O vulpe au intrat odata
Flamanda in livada.
Si poamele vazand , frumoase , coapte bine ,
S-au bucurat prea mult in sine .
Dar bucuria ei au fost in maini straine :
Ca prunele pe crengi cam sususor era
Si nu se putea scutura.
Umbland ea in zadar mai bine de un ceas ,
Au zis aceste catre prune :
- Cum v-am gasit , asa va las ,
Macar ca la privit va aratati prea bine ,
Dar verzi , in loc sa folositi ,
Voi dintii strepeziti.
Un adevar de mult vazut ,
Ca neavand prilej ca sa ne folosim
De-un lucru ce ne e placut ,
Apoi neaparat cusururi ii gasim.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment