , intr-adevar, in cateva clipe Privighetoarea si -a inceput concertul.Ea a cantat atat de frumos incat oricine ar fi putut jura ca n-a auzit vreodata ceva mai minunat.
“Vai , vai” , au spus curtenii , “suna foarte placut ;chiar este in stare acea micuta pasare cenusie sa scoata toate aceste sunete ? Penele ei sunt atat de lipsite de stralucire de parca i-ar fi disparut orice culoare datorita fricii fata de noi.”
Sambelanul i-a cerut micutei privighetori sa vina la palat si sa cante pentru imparat. Privighetoarea i- a raspuns , insa, ca ea poate canta cu o mai mare frumusete numai atunci cand este in mijlocul padurii ei .Dar , pentru ca era plina de bunatate si atentie fata de cei din jurul ei ,ea a mers , in cele din urma , impreuna cu curtenii si sambelanul , la palat.
In acea seara palatul a fost impodobit cu cele mai frumoase flori pe care si le poate imagina cineva , si cu o multime de clopotele din argint , care clincheteau atunci cand le atingea vantul , si cu sute si sute de lumanari, care straluceau precum minuscule stele.In marea sala a palatului fusese adusa pentru privighetoare o crenguta din aur , asezata chiar langa tronul imparatului.
Cand toata lumea s-a adunat in marea sala , imparatul i-a cerut privighetorii sa cante.Mica pasare si-a umplut pieptul cu aer si si-a inceput concertul.Ea a cantat atat de frumos incat ochii imparatului s-au umplut cu lacrimi.Si, dupa cum se stie, imparatii nu isi permit prea usor sa planga.Asa ca el i-a cerut privighetorii sa cante inca o data , iar cu acest prilej , cantecul ei a fost atat de minunat incat lacrimile nu numai ca au umplut ochii imparatului , ci au curs suvoaie pe obrajii lui.A fost un succes extraordinar.Toti cei de fata au rugat-o pe privighetoare sa cante odata , si inca odata , pana cand imparatul a spus ca privighetorii trebuie sa i se acorde titlul de “Cantareata sefa a curtii”.Urma sa i se dea o crenguta de aur chiar langa patul imparatului , o colivie cu totul si cu totul din aur si i se permitea sa plece din palat de doua ori pe zi.De asemenea , 12 servitori trebuiau sa aiba grija de ea , si sa o insoteasca atunci cand parasea palatul , fiecare din cei 12 servitori trebuind sa tina cate un capat al unei franghii de matase care sa fie legata de unul din picioarele bietei privighetori.Dupa cum se vede, nu era prea distractiv pentru ea sa iasa in lume.
Multa , multa vreme a cantat privighetoarea imparatului si curtii sale , iar cantecul ei era atat de admirat incat toate nobilele doamne incercau sa o imite ; ele isi turnau apa in gura si apoi scoteau mici sunete precum : “ glu-glu-glu”. Atunci cand curtenii se intalneau prin salile palatului , ei obisnuiau acum sa se salute in felul urmatorul : unul din ei spunea “pri” , iar celalalt ii raspundea “vighetoare”.
Intr-una din zile , imparatul a primit o multime de pachete cu daruri , pe unul din ele fiind scris “Privighetoarea”.Inauntrul acestui colet era o pasare artificiala , aratand asemanator cu o privighetoare , dar facuta din aur , argint , rubine , smaralde si diamante.Avea si o cheita , care atunci cand era invartita facea sa se auda o melodie de vals si , in acelasi timp, facea ca pasarea mecanica sa isi miste in sus si in jos micuta ei coada.Toti curtenii erau incantati de muzica cantata de noua privighetoare.Ei au invartit cheita o data si inca o data , ascultand aceeasi melodie de 33 de ori la rand , fara a se satura de ea .Ar fi pus-o sa cante si a treizecisipatra oara , dar imparatul i-a oprit , spunandu-le :”Acum vreau sa ascult adevarata privighetoare”.
