Capra si iada - Fabula de Alexandru Donici

Taranul intre vitisoare
Avea si o caprita.
El o numea fetita ,
Ii da adese taricioare
Si bine o tinea.
Ea insa un narav avea :
De cate ori taranul intra pe zi in casa ,
Caprita dupa dansul pe-o lavita sarea ,
Apoi si peste masa...
Stapanu-i sufereau ,
Caci astepta sa vada
Curand , pe langa capra , si o frumoasa iada
(Iar unde omul este pe cale de sporit
Oricare suferinta
O poarta , multumit ,
Vanand a lui dorinta.)
Nu dupa multa vreme ieduta se nascu.
De aldamas taranul la crasma petrecu .
Dar cand napoi se-ntoarse ,
Vazand cum sare iada de pe bordei pe casa ,
El a bufnit in ras ,
Si in proverb a zis :
-Caprita sare masa ,
Ieduta casa.

E prea adevarat ,
Ca vitiul din nascare
Nu e vindecat ,
Si a naturii lege isi are-a ei lucrare ,
Iar mie mie-mi place cand ,
Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezonand :
"Parintilor viata , respectul , ascultarea ,
Le sunt dator , dar totusi in fapte nu doresc
A lor deprinderi rele ca fiu sa mostenesc."