Idei alandala

Toti stiu. Putini fac. Toti isi dau cu parerea. Putini pun in practica ce sfatuiesc. Toti critica si toti gasesc greseli.

Greseala e un fapt implinit, asa ca orice ai face nu ai cum sa o remediezi. Poti in schimb sa inveti din ea, dar sa fim seriosi... cati spunem ca invatam din greseli si intr-un final le comitem dinou.

Cazut, impiedicat sau pus la pamant ar fi starea generala a unui individ batjocorit de propriile fapte.

Destinul? Am mai discutat despre el. Chiar o exista? Ii atat de tabu subiectul pentru mine, incat prefer sa imi traiesc clipa.

Iar legat de vicii: discutam cu o prietena ca s-ar lasa de fumat pentru ca intr-un final o sa ajunga sa aibe probleme de la tigari. Am aprobat, am sustinut-o. Totusi m-a intrebat care e parerea mea. I-am raspuns ca sunt convins ca imi vor face rau, doar ca placerea oferita in prezent nu o pot compara cu eventuala suferinta, fiindca nu o cunosc.

Tot legat de trairea momentului si de placerile zilnice, placerile la secunda, putem discuta si despre relatii. Lungesti la infinit o prietenie care stii ca intr-un final se va materializa intr-o relatie printr-un simplu sarut.

Ne ascundem dupa pomi, ne place sa fugim si sa fim urmariti. Speram ca atunci cand vom fi prinsi va fi o placere maxima, o euforie, un extaz, poate ca o fi, dar prefer sa transform de la inceput o mini placere (daca e sa o numim asa) intr-una de vis, mic cu mic face mare. Un ban cu doi bani, fac trei bani.

Tot mai des am luat consecintele in deradere si le-am ignorat total. Incep sa ma lovesc de ele, nu tare, doar asa putin, insa daca inveti sa te eschivezi vei evita KO.

Cui dracu ii mai pasa de ceva? Parca traim intr-un vis. Sau mai bine sa particularizez: parca traiesc intr-un vis. Traiesc de pe un weekend pe altul, astept weekendul, astept casa, astept in acelasi timp si reintoarcerea in Timisoara.

Ciudat, instabil si indecis am fost caracterizat de catre multi. Am luat in considerare cele spuse si am incercat sa le dau un raspuns.

Altfel, ciudat sunt,doar pentru ca voi sunteti altfel, instabil sunt pentru ca inca iubesc, indecis raman pana la infinit pentru ca mie frica de unele decizii pe care le-as putea lua.

Las mi s-a mai spus ca sunt, oi fi. Dar macar is las fain.

Multumesc prietenilor care ma sustin moral(parca as fi la Mtv), cand trec prin tot felul de mizerii, care speram de cativa ani sa treaca. Iar roata, nu stiu cine dracu o inventat-o, a ramas blocata.
Poate fiindca trag prea mult frana de mana?

Ma avant in noi orizonturi, scot capul la inaintare, ma bag in prima linie, imi place, dar e pacat ca nu am si echipa langa mine.

Poate pentru tine draga cititor, cele scrise in postul acesta nu se leaga unele de celelalte, dar stai linistit ca asa si e.

Nimic nu se leaga, nimic nu se alineaza. Sau poate toate au fost aliniate dar nu am fost la momentul potrivit acolo.

Nu sunt bleg si nu sunt prea dramatic, nu ma plang mult, pentru ca o duc si bine, dar imi face placere ca la sfarsit de seara dupa zile solicitante sa imi scriu gandurile ca peste o luna, doua sa ma revizuiesc si sa vad daca am progresat.

Mai intai as putea incepe de la o simpla intrebare: ce vreau?
Si as continua: esti sigur?
Iar in final: esti multumit?