Atunci , insa , cand au cautat-o pe micuta , reala privighetoare , nu au reusit sa ii dea de urma ! Vazand ca toata lumea era ocupata sa asculte pasarea mecanica , ea profitase de aceasta sansa si zburase pe fereastra inapoi in padurea ei draga.
“Ce pasare rea , nerecunoscatoare !” , au ocarat-o lorzii si nobilele lor doamne.”Oricum , nu conteaza , noua privighetoare este la fel de buna ca si ea !”
Asa s-a facut ca privighetoarea mecanica a primit crenguta de aur a adevaratei privighetori , iar imparatul , in fiecare noapte , ii invartea cheita si asculta acordurile valsului cantat de ea.Oamenilor de la curte le placea mai mult noua pasare pentru ca puteau sa ii imite prin fluieraturi cantecul , lucru care nu era posibil cu adevarata privighetoare.
Cam dupa un an de la sosirea pasarii mecanice , in timp ce imparatul ii asculta melodia de vals , s-a auzit deodata un zbarnait si un bazait inlauntrul privighetorii , si muzica s-a oprit.Imparatul a trimis indata dupa doctorul sau , dar acesta n-a fost in stare sa faca nimic.L-a adus apoi pe ceasornicar , dar dupa ce a surubarit pe ici-colo, a zis si el ca nu este in stare sa repare mecanismul privighetorii.Nu se mai putea face nimic.Singurul lucru posibil era sa ca pasarea mecanica sa fie peticita cat de cat ca sa cante o data pe an , dar chiar si atunci cantecul i se auzea tremurat si sovaitor.Cu toate acestea , imparatul a continuat sa tina privighetoarea mecanica pe crenguta din aur din camera lui.
Multa vreme a trecut dupa acestea , imparatul s-a imbolnavit foarte , foarte tare , atat de tare incat toata lumea se astepta sa moara.Atunci cand curtenii au fost siguri ca nu o mai duce mult , si-au ales un nou imparat si au continuat sa astepte ca cel vechi sa moara.Bietul imparat , cu tot trupul ca de gheata si palid la fata , zacea in marele sau pat , inconjurat cu draperii de catifea si lumanari inalte.Era singur-singurel , pentru ca totii curtenii se dusesera sa il felicite pe noul imparat , iar servitorii plecasera impreuna cu ei.
Trezit din somnul sau zbuciumat , imparatul a simtit o mare greutate pe piept.Si-a deschis ochii si a vazut ca de vina era Moartea , care se asezase pe inima lui.Moartea isi pusese pe cap coroana de aur a imparatului , purta intr-una din maini sceptrul sau de aur , iar in cealalta mana , steagul sau de matase.Astfel impopotonata , Moartea se uita la imparat cu uriasii ei ochi goi.
Camera era plina de umbre , fantome care , fiecare in parte, avea o alta fata. Oriunde isi indrepta privirea, imparatul dadea numai peste aceste fete. Unele in ele erau foarte , foarte urate , iar altele , frumoase si incantatoare. De fapt, aceste fete erau toate lucrurile , bune si rele , facute de imparat de-a lungul vietii .Pe masura ce le privea , fetele au inceput sa ii sopteasca.Ele ii spuneau : “ Iti amintesti de lucrul acesta ?” , “Dar fapta asta ti-o amintesti ?” Imparatul si-a adus aminte de atat de multe lucruri incat a inceput sa strige din toate puterile :” Hei , aduceti toba cea mare ! Faceti muzica sa cante tare , cat mai tare , ca sa nu mai aud aceste soapte ingrozitoare !”
Nu era , insa, nimeni prin preajma , care sa poata aduce toba.
