Crezul fiecaruia

Consecinte si iar consecinte. Ce am face daca nu ar exista? Ce am face daca faptele noastre nu ar dicta viitorul? Ce am face daca orice miscare sau orice gand nu va avea consecinte in viitor?

Sa te iubesc acum? Sa te iubesc maine? Sa iti spun ca te iubesc de ieri? Sa te mint ca te iubesc?

Ce ai alege? Ce ai prefera? Ai alege un destin inghetat? Ai alege un destin aleatoriu?

Ai alege o iubire noua in locul celei vechi?

Ai vrea sa iti stie lumea durerea sufletului ranit? Ai vrea ca nimeni sa nu stie, nici el, nici ea?

Ai vrea sa tii in tine si sa poti scapa de ea? Ai vrea sa te chinuie durerea pentru ca tu consideri ca o meriti?

Crezi in stele? Crezi in destin?

Iti e dor de minunatie? Iti e dor de mine? Iti e dor de ea?

Ai vrea ca noaptea sa iti fie prieten? Ai vrea ca mainile sa iti fie reci si sa te stingi linistit?

Crezi ca odata cu moartea va veni ceva mai bun?

Totusi te consideri un las daca nu iei viata la tranta? Crezi ca menirea ta e sa te lupti?

Care crezi ca iti e scopul? Ai defapt unul? Crezi ca ti-a fost dat sau ca tu ti-l vei face?

Esti optimist? Crezi ca un lucru care trebuie sa se intample se va intampla? Crezi ca mai devreme sau mai tarziu totul va fi bine?

Traiesti cu speranta, cu optimism? Traiesti cu rautate si dispret pentru ceea ce te inconjoara?

Crezi ca merita sa astepti acel ceva pe care nici tu nu il poti defini? Ai vreo alta varianta oare?

Te sprijini de o creanga care da sa se rupa? Stai intr-un copac bine infipt in pamant?

Esti stabil? Te crezi in stare?

Da-ti drumul. Fa. Pleaca. Executa. Rupeti camasa, da jos textila, arunca copertina de pe tine si arunca-te in lume.

Nu iti place? Iarasi ajungem la intrebarile enuntate de mai sus?

Sa fie toata viata un ciclu? Sa fie niste evenimente ciclice?

Sa mai crezi in dragoste la prima vedere? Sau sa crezi ca dragostea dureaza intre 3 si 5 ani ?

Sa crezi defapt in dragoste? Poate in dragoste de dumnezeu. Ce o fi si acela?

Mai stie cineva ceva?

Cred ca daca toti am stii care e treaba cu noi si cu lumea asta am fi foarte linistiti.

O pastila ne poate vindeca. De tot oare? Niciodata. Rana ramane, desi pietrele se sparg si se stransforma in nisip.

Nisipul este luat de vant si dus spre soare.

Poate asa e si viata noastra. Suntem toti niste pietre si intr-un final ajungem un nisip purtat de vant care ar fi bine sa mearga spre soare.

Nu stiu ce iti doresti, nici eu nu stiu ce imi doresc, dar vreau sa inchid ochii linistit si sa imi dau seama ca nu am trait degeaba si am cunoscut oameni extraordinari, care sunt sigur ca imi vor cara sicriul pana la groapa si care din cand in cand vor aprinde o lumanare si isi vor aduce aminte: a fost om fain si a avut o viata plina, nu a trait degeaba.

Nu vreau sa traiesc degeaba, nu vreau ciclul obisnuit de stereotipie, vreau sa fiu altfel si cred ca am reusit.

Sunt eu cu mine. Tu cu tine. Si poate intr-un viitor: eu cu tine!