Esti okay?

Sunt okay, am inceput scoala, imi place, ceea ce ma mira, e frig dar nu ma deranjeaza; pisica administratoarei nu imi mai atrage piciorulul spre fundul ei, Timisoara e placuta, aglomeratia nu ma deranjeaza, conditiile de transport si lumea din jur nici atat. Sunt pasiv, am spus pas rautatilor, lucrurilor nasoale si mai important gandurilor negre.

Ma bucur de fiecare dimineata cand abia reusesc sa ma trezesc, ador sa imi beau cafeaua impreuna cu colegii in fata facultatii si sa discutam despre orice; imi surade gandul unor team buildinguri pe care am in plan sa le organizez; am luat initiativa, sunt sef de grupa, incep sa adun responsabilitati, pe zi ce trece pensia mult visata e tot mai departe; ma pregatesc pentru after school, pentru imbratisarea unei noi etape din viata cum se cuvine.

Sunt relaxat si ma bucur de prietenii pe care ii am, mi-as dori sa cunosc si altii, dar timpul e scurt. Doresc sa le fiu alaturi si ei sa imi fie alaturi, sa povestim, sa radem de pataniile avute si sa planuim daca se poate un viitor comun sau macar tangential.

Am o doza de optimism si de calm pe care o sorb cu mare incantare pentru ca e mare, e intretinuta natural.

Cat imi va dura etapa de entuziasm, liniste sufleteasca nu imi pot imagina, insa speranta moare ultima de data aceasta.

Desi cimitirul e plin de optimisti, fac o exceptie pentru mine.

Sunt bine. Mersi.