Imparatul a inceput , apoi , sa strige :” Hei , tu , micuta privighetoare din aur , poti sa canti pentru mine ? Ti-am dat cadouri din aur si bijuterii si te-am tinut mereu langa mine ; ajuta-ma , te rog , acum !” Nu era , insa, nimeni prin apropiere , care sa invarta cheita pasarii mecanice , astfel incat aceasta nu putea , desigur , sa cante.
Inima imparatului se facea din ce in ce mai rece in locul pe care se asezase moartea , soaptele inspaimantatoare deveneau din ce in ce mai puternice , iar viata imparatului era aproape sfarsita.
Dintr-o data , prin fereastra deschisa s-a auzit un cantec senin , armonios.Cantecul era atat de dulce si de plin de forta incat soaptele au fost alungate pe data.Imparatul a simtit cum i se incalzeste inima si cum sangele incepe din nou sa ii curga prin trup.El a ascultat minunata muzica pana cand lacrimile au inceput sa ii curga pe obraz .Stia ca acest cantec era al adevaratei privighetori, care plecase de al el atunci cand sosise privighetoarea de aur.
Moartea asculta si ea muzica aceea fermecata , iar atunci cand imparatul s-a rugat pentru inca un cantec , Moartea , la randul ei , a spus :” Te rog , privighetoare , canta inca o data !”
“Daca iti cant inca o data , imi vei da coroana de aur a imparatului ?” , a intrebat micuta privighetoare.
“Da” , a raspuns moartea , si , in acest fel , privighetoarea a cumparat cu un cantec coroana imparatului.
“Ah , te rog , continua sa canti , micuta privighetoare” , s-a milogit apoi , din nou , Moartea.
“Imi vei da , pentru un alt cantec , sceptrul imparatului ? , a spus mica cenusie privighetoare.
“Da , ti-l voi da “ , i-a raspuns Moartea si , astfel , micuta privighetoare a cumparat sceptrul imparatului cu un alt cantec. Inca odata Moartea s-a rugat de privighetoare sa ii cante , si, cu acest prilej , privighetoarea a primit steagul de matase al imparatului.Apoi , maiastra pasare si-a continuat concertul , si a dat glas la o multime de cantece , atat de dulci si triste incat Moartea a inceput sa se gandeasca la gradina de langa biserica , locul ei preferat de odihna .Asa ca , in cele din urma , Moartea s-a ridicat de pe inima imparatului si si-a luat zborul pe fereastra catre gradina ei indragita.
Atunci cand Moartea s-a facut nevazuta , imparatul i-a spus micutei privighetoare :” Ah, draga privighetoare , m-ai salvat din ghearele Mortii ! Nu ma parasi inca o data.Stai impreuna cu mine , aseza-te pe crenguta de aur si canta-mi mereu !”
“Nu pot , draga imparate “ , i-a raspuns privighetoarea.”Eu cant cel mai bine atunci cand sunt libera ; nu pot trai in palat.Dar , in fiecare noapte cand vei fi singur , voi veni la fereastra , iti voi canta si iti voi povesti tot ce se intampla in imparatia ta : iti voi spune unde sunt oamenii sarmani pe care trebuie sa ii ajuti , si unde se ascund oamenii rai care trebuie sa fie pedepsiti.Cu o singura conditie , draga imparate : nu trebuie sa ii spui nimanui ca ai o micuta pasare care iti spune tot ce se intampla de-a lungul imparatiei tale.”
Dupa aceasta , privighetoarea si-a luat zborul , iar imparatul , care se simtea acum sanatos si puternic , s-a imbracat cu hainele sale regale si si-a cuprins intr-o mana sceptrul.Iar atunci cand curtenii au intrat in camera lui sa vada daca nu cumva murise, imparatul , cu sabia sa intr-o mana si cu sceptrul in cealalta , i-a intampinat spunandu-le cu tarie in glas :”Buna dimineata ! Si bine v-am regasit , curteni !”
Copyright © freelancergabe2@yahoo.com . 2009
No comments:
Post a Comment